Ghe NICA-Blog: Unde e vaporul?

vineri, 26 august 2011

Unde e vaporul?

Un iluzionist lucra pe un vapor. In fiecare saptamana, dadea o reprezentatie De fiecare data, spectatorii erau altii, asa ca isi permitea sa face mereu aceleasi scamatorii. Singura problema era papagalul capitanului, care incetul cu incetul a inceput sa priceapa care sunt
trucurile. Si la un moment dat s-a apucat sa dezvaluie secretul in mijlocul fiecarei reprezentatii:
– Aaaa, uitati, nu e aceeasi palarie!
– Aaaa, uitati, florile sunt ascunse sub masa!
– Aaaa, uitati, are ascunse niste carti in maneca! … si asa mai departe.
Iluzionistul se enerva de fiecare data, dar n-avea
ce face. La un moment dat vaporul se scufunda, supravietuind doar iluzionistul si papagalul. Timp de
cateva zile, plutind fiecare pe o scandura, s-au privit plini de dusmanie, fara sa scoata vreun cuvant. Pana la urma, papagalul zice:
– OK, ma dau batut. Unde e vaporul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;