Ghe NICA-Blog: Sabotarea Americii-Operatiunea"Pastorius"(2)

luni, 5 septembrie 2011

Sabotarea Americii-Operatiunea"Pastorius"(2)

Dar din Paris spre Lorient au plecat numai sapte, deoarece celalalt contactase deja o boala venerica in timpul sederii sale in capitala Frantei. Totul s-a terminat foarte prost pentru agentii secreti de ocazie, deoarece toti au fost arestati cateva zile mai tarziu dupa ce au pus picioarele pe solul american: doi dintre ei, mai putin fanatici decit se crezuse s-au predat direct F.B.I.-ului si si-au denuntat camarazii.
Un alt amanunt : unul dintre spioni, intrand intr-un magazin pentru a cumpara o lama de ras, a luat-o brusc razna si a facut salutul nazist tipand ”Heil Hitler!” in fata angajatilor, uimiti. Inutil de precizat ca a fost imediat arestat si trimis in lagar.Hitler, dupa ce a aflat de esecul acestei operatiuni, a avut o criza de nervi si a ordonat ca pentru asemenea operatiuni sa se foloseasca numai evrei si/sau criminali. Amiralul Canaris, seful Abwehr-ului bine cunoscut pentru antipatia sa pronuntata la adresa nazistilor, s-a folosit de aceasta indicatie si a salvat evreii din Germania. “Ordin special al Fuhreh-ului” raspundea el, de fiecare data, protestatarilor indignati, ofiteri ai Gestapoului in principal.
-TERMINAT-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;