Ghe NICA-Blog: Sabotarea Americii-Operatiunea"Pastorius"(1)

luni, 5 septembrie 2011

Sabotarea Americii-Operatiunea"Pastorius"(1)

Istoria spionajului german in teritoriul aliat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial este punctata de istorii romantice si/sau grotesti. Astfel, in 1942, Hitler, obsedat de mania sa de sabotaj, a cerut o actiune de anvergura contra industriei americane, chiar pe teritoriul S.U.A. Astfel a fost organizata operatiunea “Pastorius”.
Era vorba de introducerea pe teritoriul american a opt spioni si sabotori germani, toti voluntari. Oamenii Abwehr-ului i-au antrenat cat au putut de bine, apoi i-au expediat, via Paris la baza de submarine de la Lorient, in vederea transportului lor in S.U.A.
Sejurul acestei echipe de spioni la Paris a fost marcat de unele episoade pentru serviciile secrete germane. De exemplu, in prima noapte, cei opt voluntari au adus femei in camerele lor de hotel (rechizitionate exclusiv pentru armata germana), s-au distrat cu ele, fiind entuziasmati de misiunea pe care o aveau de indeplinit si au urlat in limba engleza.
Treziti de aceste tipete, ofiterii germani care erau gazduiti in acelasi imobil au vazut ca a avut loc un atac al parasutistilor britanici contra hotelului lor si au intrat in camerele scandalagiilor, cu armele in maini.
Operatiunea “Pastorius” risca sa fie compromisa. Interogatiile, care au durat toata noaptea, au lamurit insa lucrurile. A doua zi, voluntarii s-au recules intr-un bar parizian, fara complexe, unde au amenintat ca vor pleca in America intr-o “misiune secreta”, cu o indiscretie afisata inocent.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;