Cabana Pietrele-Curmatura Bucurei-Varful Peleaga-Lacul Gales-Cabana Pietrele(muntii Retezat)

  Cabana Pietrele – curmatura Bucurei – vîrful Peleaga – Lacul Gales – cabana Pietrele

Marcaj: banda albastra: cabana Pietrele – curmatura Bucurei; banda rosie: curmatura Bucurei — lacul Gales;triunghi rosu: lacul Gales — cabana Pietrele Durata:8½-9 ore Caracteristici: recomandat iarna numai alpinistilor si schiorilor avansati

Traseul asigura, în contir jarea traseului 4, cunoasterea unui alt sector important de pe creasta principala de nord.
Prima portiune a traseului, de la cabana Pietrele pe valea Bucurei pîna la curmatura Bucurei, este comuna cu traseul 2. Aceasta portiune în care vom cunoaste poiana si refugiul Gentiana, Lacul Pietrele si caldarea Pietrele se parcurge în 3-3¼ ore, avînd ca marcaj semnul banda albastra.
În curmatura Bucurei (2 206 m) parasim poteca cu marcaj banda albastra (spre Lacul Bucura) si ne îndreptam spre est, pe creasta principala, marcata cu banda rosie. În fata se ridica vîrful Custura Bucurei (2 370 m) cu o panta severa, marginita la nord de un abrupt. Terenul este stîncos si doar ici-colo poteca mijeste prin mici pajisti. Aproape de vîrf ne abatem putin pe versantul sudic, loc care ne ofera o splendida deschidere spre Lacul Bucura. Din vîrful Custura Bucurei coborîm pe muchie pîna la saua de sub coltii Pelegii (2316 m). Aici poposim cîteva minute înainte de a intra în zona Coltilor Pelegii, una din atractiile majore ale masivului. Urcam pe fata sudica lasînd în stînga vîrful Capul Pietrelor (2 475 m), loc cu o perspectiva exceptionala. Crîmpeie din aceste frumuseti se vor vedea însa si pe traseu trecînd strungile care despart Coltii Pelegii, turnuri masive granodioritice înnegrite de licheni. Dupa un ultim si greu urcus pe panta terminala, dupa ce lasam în urma Coltul Mare al Pelegii, atingem vîrful Peleaga (2509 m) (timp: 4½ ore). Sîntem într-adevar pe crestetul Muntilor Retezat avînd în jur o panorama unica prin frumusete, culoare, varietate si profunzime. Ar fi greu sa trecem mai departe fara sa încercam sa descifram cu harta în fata splendorile piscurilor, caldarilor si lacurilor.
Cel mai atragator este, fara îndoiala, peisajul spre caldarea Bucurei si a Zanoagei Bucurei, unde oglinda albastra a celui mai mare lac carpatin conduce parca tot jocul liniilor si culorilor. Ocrotit de coastele scrijelite ale Slaveiului, de piscul Sîntamaria, de Judele, de crenelurile Portii Bucurei si pictat în culori schimbatoare de lacurile Ana, Viorica, Florica, de Taul Portii, tinutul Bucurei si al Pelegii striga frumusetea spre tariile cerului.
Spre vest si nord-vest, abruptul Bucurei, adîncurile caldarii Pietrele si peretii Custurii Retezatului, dar mai ales piramida Retezatului arata o fata diferita de aceea cu care ne obisnuisem. Dincoace de Coltii Pelegii (nord) o imensa caldare plina parca de cioburile stîncilor etaleaza o salba de lacuri mici dar nu mai putin încîntatoare. Este Valea Rea, tinut al caprelor si ursilor, adapostit spre est de culmea Valea Rea si de blînda înseuare de la Zanoagele Galesului. De acolo, ca un „pitic” ce se ridica „pe vîrfuri” în spatele uriasilor, ne saluta Vîrful Mare, o alta parte frumoasa a Retezatului. Aici, aproape sa o atingi, se semeteste Papusa, colos alpin care îsi arunca trena de creste peste Papusa Mica pîna spre Custura. Iata alta parte a Retezatului, cu creste saltînd si coborînd parca într-un joc fara sfîrsit: este tinutul Gruniului si Ciumfului.
Pornim spre nord-est coborînd pe muchia puternic povîrnita, calauziti de marcajele banda rosie si cruce galbena. În saua Pelegii (2285 m) cele doua poteci se despart: spre vîrful Papusa continua marcajul cruce galbena, iar traseul nostru (marcaj banda rosie) paraseste creasta spre caldarea Vaii Rele. Aici trebuie sa avertizam pe turisti ca pîna acum cîtiva ani marcajul banda rosie era trasat pe linia crestei alpine Papusa – Capul Vaii Rele – Portile Închise. Tinînd seama ca pe aceasta sectiune, deosebit de dificila din creasta exista trecerea la „Spalatura Papusii” si traversarea Portilor Închise, unde majoritatea drumetilor au întîmpinat mari obstacole uneori soldate cu accidente, s-a trecut la ocolirea crestei pe itinerariul ce se descrie mai jos. Totodata pentru drumetii avansati si alpinisti portiunea periculoasa, care dealtfel si pe teren este semnalata prin table de interdictie, poate fi strabatuta urmarind descrierea în cadrul traseelor alpine. Daca portiunea Papusa -Portile Închise va fi amenajata cu balustrade si cabluri atunci ea se va putea redeschide si pentru turistii obisnuiti.
Din mijlocul seii Peleaga coborîm spre nord printre lespezi si cautam sleaul potecii înca putin conturate. Dupa cîteva minute poteca se îndreapta usor spre dreapta, pentru a ajunge la baza peretilor Papusii. Pe micile pajisti cu iarba poteca începe sa urce lent, paralel cu peretii caldarii. Trecem pe lînga un izvor si un lacusor si ajungem pe malul nordic al Lacului Mare din Valea Rea (2140 m). De aici poteca este mai clara si marcajul ne îndreapta spre zona „La Zanoagele Galesului, situata între pantele prapastioase ale muntelui Capul Vaii Rele (sud) si piscul Valea Rea (nord). Urcam destul de usor circa 100 m diferenta de nivel si ajungem la trecerea dintre caldarea Vaii Rele si caldarea Galesului -saua Zanoagele Galesului (timp: circa 5½ ore).
În acest loc cu priveliste foarte frumoasa putem poposi pe tapsanul moale. Caldarea Valea Rea se întinde spre apus oferindu-ne cea mai imensa zona de lespezi a Retezatului. Ici si colo, printre valurile morenelor, sclipesc cele sapte lacuri mai mari sau mai mici, uneori asociate cu petice de zapada ramase din iarna.
Peste aceasta lume a stîncilor farîmate se înalta ca un meterez lantul peretilor Papusii, hornurile si Coltii Pelegii, care „piaptana” caiere de nori, creasta salbatica a muntelui Pietrele, iar în spatele lor piramida vîrfului Retezat, un reper nelipsit din peisajul ce se desfasoara pe traseul nostru. De partea cealalta a seii se adînceste treptat caldarea cu iarba a celor trei Zanoage ale Galesului, apoi, dincolo de pragul stîncos, se banuie caldarea mare cu Lacul Gales. Peste toate se ridica lama dungata a Vîrfului Mare, pisc semet si putin ospitalier.
Coborîm spre est, lasînd în stînga Zanoagele Galesului. Mai întîi strabatem un loc mai neted, apoi ne îndreptam usor spre dreapta, avînd în fata parte din zimtii Portilor închise. Poteca marcata traverseaza o serie de izvoare bogate, despartite de stîncarii si lespezi gigantice. Ne aflam într-un tinut al caprelor negre, aparitii fantomatice care pot sa dispara cu usurinta dupa numeroasele cute ale stîncilor. Coborîrea se accentueaza pe pragul glaciar; lasam în stînga firul pîrîului si un perete si ajungem la mjlocul vaii, într-un caus stîncos marginit ici-colo cu tufe de jnepeni. Aici, lînga stînca cu tavan „La prînzul Caprelor”, este locul unde banda rosie se îndreapta peste stîncarii spre abruptul de sub saua Vîrful Mare. Urmarind marcajele ciobanesti coborîm cîteva minute pe firul izvorului Galesului, prin ulucul care se largeste treptat pîna la pajistile de pe malul sudic al Lacului Gales. Din dreapta coboara si poteca ce urca de la Baleia (triunghi rosu). Imensa oglinda de ape cuprinsa în ovalul caldarii stîncoase adapostite de plantele vîrfului Valea Rea, ne da o mare satisfactie. Ocolim lacul pe malul rasaritean si la locul de iesire al pîrîului din lac gasim loc bun de popas. Aici poposesc sute de turisti sa admire splendoarea undelor lacului în care pastravii se zbenguie fara odihna. De aici drumetii pot admira cortina Portilor închise, acea salba de stînci si pereti care leaga cu zgîrcenie colosii din Vîrful Mare si Capul Vaii Rele.
Dupa popas începem coborîrea spre cabana Pietrele. De la lac ne mentinem pe malul drept si urmarim poteca pe lînga bordeiul ciobanesc (stei), apoi cea din pajistea „La Oboare” de unde Intram în jnepenis. Mai departe poteca se afunda în padure (la circa 1 800 m alt.). Dupa aproape 40 de minute de coborîre de la lac remarcam în padure, la circa 1 750 m, o ramificatie la stînga (marcata cu momii ciobanesti), care ofera o varianta de coborîre pe la Taul dintre Brazi, varianta de urmat numai pentru cel ce dispun de timp suficient pîna seara. Coborîm mai departe prin padure si parasim culmea Galesului, abatîndu-ne la stînga prin padurea întunecoasa pîna la firul sec al unei viroage. Aici poteca marcata cu triunghi rosu coteste brusc la dreapta. În punctul de inflexiune se remarca marcajul ciobanesc si firava poteca ce vine de la Taul dintre Brazi. Noi coborîm însa mai departe, traversam pe punte apa Vaii Rele unita cu Galesul si, spre surprinderea noastra, în loc sa coborîm trebuie sa urcam lent în larg ocol pe la nord, pe fruntea împadurita a muntelui Pietrele. Cînd ocolul atinge punctul nordic, pe culme remarcam alte marcaje cu momîi, care înlesnesc orientarea pe poteca Vaii Rele (tr. 10). Urmeaza apoi o zona cu brazi rasturnati, unde s-a croit un fagas nou pentru poteca principala marcata cu triunghi rosu. Dupa o scurta coborîre traversam apa Pietrele si începem un nou urcus prin padure. La circa 5 minute de cabana Pietrele întîlnim si poteca marcata cu banda albastra, pe care am pornit de dimineata, închizînd astfel circuitul în curtea cabanei Pietrele.