Marcaj ; banda albastra: cabana Pietrele – Lacul Bucura; punct rosu: Lacul Bucura — Lacul Zanoaga;cruce albastra: Lacul Zanoaga — Gura Apei Durata: 10 – 10½ Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Traseul reprezinta o traversare a Muntilor Retezat prin zona centrala; desi este lung si dificil strabate locuri de o neasemuita frumusete, care rasplatesc din plin efortul depus (vezi schita de la p. 84).
Tinînd seama de lungimea traseului, de dificultatile pe care le întîlnim pe muntele Judele sau de diferentele mari de nivel, la care se adauga pauzele impuse pentru odihna sau privelistile minunate care ne întîmpina, trebuie, obligatoriu, sa plecam o data cu zorile zilei.
Prima parte a traseului, cabana Pietrele — Lacul Bucura, se desfasoara în comun cu traseul 2. Timpul de mers pîna la Lacul Bucura este de 3 – 3½ ore. De la indicatorul de marcaje de lînga pîrîul Bucurelul (2070 m) se desprinde la dreapta, în urcus, poteca marcata cu punct rosu si banda galbena, primul cu directia Lacul Zanoaga, al doilea spre saua Retezatului, în prima parte a urcusului, pîna la Taul Portii (2 260 m), traseul este usor si placut, poteca fiind însotita de ambele marcaje. Distanta se poate parcurge în 30-35 minute; perspectiva este limitata de treapta glaciara, la stînga, si de pieptul stîncos al muntelui Bucura, fn schimb, cînd ajungem pe malul Taului Portii ni se ofera o splendida panorama a Portii Bucurei oglindita în undele lacului pe malul caruia ne aflam. Turnul Judelui Mic, ascutit si înalt, se ridica asemenea unei straje ce pare sa sprijine „Poarta” sa nu se naruiasca peste caldarile înecate de lespezi.
Aici, pe malul sudic al Taului Portii, se despart cele doua marcaje. Lasam hatasul care urca deasupra Umarului Portii si coborîm strecurîndu-ne printre lespezi si pe polite cu iarba pîna pe malul Taului Agatat (2208 m); acesta pare o pictura ireala prinsa de pieptenii Portii Bucurei. Nicaieri nu gasim un astfel de peisaj contrastant. Un ochi de mare limpede pastrat parca într-un paharel care nu risipeste apa prin ciurul lespezilor.
Lacul, asa cum ne apare el în salbaticia stîncariilor, este o suava pata de culoare la fruntariile turnurilor si prizmelor Portii. Coltii acesteia, rînduiti în despicatura dominata de turnul Judele Mic si Turnul Portii, sînt deseori maturati de ceturi si suiera ca o orga în bataia vîntului. Dincolo de Poarta Bucurei se asterne salbaticia stîncariilor din caldarea Stirbu, o prima zona alpina în Rezervatia stiintifica Gemenele — Tau Negru. În vecinatatea potecii se vede, lînga marcajul nostru (punct rosu), si semnul aplicat de C.M.N. pentru limita rezervatiei (patrat rosu).
Greul traseului începe de aici. Într-adevar portiunea de poteca care ne va conduce pe creasta este dificila si pe vreme rea, polei, zapada, sau pe timp de furtuna, ea este impracticabila. De asemenea, ea nu este recomandabila celor cu rucsacuri exagerat de mari.
Dupa ce strabatem în urcus cîteva mici trepte cu grohotisuri fixate sub Jandarmul Judelui, stînca ascutita si înalta, despicata din abruptul Judelui, poteca se avînta pe o brîna îngusta, deasupra celei mai salbatice caldari din complexul glaciar Bucura. Caldarea înfundata cu blocuri enorme este închisa între doua vîrfuri gigantice: Sîntamaria la sud si Judele la vest. Urcusul este greu, potecuta îngusta. Traversam peste fetele înclinate ale Judelui Mic, apoi urcam serpentinele de sub Judele Mare pîna în saua Judelui. În schimb, ajunsi sus, în saua Judele (2370 m, timp 5¼-5½ ore), ni se ofera una din formidabilele privelisti ale Muntilor Retezat, în zona cea mai semeata: imensa caldare a Bucurei si a Zanoagei Bucurei, închisa de Pelega, haurile de sub Slaveiu – Sîntamaria, caldarea Judele si rînduri-rinduri de munti peste caldarile vestice ale Retezatului, pîna dincolo, unde se afunda Lâpusnicele si Rîul Ses.
Din saua Judele parasim lumea „lacurilor însirate” si patrundem într-o alta lume, cea a spinarilor enorme, cu lacuri la fel de frumoase dar izolate, sau cel mult însotindu-se cîte doua.
Creasta se întinde spre vest mai primitoare, mai lata, lipsita de lespezi. În stînga noastra, în valea Judele Mare, îsi etaleaza frumusetea lacul Judele. În dreapta, pe teritoriul Rezervatiei stiintifice, între Judele si Bîrlea se deschide o caldare larga care adaposteste doua tauri: Zanoagele Bîrlei (Lacul Iezilor si Lacul Caprelor). Trecem de saua Bîrlea (2280 m), loc din care poteca se abate treptat pe versantul sudic al Muntelui Bîrlea.
Poteca marcata depaseste Muntele Bîrlea si intra în coborîre pe versantul sudic al muntelui Sesele Mari, o platforma neteda, usor înclinata spre sud, acoperita cu pajisti si cîmpuri de lespezi. Ajungem astfel la un izvor care da nastere unui pîrîias. Apele lui se îndreapta spre Lacul Zanoaga, a carui oglinda întinsa si foarte frumos încadrata între povîrnisurile caldarii se vede acum în întregime. Coborîm în apropierea pîrîiasului si ne îndreptam spre pajistea de la est de lac, unde se afla un mare stei de piatra, amenajat de ciobani ca bordei. Acest precar adapost este folositor turistilor surprinsi de vreme rea în aceste locuri departate, la 3-4 ore de mers de la cabana. La iesirea pîrîului din lac se «fla indicatorul de la raimificatia traseelor turistice, unde sfîrseste marcajul punct rosu. Tot aici întîlnim si marcajul cruce albastra, pe care vom merge la Gura Apei, si marcajul triunghi rosu, care vine dinspre Gura Zlata. Dupa un popas bun reluam traseul (marcaj cruce albastra, triunghi rosu), trecem peste pîrîul Zanoaga si urcam panta de vest a caldarii. Din buza platoului Rades — Zlata, unde ajungem dupa 15 minute de urcus, se deschide o larga priveliste spre Lacul Zanoaga si muntii Bîrlea si Judele, tinut peste care am trecut putin mai înainte. Tot de aici se vad bine Muchia Ascutita si caldarea Judele Mic cu lacurile mai putin cunoscute: Taul Rasucit, Taul Urît si Taul Ascuns.
Pe platoul Rades – Zlata orientarea pe ceata e mai dificila, poteca pierzîndu-se prin iarba, iar stîlpii de marcaj sînt rari. Tinînd directia est — vest, dupa 1,2 km din buza platoului ajungem la locul „La Pir”, unde potecile turistice se despart: cea spre Gura Zlata (triunghi rosu) se duce spre nord-vest, iarpo. teca noastra (cruce albastra) se îndreapta spre sudvest, la Gura Apei.
În apropiere de vîrful Zlata, lasam în stînga marea caldare a Zanogutei, îmbracata cu jnepeni si lespezi, în care se ascunde oglinda Lacului Zanoguta. Prin deschizatura caldarii se vede înlantuirea de abrupturi calcaroase ale Stanuletilor, Iorgovanului si Albelor. Dupa cca 20 de minute de mers pe platoul înalt ajungem lînga cocoasele vîrfului Zlata. Intre vîrful Secherilor (2090 m), aflat la sud-est, si vîrful Pîrgu Radesului (2 080 m), din mijloc, poteca trece peste creasta. De la vîrful Pîrgu Radesului începem coborîrea spre Gura Apei, parcurgînd peste 1 000 m diferenta de nivel. Poteca coboara usor urmînd panta domoala a culmii acoperita de pajisti în partea superioara, dar pe masura ce înaintam apar pîlcuri de ienuperi. În dreptul stînei Zlata, poteca se desface în mai multe fire. Evitam poteca spre stîna, care se afla în dreapta noastra, si continuam sa coborîm domol pe mijlocul culmii urmarind cu atentie si semnele de marcaj. Aproape de limita molizilor poteca redevine clara. Începem o nesfîrsita coborîre pe serpentinele fara luminisuri. Dupa cca 10 ore de la plecare iesim în defrisarea unde se afla santierul hidrocentralei Rîul Mare. Trecem rambleul soselei de contur si coborîm pe soseaua provizorie care merge pe fundul vaii si opoi urca pe malul stîng.
Cabana Gura Apei nu mai exista. Se poate coborî însa pe vale, pe lînga baraj, pîna la colonia Tomeasa, unde se afla statia de autobuze spre Gura Zlata si Hateg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu