Ghe NICA-Blog: Ciuma in Franta

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Ciuma in Franta

A ajuns in 1347, adusa de sobolanii prezenti pe navele care veneau de la Marea Neagra si care o vor transmite. Francezii, care au cunoscut razboiul si recolte dificile, erau slabiti si foarte receptivi la flagel. De la Marsillia, ciuma a ajuns in orasul Montepellier la inceputul anului 1348, a invadat Garoune si Bretagne, pentru ca Parisul sa fie atins in august. De aici a sosit in Picardia si in Champagne toamna. I-a trebuit un an pentru a infesta intreaga tara! O treime din populatia Frantei a murit de aceasta ciuma! Au fost incercate nenumarate remedii pentru eradicare. Sarlatanii au profitat pentru a-si vinde potiunile „miraculoase”. Dar fara succes. Philippe al VI-lea le-a cerut medicilor sa combata acest flagel, insa acestia erau neputinciosi si nu puteau sa ofere decat recomandari (sa nu se mearga in locurile publice sau sa nu deda iubirilor pasagere). La nivel alimentar, legumele fierte trebuiau sa inlocuiasca fructele si vinul era preferabil apei.Dar aceste asa-zise remedii sau sfaturi erau ineficace. Unii s-au salvat la tara sau s-au refugiat in cabanele din padure. Cei care au ramas s-au baricadat in domiciliul lor. Bolnavii erau lasati in soarta lor trista, pentru ca toti se temeau sa nu fie infestati in contact cu ei. Au fost cautati vinovatii pentru aceasta ciuma. Evreii au fost acuzati de a fi otravit puturile cu apa. Drept urmare, au avut loc nenumarate masacre. Dar in ciuda lor, ciuma a continuat sa-si urmeze destinul sinistru. Atunci au fost cautate alte motive. Astrologia, o stea emitand raze mortale sau planetele care s-au aliniat sunt tot atatea motive ale cauzelor evocate. Un cronicar a dat anumite cifre despre victimele acestei infectii. In Marsillia au fost 16.000, 30.000 la Avignon, 45.000 la Lyon si 80.000 la Paris. In 1349, ciuma a parasit Franta pentru tarile nordice. Ea va face in total aproape 25 de milioane de victime. Din Scandinavia, ciuma a atins Anglia, Germania si Europa centrala.Teroarea s-a abatut asupra Europei, care nu a cunoscut niciodata un asemenea flagel. Supravietuitorii, nelinistiti enorm, se temeau ca nu mai au decat cateva zile de trait si au inceput sa-si termine averile. Din cauza ciumei, in 1348 nu s-a putut efectua insamantarea si recoltarea. Majoritatea impozitelor nu a putut fi acoperita: finantele regale, deja consumate din cauza razboiului, au ajuns la un prag critic. Lipsa manei de lucru a contribuit la o considerabila scadere a salariilor si autoritatile, la cererea maestrilor mestesugari, au intervenit pentru a le fixa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;