Ghe NICA-Blog: Fara conflicte

marți, 22 noiembrie 2011

Fara conflicte

Ei bine, conflictul nu este pentru a afla cine are dreptate dintre tine si X, el apare pentru ca ai anumite nevoi si interese ca sa te certi cu celalalt. Daca intelegi si accepti aceasta realitate, poti merge de la competitie spre cooperare. Iata cele trei nevoi de baza pe care oamenii nervosi le au. Toti oamenii se nasc cu capacitatea de a stopa conflictele. Cu siguranta ca si tu poti. Incearca!

1. Sa fie ascultati si sa i se dea dreptate fara alte comentarii! Nevoia de a fi ascultata te face de multe ori sa ridici tonul, sa tipi, sa te rastesti. Nu vrei in acele clipe sa te temi ca cel din fata ta te poate acuza, te poate judeca sau poate aduce argumente pro si contra opiniilor tale. Asa ca dai vina pe nervi si agitatia clipei. Dar nu este adevarat. Lasa-l si pe celalalt sa vorbeasca, sa-si exprime parerea. Fii rationala!

2. Opinia lor sa primeze, fara alte optiuni/variante! Asa suntem noi oamenii construiti. Uram sa fim cumva fortati sa imbratisam ideile altora si ale noastre sa treaca categoric pe locul doi. Nu stim sa refuzam politicos sau sa ne aparam. Invata sa-ti sustii cu argumente intemeiate opiniile si atunci nu vor mai fi probleme.

3. Cer prea multe raspunsuri, explicatii si motive! De dragul certei si conflictului, te adancesti prea mult in problema. Curiozitatea este una si exagerarea este cu totul altceva. Daca vezi ca primesti doar informatiile de care ai nevoie, fara mai multe deatlii, e foarte bine. Poate nici tu nu ai vrea sa fii asa descusuta uneori. Fii mai ingaduitoare! E chiar asa de greu? Nu cred. Pe viitor, fii mai atenta la detaliile pe care le-am mentionat mai sus. Incearca sa imbunatatesti conversatia ta cu ceilalti chiar si atunci cand esti nervoasa si vei vedea ca rezultatele favorabile nu vor intarzia sa apara.
(stop-shop.ro)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;