Ghe NICA-Blog: Misiunea secreta Caesar(1)

joi, 10 noiembrie 2011

Misiunea secreta Caesar(1)

A fost o misiune secreta germana care s-a desfasurat la sfarsitul celui de-al Dilea Razboi Mondial. Obiectul sau era de a trimite in Japonia, prin submarine, reactoare de Messerschmitt Me 262, mercur cat si oameni de stiinta germani si japonezi, pentru a schimba cursul razbouilui in Pacific. Submarinul era U-864, care a placat din Kiel la sfarsitul lui 1944 si care a fost scufundat la 9 februarie 1945 de HMS Venturer in largul insulei Fedje in apropierea de Bergen in Norvegia. Cu inaintarea trupelor aliate si capturarea bazelor marine si aeriene, ultimele sperante ale regiumului nazist erau pe de-o parte Vergetugswaffen, arme de represalii cum ar fi V2, pe de alta parte ultimile descoperiri militare si tehnologice de la Penang pentru a schimba cursul razbouilui in Pacific si a descoperit frontul european. Aceasta speranta se traducea prin punerea la punct a Operatiei Caesar. La 5 decembrie 1944, U-864, submarin de Tipul IX, a plecat din canalul de la Kiel, in Schleswih-Holstein. La bordul sau, se aflau planuri si reactoarele lui Me 262, oameni de stiinta germani si japonezi, precum si aproximativ 65 de tone de mercur repartizate in 1857 plosti de otel, stocate in cale. Drumul sau trebuia sa-l duca de la Baltica la Marea Nordului, apoi spre Capul Bunei Sperante in Africa. Calatoria trebuia sa dureze cateva luni, insa echipajul a plecat increzator, caci pana atunci submarinul nu cunoscuse nicio avarie. In acest timp, o esuare accidentala ape fundul marii l-a fortat pe capitanul Ralf-Reimar Wolfram de a indrepta vasul spre Bergen pentru a efectua reparatiile care se impuneau. Operatia secreta a fost insa decriptata de aliati si reparatiile au intarziat. La 12 ianuarie 1945, a avut loc un rapid efectuat de RAF : 32 de aparate tip Lancasters echipate cu bombe Tallboy cat si un bombardier Mosquito.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;