Ghe NICA-Blog: Biserica veche ortodoxa din orasul Deva

marți, 21 februarie 2012

Biserica veche ortodoxa din orasul Deva

Biserica veche ortodoxa din Deva

Biserica a fost construita incepand cu anul 1640 ,in cimitirul vechi al orasului Deva de pe strada Calugareni.Biserica dupa un timp arde,fiind refacuta ,turnul fiind rezidit in anul 1727 .Din aceasta biserica n-a mai ramas decat turnul care se vede in cimitir si a fost declarat monument istoric.Pe fata turnului exista o pisanie scrisa in piatra cu litere chirilice cu urmatorul continut: "Cu ajutorul Tatalui si cu indemanarea Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant s-au ridicat acest turn in zilele Inaltatului Imparat Carol si fiind Arhiereul Ardealului Maria Sa Domnul Vladica Ion si fiind protopop Giorgie Cioca Hinedorean si s-au ridicat cu cheltuieala Dumnealui rapusatu Todor Grosa fiind ingropat in biserica si au lasat pe gazdoaie Dumnealui Jupaneasa Fabian cu fiul Dumnealor Ion Grosa si s-a ridicat de pomana Dumnealor si a tot nemul Dumnealor.Cheltuit 406 VS florintisi fiind langa Dumneaiei Jupan Sabau Mihai si Jupan Dragos,Popi au fost:Pop Istoc,Pop Iosif ,Pop Giorgie Scris-am eu Todor zidar,valeat 1727 Mai 20 Cal care va strica sa fie afurist de Cristos"

20 februarie 2012
George Acin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;