1. Sebeş - Şugag - Tău - Oaşa - Tărtărău -Obîrşia Lotrului
Nemarcat
Distanţa: 78 km
Acest traseu urmăreşte sectorul nordic al şoselei (DN-67 C), care străbate transversal Carpaţii Meridionali Centrali între localităţile Sebeş şi Novaci. În acelaşi timp, ea constituie o ,,alee" din care se desprind numeroase trasee turistice, unele descrise în ghid. Datorită lungimii, recomandăm parcurgerea sa cu un mijloc de transport (autobuzul I.T.A.), şoseaua fiind asfaltată pînă la Oaşa şi în curs de asfaftare în rest. Ieşim din oraşul Sebeş prin str. Poştei. În continuare, drumul se derulează în amonte, prin lunca largă a văii Sebeşului. La 3 km dam de Petreşti, cunoscută localitate, unde există o fabrică de hîrtie. Tot aici au fost descoperite ruinele unei biserici fortificate din secolul al XIII-lea şi vestigii de cultură din neoliticul tîrziu (ceramică pictată). Prin alinierea caselor cu porţi masive, a străzilor curate, Petreştiul pare un orăşel-satelit al Sebeşului. Pe măsura apropierii de localitatea Sebeşel, valea se strîmtează; în peisaj se impun mai întîi lacul de acumulare Petreşti, apoi rîpele de Sub Piatră cu caracter de cuestă, formate prin eroziunea viguroasă a rîului în malul drept. Ele sînt constituite din gresii şi gresii marnoase. Alături apare valea Joagărului cu caracter subsecvent. Şoseaua se apropie de fruntea de terasă, care se ridică teşit cu 5 m deasupra luncii. După 3 km de la Petreşti, se ajunge în Sebeşel, satul de origine al pictorului Sava Henţia (1848-l904), cunoscut mai ales ca portretist; după ce a urmat Şcoala de belle arte din Bucureşti şi s-a consacrat ca pictor în anturajul cunoscuţilor profesori Gh. Tattarescu şi Th. Aman, a fost trimis la studii în Franţa, ca bursier al statului. A participat, ca şi N. Grigorescu, la Războiul pentru cucerirea Independenţei de stat a Romăniei (1877). La Sebeşel, pe dealul Gorgan, s-au descoperit urmele unei aşezări din comuna primitivă şi urme romane în punctul ,,In vii". Părăsind Sebeşelul, valea se lărgeşte puţin şi după nici 2 km intrăm în Săsciori, centrul administrativ al satelor Căpîlna, Dumbrava, Laz, Săsciori, Loman, Pleşi, Răchita, Sebeşel, Tonea. Aici, pe un pinten de deal, se văd încă ruinele unei cetăţi feudale din secolul al XII-lea. De la Săsciori, pe un drum vicinal spre est, se poate ajunge la Cacoviţa şi Cîlnic (aici există o cetate ţărănească de la sfîrsitul secolului al XIII-lea), iar spre vest, în satul Loman, de unde se poate urma traseul 5 spre cabana Şureanu. Urmărind drumul asfaltat (circa 1 km), după un cot brusc ajungem în satul Laz, unul din centrele renumite de pictură a icoanelor pe sticlă. De la Laz, în amonte, drumul urmăreşte meandrele adîncite în roci metamorfice ale văii Sebeşului. Satul Căpîlna, la care ajungem după 4 km, este prins ca într-un cleşte, încît casele se înşiră de-a lungul şoselei sau se anină pe versanţi. Aici, pe stînga văii, pe dealul Cetăţuia se păstrează urmele unei fortăreţe dacice construită din blocuri de piatră. Pentru vţitarea acestor vestigii urmărim soseaua spre Şugag, circa 3 km, pînă cînd traversăm rîul Sebeş de pe dreapta pe stînga peste ,,podul Cetăţii". Indată ce trecem podul, coborîm terasamentul şoselei şi ne angajăm pe lîngă o veche carieră, pe o potecă ce suie pe valea Gărgălăului, umbrită de pădurea de fag. După circa 25 minute de urcus, pădurea se răreşte şi poteca face un ocol către stînga. Urcăm costiş prin poiană avînd în stînga valea Gărgălăului şi în cîteva minute ajungem pe mamelonul care mai păstrează temeliile cetăţii construite în secolul al II-lea î.e.n., distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război cu dacii (105-l06). Din acest punct se poate urmări o potecă nemarcată pînă în apropierea şcolii din Pleşi şi, de acolo, la cabana şi Vîrful Şureanu (traseul 5). De la Căpîlna la Şugag, pe o distanţă de circa 10 km, şoseaua şi rîul Sebeş şerpuiesc paralel sub versanţii împăduriţi. Din loc în loc, pe clinele mai domoale sau pe boturile de deal se disting case izolate în mijlocul fîneţelor. Pe la jumătatea distanţei dintre cele două localităţi, pe partea dreapta a văii, este confluenţa cu Nedeiu, care şi-a săpat o vale adîncă cu pereţi prăpăstioşi. Mai în amonte cu 2 km apare drumul forestier care urca pe valea Mărtiniei. Şugagul este cea mai din amonte localitate de pe valea Sebeşului şi centru de comuna de care aparţin satele: Arţi, Bîrsana, Dobra, Jidoştina, Mărtinia, Tău-Bistra. Casele sale se aliniază de o parte şi de alta a şoselei pe mai bine de 2 km. Aici se păstrează elemente de arhitectură ţărănească tradiţională şi se perpetuează arta încrustării lemnului. La capătul sudic al localităţii, Sebeşul primeşte din dreapta rîul Dobra, pe care porneşte o ramificaţie a şoselei ce duce la Jina (în Munţii Cindrel). Din amonte de Şugag şi plnă la Tău (confluenţa cu Bistra), pe o distanţă de 14 km, valea este îngustă, cu aspect de defileu, cu versanţi prăpăstioşi. Impresionant este mai ales versantul drept, între colţii Măgurii şi Runcu, ale cărui stînci golaşe poartă denumiri sugestive de ,,Grumazi", ,,Masa Jidovului”, ,,Masa Dracului", precum şi un sector de albie cu pantă mare, unde apa se zbuciumă printre bolovani, numit ,,La Ţurloaie". Tot aici sînt două mici organisme torenţiale cu denumiri de rezonanţă: ,,Pîrîul Dracului" şi ,,Torentul Morţii", care exprimă limpede înfăţişarea lor. Menţionăm şi existenţa pinetelor de la Colţii Măgurii, ca vegetaţie relictă glaciară. După un cot al văii ajungem la Tău-Bistra, unde a existat o veche colonie a muncitorilor forestieri. Denumirea provine de la un hait ce funcţiona aici, pe a cărui vatră s-a creat lacul de acumulare Tău-Bistra. Din şoseaua care se desfăşoară pe malul vestic al lacului se desprinde drumul forestier ce urcă pe valea Miraşului şi ajunge în punctul Curmături (traseul 5), de unde coboară în valea Rîului Mare (traseul 6). Alt drum forestier urcă pe valea Gîlciagului pînă aproape de izvoare, aflate pe culmea Stînişoara. Continuăm traseul nostru de la Tău-Bistra la Oaşa, pe valea îngustă a Sebeşului. Dintre afluenţii mai importanţi pe care îi primeşte în acest sector se diferenţiază Prigoana, pe stînga, pe al cărui curs mijlociu se dezvoltă bazinetul depresionar Luncile Prigoanei, cu aspect suspendat, la circa 1400 m. El se încadrează, de fapt, în Depresiunea intramontană Oaşa. Pe Prigoana urca un drum forestier pînă în curmătura Prisăcii (traseele 5 şi 6), de unde, apoi, trece în valea Rîului Mare. În Luncile Prigoanei, din acest drum se desprinde o ramură care coboară la Oaşa pe Valea Mare. In amonte de Gura Prigoanei, cu 2,3 km, Sebeşul primeşte din Munţii Cindrel contribuţia de apă a Cibanului şi, mai în amonte (5,7 km), se ridică impunătorul baraj de la Oaşa, care reţine apele celui mai mare lac de pe cursul Sebeşului. Bazinetul depresionar de la Oaşa, compartimentat prin îngustarea de la Bolovan, este partea cea mai coborîtă (1200 m) a unei depresiuni intramontane înalte, care se extinde pînă în curmătura Ştefleşti, înglobînd mai mulţi umeri de vale, precum şi nivelele suprafeţei de eroziune Păltinei. Înainte de formarea lacului, fundul aluvionat al acestui bazinet, unde se întîlneau apele văilor Frumoasa şi Sălanele, avea toate caracterele unci mlaştini cu ochiuri de apă şi procese de turbificare. În compartimentul din aval (Oaşa Mare) a funcţionat un hait. În compartimentul din amonte (Oaşa Mica), pe clina domoală de la malul stîng al pîrîului Sălanele era casa în care îşi petrecea vacanţele Mihail Sadoveanu şi unde a elaborat multe din Povestirile de pe valea Frumoasei, pline de tîlc şi de sensibilitate pentru natură. Tot aici era şi vechca cabana turistică Oaşa, unde a fost multă vreme cabanier Rudi-bacii, poreclit şi Ochi de urs, tovarăş de vînătoare al lui Mihail Sadoveanu şi lonel Pop. La baraj, drumul carosabil se bifurcă. Ramura principală (asfaltată) trece peste baraj, urmărind malul drept (estic); ramura secundară (pietruită) se menţine pe malul stîng (vcstic) al lacului şi ajunge la colonia Fetiţa - aşezare a constructorilor de la baraj şi hidrocentrală; apoi, după cîteva bucle, pătrunde pe valea Sălanele, ca drum forestier. Urmărind şoseaua (DN-67C) peste baraj, trecem pe la noua cabana Oaşa. Mai sus de gura Curpătului, lacul rămîne în urmă, valea devine mai strîmtă între culmile Podele şi Slimoiul, pen-tru ca apoi, la confluenţa cu pîrîul Tărtărău, ea să se lărgească brusc. Aici se află un bazinet depresionar în vatra căruia există un canton silvic cu posibilităţi de cazare. La Tărtărău, drumul se bifurcă. Ramura din stînga rămîne în continuare pe Valea Frumoasei, pe care urca spre NE, traversează curmătura Ştefleşti dintre Munţii Lotrului şi Munţii Cindrel şi coboară în valea Sadului. Ramura din dreapta (DN-67 C) urca în serpentine largi o diferenţă de nivel de circa 400 m, pînă pe cumpăna apelor dintre bazinele rîurilor Lotru şi Sebeş, în şaua Tărtărău (1 665 m). De aici porneşte o potecă turistică ce urca pe Muntele Tîmpele şi pe creasta principală a Munţilor Ştefleşti (Munţii Lotrului). Din pasul Tărtărău[1] şoseaua (DN-67C) coboară la Obîrsia Lotrului. In lipsa unui mijloc de transport, drumul de la Oaşa în curmătura Tărtărău (marcat destul de rar cu triunghi albastru) se parcurge în circa 3 ore. La obîrşia Lotrului funcţionează o cabana turistică, un magazin alimentar şi o staţie hidrometeorologică.
Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu