Ghe NICA-Blog: Deva-Dealul Cetatii(minele cetatii Deva)

vineri, 17 februarie 2012

Deva-Dealul Cetatii(minele cetatii Deva)

Deva - Dealul Cetatii (minele cetatii Deva)

-TRASEU NEMARCAT-

Durata: 30-45 minute.

Din (centrul municipiului, ne îndreptam pe B-dul Dr. Petru Groza spre parcul orasului. Inainte de intrarea in parc, remarcam cladirea veche a primariei, pe care o placa de marmura aminteste sarbatorirea a 700 ani de la prima atestare scrisa a localitatii Deva (1269-1969). Traversam parcul în care se afla statuia lui Decebal, opera sculptorului Radu Moga, si Muzeul judetean, Sectia de arheologie (program 10-18), instalat în castelul "Magnia Curia", cladire in stilul Renasterii din secolul XVII, fosta resedinta a principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen. In spatele parcului, se ridica cu 184 m deasupra orasului Dealul Cetatii, declarat monument al naturii, datorita florei si faunei sale. Locul este prielnic viperei cu corn (Vipera ammodytes). Dealul este constituit dintr-un corp subvulcanic de roci andezitice. Datorita pozitiei sale strategice, cu vedere la distanta mare si usor de aparat, a fost locuit din cele mai îndepartate timpuri (de omul comunei primitive, daci, români) pîna în epoca moderna. Cetatea, ale carei ruine se pastreaza în vîrful dealului, dateaza din secolul XIII, Ulterior, constructia a suferit mai multe transformari. Folosita si pastrata în buna stare pîna în secolul XIX, cetatea a jucat un rol important în revolutia din 1848-1849 cînd îsi încheie existenta multiseculara, zidurile ei fiind aruncate în aer de explozia unui depozit de praf de pusca. La iesirea din parc, în dreptul scarilor cu care începe urcusul pe Dealul Cetatii, un panou indica variantele si marcajul aleilor (p. 126). Dupa ce urcam scarile si continuam pe aleea 5 în dreptul tunelului, putem alege doua variante, fie ca mergem spre stînga pe aleea 5 care urca în panta accentuata direct la ruine, fie trecem prin tunel si ocolim în panta lina Dealul Cetatii, pe aleea 2 sau 3 trecînd prin padurea de brazi, pentru a ajunge la poarta I. Din incinta cetatii se deschide o priveliste minunata asupra luncii Muresului si muntilor învecinati.
Sursa:scritube.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;