Ghe NICA-Blog: Gara Craciuneasa-Lelese-Cerisor-Craciuneasa(muntii Poiana Ruscai)

miercuri, 8 februarie 2012

Gara Craciuneasa-Lelese-Cerisor-Craciuneasa(muntii Poiana Ruscai)

20. Gara Craciuneasa - Lelese - Cerisor - Craciuneasa

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: de la Hunedoara, cu trenul pe linia îngusta spre Ghelari pîna la statia terminala (gara Craciuneasa) sau de la Hunedoara la Teliucul Superior - 5 km drum modernizat si în continuare 11 km drum nemodernizat pîna la Govajdia, de unde înca 2,5 km la gara Craciuneasa.

Distanta: 17 km

Durata: 5-6 ore

Caracteristici: traseu prin ,,tara padurenilor" în zona de platou înalt, calcaros, din partea de est a Muntilor Poiana Rusca - valea Sohodolului si localitatile Lelese si Cerisor. Se parcurge fara dificultati. Diferenta de nivel: 260 m.

Prima parte a traseului este comuna cu traseul 19. De la gara Craciuneasa, trecem pe lînga marea cariera de dolomita si urmam drumul pe valea Nadrabului spre amonte. Dupa 1,5 km întîlnim drumul care, în dreapta noastra, coboara de la Cerisor (pe care ne vom întoarce), iar dupa înca 750 m lasam în urma, în stînga, drumul spre cariera de marmura Alun, care urca pe valea Poienitei (sau valea Pestisele). In continuare, valea cu aspect tipic pentru relieful carstic din zona de platou dolomitic se numeste valea Sohodolului. Peste 1,5 km ajungem la confluenta cu valea Alunului (la stînga noastra). La o distanta de 2,5 km de la aceasta confluenta, urcam în versantul vaii din dreapta noastra pe drumul spre Lelese. Dupa 1 km ajungem în satul de padureni situat pe platou. Pe strada principala cotim la dreapta pentru a parasi localitatea în directia nord-est, spre Cerisor. Drumul spre Cerisor strabate pe o distanta de 4 km una din regiunile cele mai tipice din zona platoului dolomitic. Dupa ce ocoleste Dealul cu Calea (765 m), punctul cel mai înalt al traseului, drumul intra în satul Cerisor. De la intrarea în sat, ne îndreptam catre sud-est (dreapta), spre partea estica a localitatii. Dupa 750 m, respectiv cu 150 m înainte de biserica, cotim pe o strada spre sud (dreapta) si parasim comuna în directia dealului Cerisor (759 m), pe care se afla exploatarea pentru talc. Dupa ce trece de lucrarile miniere, drumul coboara printr-o serpentina larga în valea Spînului, pe care ajunge dupa circa 1 km în valea Nadrab, la circa 1,5 km amontc de gara Craciuneasa.
Sursa:scritube.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;