Ghe NICA-Blog: Introducerea tabacului la Deva

miercuri, 8 februarie 2012

Introducerea tabacului la Deva

Introducerea tabacului la Deva

Este interesant de stiut cum a ajuns tutunul in Ardeal si in orasul transilvanean Deva.Se pare ca blestemata planta a fost adusa de catre solul turc Mehmet Aga in 16 iulie 1576 cand a ajuns la Alba Iulia,la curtea principelui Bathory Kristof(1576-1581) Mehmet Aga daruieste planta si semintele principelui si altor curteni.Tutunul ajuns in Ardeal ,in scurt timp isi face intrarea si in orasul Deva ,adus de catre nobilii ce sedeau la castelul Magna Curia.O descriere botanica a tutunului este facuta de catre carturarul Benko Jozsef,intr-o brosura, tiparita in limba maghiara la Sibiu in anul 1772.In cartulie se mentioneaza ca romanii numeau tutunul tabac dupa numele localitatii americane Tabaco unde a fost gasit in 1558 si adus in Europa de catre ambasadorul francez Jean Nicot,de la care a ramas si numele de nicotina,(drogul din tutun)Cu toate ca multe tari din Europa au oprit fumatul,obiceiul s-a raspandit tot mai mult.Este interesant de stiut ca o reglementare de oprire a fumatului,a existat in comuna Jeledinti din judetul Hunedoara.Conducerea comunei hotaraste interzicerea fumatului in anul 1698 ,deoarece exista pericolul de incendiu in comuna ,casele fiind inghesuite.

08 februarie 2012
George Acin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;