Nemarcat
Durata: 1 zi
Distanţa: 42 km
Acest traseu de la marginea estică a Munţilor Ştefleşti urmăreşte valea Oltului (DN-7; E 81), motiv pentru care, cu puţine excepţii, parcurgerea sa se face de obicei cu trenul sau auto. El poate fi străbătut şi la pas, cu bicicleta sau cu ambarcaţii uşoare pe apă. De altfel, râul, şoseaua şi calea ferată şerpuiesc în paralel. Din şosea se desprind o serie de drumuri şi poteci care pătrund spre vest în Munţii Ştefleşti sau spre est în Munţii Făgăraş şi Depresiunea Loviştei. La Boiţa, capătul din amonte al traseului, se ajunge venind dinspre Braşov sau Sibiu, pe şosea sau calea ferată (staţia Turnu Roşu). Între Boiţa şi Cozia (54 km), valea transversală a Oltului poate fi divizată în trei sectoare, dintre care numai primele două se desfăşoară pe latura estică a Munţilor Ştefleşti. Primul sector, între Boiţa şi Câineni (17 km), se prezintă ca un defileu destul de îngust, cu lărgituri numai în zonele de confluenţă, dar în generai .prea mici pentru constituirea unor aşezări. Părăsind satul Boiţa, şoseaua se strecoară pe malul drept, pe sub versanţii împăduriţi al cuhnii Oancea, până la gura văii Meghişului, unde pe stânga şoselei se ridică Turnul Spart - vestigiu medieval de supraveghere a vechiului drum comercial. Pe valea Meghişului se derulează un drum forestier pe care se poate ajunge în Curmătură, de unde se coboară pe valea Râuşorului la Tălmăcel sau se poate urca la cabana Prejba. La 1 km în aval de Tumul Spart, pe dreapta şoselei, întâlnim motelul şi campingul Valea Oltului, cu un larg spaţiu de parcare, loc de popas şi de sejur într-un peisaj atrăgător. De aici, 3 km spre sud intrăm în micul sat Lazaret, precedat de punctul de confluenţă cu Lotrioara, în hmgul căreia şerpuieşte un drum forestier accesibil pe mai bine de 15 km, cu bifurcaţii pe văile Mogoş, Gârcu, Cailor şi din care pornesc numeroase poteci pe culmile laterale, Tot pe valea Lotrioarei, la 3 km de şoseaua naţională se deschide un frumos bazinet în care se află satul Lotrioara. Continuându-ne drumul prin defileul Oltului, după aproape 2 km ajungem la confluenţa cu Căprăreţul (marcată şi de un indicator), în apropierea căruia este şi punctul de oprire Valea Fratelui. Pe valea Căprăreţului (Vadului) există de asemenea un drum forestier şi micul sat Paltin care, ca şi Lazaret şi Lotrioara, intră în componenţa localităţii Tălmaciu. Urmărim şoseaua (DN-7) care trece pe sub pasajul căii ferate şi după circa 2 km lăsăm pe dreapta valea Scăuiele (traseul 5), apoi, pe stânga, staţia de cale ferată Râu Vadului şi ajungem la popasul turistic Râu Vadului (Lazaret-Râu Vadului = 5 km). De aici, o cărare (traseul 35) urcă la Vf. lui Vlad şi Coasta Câinenilor, iar un drum forestier se derulează pe Valea lui Vlad. În continuare, până la Câinenii Mari mai sunt 4 km. De aici, în aval până la Gura Lotrului (24 km) se desfăşoară al doilea sector al văii transversaie a Oltului, care se suprapune Depresiunii Loviştei. Pe acest sector aspectul de defileu se păstrează, dar lărgiturile devin mai numeroase şi mai mari, adevărate bazinete (cu altitudinile cele mai coborâte din cadrul Depresiunii Loviştei) care au' favorizat dezvoltarea unor vechi aşezări. În limitele acestor bazinete se observă mai bine treptele teraselor, precum şi zone de glacis formate prin suprapunerea şi interferarea unor conuri de dejecţie. Câinenii Mari constituie localitatea de centru a comunei Câineni, formată din şase sate, dintre care trei (Câinenii Mari, Râu Vadului, Robeşti) pe dreapta Oltului, pe DN-7, celelalte trei fiind pe stânga (Câinenii Mici, Grebleşti, Priloage). De la Câinenii Mari, un drum forestier se angajează pe valea Una şi o potecă (traseul 33) urcă prin Dealul Runcului şi Gorganu la Murgaşu şi, mai departe, spre Robu. Tot aici există un pod peste Olt care face legătura cu satele din Depresiunea Loviştei, trecând prin Câinenii Mici. La bifurcaţia din dreptul podului, pe dreapta şoselei (DN-7) se află monumentul ridicat în memoria generalului David Praporgescu, căzut în luptele din zonă în primul război mondial. Pe pintenul de deal din apropiere, pe locul unor alte întărituri mai vechi, a fost construit de austrieci fortul Arxavia, distrus ulterior de turci. Până la Robeşti (6 km), versantul drept se menţine mai abrupt decât cel stâng. De altfel, pe această porţiune se dezvoltă un bazinet destul de larg. De la Robeşti, un drum forestier pătrunde (10 km) pe valea cu acelaşi nume şi o potecă urcă la Vf. Gorganu. La mai bine de 1 km în aval este troiţa Cantacuzino, de unde se desprinde poteca marcată cu bandă galbenă (traseul nr.32) pe care în 3 ore putem ajunge în Vf. Râgla. Până în satul Baiota (Sărăcineşti) mai sunt 2 km. De aici, un scurt drum forestier urcă pe v. Sărăcineşti şi o potecă nemarcată prin Vf. Şutei, la Vf. Râgla. Continuându-ne drumul în aval, după 4 km ajungem în satul Ţuţuleşti, înainte de care însă cu aproape 1 km ne putem opri la Popasul Cornet, situat pe dreapta şoselei. Vizavi este staţia de cale ferată Cornet. Satele Baiota şi Ţuţuleşti aparţin comunei Racoviţă, situată pe stânga Oltului. Părăsind satul Ţuţuleşti, după 1,5 km ajungem la schitul Cornet, monument de arhitectură zidit-de vel vornicul Mareş Băjescu în anul 1666, pe timpul domnitorului Radu Leon Voievod. În 1864, sub domnitorul Al. Ioan Cuza, schitul a fost secularizat, toată averea lui trecând în patrimoniul Eforiei Spitalelor Civile, care s-a îngrijit de întreţinerea clădirilor şi salarizarea personalului, până în 1948, când a trecut sub jurisdicţia Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. Pe sub poarta din faţă trece tunelul căii ferate. Avariile provocate de tirul artileriei în primul război mondial au fost reparate în 1924. De aici, spre dreapta, se desprinde un drum care apoi se răsuceşte la stânga şi traversează şoseaua şi râul Olt, ca să ajungă în satele Depresiunii Loviştea (Băiaşu, Perişani etc.), de unde trece, la Sălătruc, în valea Topologului. Ne menţinem pe DN-7 spre sud şi ajungem (după 1,5 km) la Călineşti, sat ce se desfăşoară în lungul şoselei pe 2 km. În capătul de amonte al satului, pe dreapta, se află valea Călineşti, cu un drum forestier din care pornesc poteci marcate şi nemarcate spre Poiana Suliţei, Vevereţu, Râgla, Murgaşu. Spre capătul din aval este valea Beţel care şi-a tăiat o cheie scurtă în conglomerate. La această cheie se poate ajunge urmărind drumul de pe dreapta râului Beţel până la Lunca Şerpilor (1,5 km), apoi o potecă (5 minute). Cheia îngustă, cu cascade şi mamite, poate fi străbătută pe versantul stâng folosind o brână structurală sub formă de jgheab, înclinat la 35-40°. În amonte de cheie, la diferite distanţe pe talvegul văii se succed marmite, jgheaburi şi cascade dificil de traversat. La circa 1 km aval de Călineşti, şoseaua (DN-7) trece peste viaductul Albioara, lipit de versantul drept al văii Oltului. De la Călineşti la gura Lotrului (7 km) Oltul şerpuieşte în două bucle, adevărate meandre adâncite. Şoseaua, deviată parţial pentru a oferi spaţiu acumulării hidroenergetice de la Gura Lotrului, trece prin satele Proieni, Corbu şi Golotreni care, ca şi satul Călineşti, aparţin administrativ de oraşul Brezoi. Traversăm podul peste Lotru şi ajungem la intersecţia în „T", Aici, din DN-7 se desprinde drumul ce urcă pe valea Lotrului (traseul 4). Sursa:guideromania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu