Ghe NICA-Blog: Comori pierdute ale lumii(1)

marți, 17 aprilie 2012

Comori pierdute ale lumii(1)

1. Comoara lui Barba Neagra

*Foto:Wikimedia Commons

Faimosul Edward Teach, cunoscut ca Barba-Neagra a "activat" ca pirat doar doi ani, la inceputul secolului XVIII, perioada cunoscuta ca Epoca de Aur a Pirateriei. A reusit sa stranga o cantitate impresionanta de aur, bani, pietre pretioase si bijuterii. Sfarsitul carierei sale a venit in 1718 cand Barba Neagra a fost decapitat de un locotenent englez. Piratul recunoscuse ca si-a ingropat comorile pe undeva, dar nu a spus niciodata unde. Multi vanatori de comori au incercat sa ghiceasca ascunzisul, presupunandu-se ca acesta ar fi undeva in insulele din Caraibe sau in pesterile din insulele Cayman, insa nimeni nu a reusit sa puna mana pe comoara. Un scufundator a pretins ca ar fi descoperit cea mai cunoscuta nava lui Barba Neagra, "Razbunarea Reginei Ana", care s-a scufundat in 1718, insa comoara nu se afla pe ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;