Cheia Moara Dracului(muntii Rarau)

Situată pe cursul superior al pîrîului Valea Caselor,afluent de dreapta al rîului Moldova,cheia Moara Dracului se află la distanţă de 7 km de gara C.F.R. Cîmpulung-Est, pe versantul de nord al masivului Rarău.

Din punct de vedere geologic, această cheie se află în compartimentul nordic al sinclinalului Rarău.Formaţiunile geologice nu au un caracter unitar, întrucît spre margini apar predominant formaţiuni carbonatice, în timp ce pe partea centrală sînt depozite noi argilo-marnoase de vîrsta cretaCel mai bine dezvoltat în tot sinclinalul marginal este stratul dolomitelor calcaroase, a căror culoare în spărtură proaspătă este alb-gălbuie-cenuşie, datînd din triasicul inferior. În triasicul mediu, datorită exondării care a urmat depunerii lor, partea superioară a fost îndepărtată prin eroziune, de unde rezultă că grosimea iniţială a fost mai mare faţă de cea actuală, cu extensie pînă la Iacobeni. Aici pîrîul format a tăiat cheia, denumită acum Moara Dracului, şi tot în acelaşi aliniament s-au format crestele Adam şi Eva de la Pojorîta.
Orientarea cheii este sud-vest ,nord-estică. Drumul de acces spre cheie este uşor accesibil. După ce lăsăm în stînga noastră pîrîiaşul Malului, ne apar pereţii calcaroşi împărţiţi în două: partea dinspre aval de circa 60 m, cu o înălţime redusă, şi partea spre amonte, de circa 30 m, cu pereţi verticali, înalţi, ce atrag imediat atenţia vizitatorului.
După Ioan Iosep şi Dragomir Paulencu,procesul de formare al cheii s-a desfăşurat în două etape,delimitate tranşant între ele: una veche şi alta mai recentă sau prin conlucrarea a două direcţii morfogenetice distincte: una normală-subaeriană şi alta carstică-subterană.Oricum, evoluţia cheii continuă şi în prezent deoarece încă nu s-a atins baza dolomitică, datorită atît rezistenţei rocilor la carstificare,cît şi debitului relativ redus al pîrîului ce trece prin această cheie.
Flora este bogată, avînd condiţii necesare de dezvoltare. În afară de molid, brad, mesteacăn, plop tremurător, diverse sălcii, apare şi un exemplar de tisă (Taxus baccata), podoaba munţilor noştri. Dintre plante ierbacee, enumerăm cîteva mai importante: floarea de colţ, urechelniţa, smeoaia, clopoţeii, vulturica, usturoiul sălbatic de munte (Allium montanum), feriguţa etc.
Fauna de mamifere este destul de bogată, întrucît pe aici găsim adeseori urme de cerb carpatin, rîs, lup, jder, vulpe ş.a.
O ieşire înspre aceste chei este interesantă şi pentru pitorescul traseului de urmat, de jos, de la Cîmpulung, pînă la masivul Rarău.Peste tot vom întîlni numeroase stînci calcaroase care imprimă multă originalitate versantului nordic al acestui munte.Vegetaţia care se caţără pe stînci aproape inaccesibile vizitatorului, flora bogată şi multicoloră,cîntecul păsărelelor ne însoţesc pretutindeni în vizitarea acestei chei.Urcuşul este din ce în ce mai dificil prin abrupturile ce încep să ne bareze drumul,dar odată urcaţi pe creasta înverzită de pajişti montane,ne putem opri la o stînă ca să servim un ,.balmoş"-mălai fiert în smîntînă cu bucăţi de caş proaspăt sau să ne răcorim cu un „zar" dulce de oi.Apoi încercăm să depăşim cîinii care însoţesc oile la păscut spre a le feri de lupi sau de alte fiare,continuîndu-ne drumul.cică cu klippe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai multe niveluri.

Sursa:guideromania.com