Razboiul impotriva taranimii #2

Războiul Împotriva Ţărănimii
de Cicerone Ionitoiu
#2

 La început a fost nevoie de "ceva" şi s-a inventat un cuvânt pe care l-au introdus în vocabularul limbii române: chiabur. Cuvânt străin ca origine, pe care l-au atribuit ţăranilor care munciseră şi-şi făcuseră un rost în viaţă, pentru ei şi familia lor. Cuvântul era în contradicţie cu cel de leneş ce caracteriza pe individul care avea aversiune faţă de muncă.
 Folosind intriga, cei trimişi de "maeştrii" Moscovei pentru a neferici şi poporul român, au găsit mijlocul să-şi învrăjbească pe cei trândavi care-şi irosiseră viaţa fără muncă, împotriva celor ce conservaseră patrimoniul material şi spiritual.
 Mai mult aceşti venetici, în postura de ocupant, tot unul care nu munceşte au dat "asistenţă proletară" îndemnându-i să ia cu forţa ceea ce nu li se cuvenea, dar râvneau. Acestora puţini li s-au alăturat de la oportunişti şi lichele până la "inteligenţii" dornici de o parvenire rapidă în posturi de conducere.
Cam aşa a fost începutul, prin încovoiere şi înşelarea celor de bună credinţă prin minciună şi fals, în prima fază.
 Acum există un motiv de declanşarea ostilităţilor. Au sărit "muncitorii" în ajutorul ţăranilor trândavi şi în câteva duminici au luat drumul satelor să le repare uneltele. Erau însoţiţi de "călinescieni" care le propovăduiau celor din jur despre "lumina venită de la răsărit" şi fericirea ce-i aşteaptă prin unirea muncitorilor cu ţăranii, în timp ce se ascuţeau sapele si lopeţile....
Mersul la sate Duminica mai avea un scop şi mai parşiv, de a sustrage pe ţărani de la Biserică...
 In numele celor "săraci" s-a început terorizare populaţiei şi acuzarea de "fascişti" şi "trădători" a celor ce încercau să-i combată cu date şi argumente pe cei numiţi de populaţie "Fără Neam şi Dumnezu."
 Apărarea ţăranului prin cote a devenit şi mai asupritoare, de clasă accentuându-se, la care s-a adăugat seceta nenorocită ce a venit tot de la răsărit, făcând pe Moldoveni să umble cu sacii pe mână în căutarea hranei. Nu pot fi uitate acele peregrinări, în necunoscut, cu trenurile foamei.
 Guvernul în loc să vină în sprijinul celor loviţi de această dramă, a venit după modelul sovietic, ci o nouă povara "introducerea unei cote obligatorii de grâu pentru asigurarea pâinii orăşenilor."
 Inflaţia generată şi dirijată de politica economică atinsese cifre incredibile în raport cu veniturile. Iată un exemplu grăitor de la sfârşitul anului 1946 până în primăvara următoare adică de pe perioada furtului alegerilor până la arestarea lui Iuliu Maniu;
Un învăţător începător avea în primul an 200.000 lei pe lună, iar directorul de şcoală primară cu două gradaţii primea o jumătate de milion, la ţară.
Un student ca să înveţe, bursier pe bază de examen, primea 80.000 pe lună.
 Pe piaţă brânza costa între 250.000 si 300.000 lei, mălaiul 50.000 lei kg., cartofii 55.000 lei kg, strugurii 50.000 lei, iar usturoiul peste 100.000 lei kg.
Şi cotele de grâu au crescut din nou în 1948, şi cele de carne la fel.
 Pentru veridicitate dau relatările învăţătorului Gheorghe Popa, directorul şcolii din comuna Basăşti de pe valea Tazlăului, din judeţul Bacău, care trecuse prin două războaie mondiale, dar aşa ceva nu văzuse, şi nici nu îşi imaginase că se poate petrece într-o ţară aşa de bogată ca România.
"Cotele au fost în aşa fel mărite încât nu producea pământul cât trebuia să predau. Obligativitatea de predare a laptelui Întrecea cu mult cantitatea pe care o puteam mulge dela cele două vaci. De asemenea trebuia să predau bovine şi ovine pentru a acoperi cota de carne la care eram impus. Pentru a face faţă cumpăram de pe piaţă animale, la preţuri foarte mari. Sumele primite pentru produsele predate erau foarte mici, bani daţi în bătaie de joc.
 De teama închisorii trebuia să acopăr cotele impuse. Anii următori au adus noi măriri de cote şi mai drastice.
 In doi ani consecutivi, 1947, 1948 mi s-a luat tot grâul de la arie, fără să-mi se lase vreun bob. Şi anul următor trebuia să fac însămânţările tot sub ameninţarea închisorii. Aveam obligaţia să predau 700 kg. de ceapă iar eu pusesem numai un răzor. A trebuit să trimit la Batineşti în judeţul Putna ca să cumpăr cantitatea cerută, iar costul a fost cât al unei vaci bune de rasă Simental.
 Eram obligat să dau circa 20 de litri de lapte pe zi de la 2 vaci pe care le aveam. Am fost nevoit sâ trimit la Moldova Noua (Suliţa în Bucovina) pentru a cumpăra unt ca să predau în contul laptelui. Pentru a face faţă obligaţilor mi se lichidase totul.
Dar nu aceasta mă îngrijora şi nici arestarea nu mă înspăimânta, ci faptul că prin lipsa mea vor fi obligaţi copiii mei să predea cotele. Ei erau studenţi la Iaşi, expuşi exmatriculării şi arestării pentru nepredare. Deci pierdeau anii de studii. Pământul nu vroiau să-l ia. Diabolic sistem."

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0010]
Sursa:universulromanesc.com