PRELUAT de pe Rex Histrianorul
Siretul îşi înroşeşte apele - Rezistenţa anticomunistă - C. Ionitoiu (cap-XVIII)
TRIBUTUL ŢĂRANILOR PLĂTIT COMUNISMULUI
-PARTEA II-
N-a rămas sat din ţară unde bieţii ţărani să nu fie jefuiţi, chinuiţi şi condamnaţi la muncă forţată. Dacă te opreşti în comuna Vişina, din judeţul Dîmboviţa, întâlneşti tot atâta jale ca şi în Vrancea, Bihor, Făgăraş sau Valea Glavaciocului. Aici, la izvorul Neajlovului, au fost arestaţi 64 de oameni şi s*au pronunţat 761 de ani condamnare împotriva lor. Şi aceasta pentru a-i înspăimânta pe ceilalţi şi a-i determina ca "singuri şi nesiliţi de nimeni" să semneze intrarea în sclavie.
După ce an de an i-au hărţuit, arestând azi unul, mâine altul, fără rezultat, în ziua de sâmbătă, 21 ianuarie 1961, a început să se tragă clopotul în comuna Vişina. Oamenii ajunseseră la disperare. Echipe de 18-20 activişti cutreierau uliţele satului obligându-i pe ţărani să semneze cererea de intrare în colectiv. Unii disperaţi fugeau de acasă. Lăcustele comuniste intrau în casă şi nu plecau până ce nu mâncau tot. La unui dintre ţărani, după ce s-au săturat, şi-au făcut treaba mare în putina cu brânză, în faţa copilaşilor. Între cei care i-au condus, în casa respectivă era Ionică Lăzărescu, cunoscut în comună.
Pe tuşa Anica au luat-o de ceafă, i-au dat cu tuşiera în nas şi apoi au dat-o cu nasul de cerere: "Uite, babo, ce-ai făcut: te-ai înscris în colectiv nesilită de nimeni". Şi Marin D. Nicolae al lui Puricei povesteşte şi-i dau lacrimile de câte a văzut. El cu Gheorghe Boiangiu şi Marin Ciuciulete au început să tragă clopotul. Lumea s-a adunat. Telefoanele au fost ocupate. Revolta izbucnise. Activiştii au fugit ca potârnichile şi au alarmat şefii de la Bucureşti.
Spre seară şi-a făcut apariţia Ceauşescu, care, după nevastă, era din satul vecin, de la Petreşti. Pentru că era curajos, a sosit însoţit de 28 de maşini ale Securităţii, unele pline, altele goale ca să plece încărcate. Pentru a-şi arăta forţa a început să tragă cu armele, ca pe front. Nu a fost omorât nimeni. Doar Ion Ungureanu a fost rănit. Şi a început vânătoarea după oameni. Stan Rădulescu s-a suit în pod şi când au venit să-l ridice a început să strige: "Săriţi, fraţilor, că au venit americanii peste mine!"
Peste 200 de ţărani au fost ridicaţi în pumni şi loviţi cu patul puştilor în spate şi în cap. Au fost duşi la Piteşti unde a început chinuirea. Au fost ridicate familii întregi. De exemplu Marin Necula a fost arestat cu fratele, cumnatul, mama şi tala. Cinci dintr-o casă !
Torturile erau îngrozitoare. Lui Anghel Ilie, ţăran din Vişina, anchetatorul Micudelu Constantin i*a scos testiculul cu creionul. O metodă barbară prin care au fost trecuţi cu toţii era legarea fedeleş şi ridicarea cu scriptele la trei metri de unde li se da drumul să cadă pe ciment. Şi nu o dată, ci de trei-patru ori, până leşinau.
Unul din sat, Dinu Gheorghe, a murit în închisoare din cauza chinurilor îndurate pe perioada anchetelor. Erau zi şi noapte chemaţi la interogatoriu şi bătuţi zdravăn. Din sutele de arestaţi, bărbaţi şi femei, după ce au trecut prin infernul de la Piteşti, 64 din comuna Vişina şi satul Răscăi, pendinte de ea, au luat drumul închisorilor şi lagărelor de exterminare.
Pentru suferinţa lor îndurată în apărarea pământului moştenit din străbuni sau câştigat prin fapte de arme pe câmpul de luptă, pentru dăruirea lor în înfruntarea cu fiarele comuniste ce urmăreau distrugerea fiinţei umane, numele acestor martiri merită să fie înscrise în cartea de aur a REZISTENŢEI ROMÂNEŞTI:
Din comuna Vişina: Boiangiu Gheorghe, Busuioc Nicolae, Ciuciulei Gheorghe, Ciuciulei Marin, Ciuciulei Stan, Dinu Gheorghe (mort în temniţă), Dinulescu Alexandru, Gută Marin, llie Anghel, Istrate Marin, Istrate Nicolae, Lăzărescu llie, Motoc Anghel, Onete Gh. Marin, Popescu Maria, Popescu Petre, Popescu Zoia, Rădoi Carol, Rotaru Gheorghe, Sultana Dumitru, Sultana Ştefan, Toader Emil, Torcea Constantin.
Din satul Răscăieţi: Anca Radu, Badea Gheorghe, Bărbulescu Constantin (student), Bărbulescu Gheorghe, Bogdan Gheorghe, Bogdan Nicolae, Buibar A. Constantin, Buibar N. Constantin, Chiriţă Zamfir, Ciocmata Marin, Ciotea Ion, Ciotea Zamfir, Cătălina Gheorghe, Chiriţă Marin, Cristea Iordan, Dănăilă llie, Filea Maria, Cavăt Constantin, Grigore D. Nicolae, Ilie Alexandru, llie Gheorghe, Ivan Dumitra, Ivan Dumitru, Mihăescu Ion, Necula M. Stan, Necula R. Gheorghe, Necula St. Marin I, Necula St. Marin , Necula I. Marin, Nuţă Ion, Nuţă Marin, Petre Constantin, Pisică Nicolae, Rădulescu Stan, Stana P. Marin, Stana R. Marin, Stanciu Gheorghe, Stancu Radu, Stănculescu Ion, Torcea...
Răscoalele continuă
Marţi, 7 martie 1961, Lelea Zdîrca trage de zor clopotele din comuna Dobroteşti (Doage) de pe valea pârâului Burdea, la nord de Roşiorii de Vede. Oamenii prinseseră pe vice-preşedintele raionului, pe care l-au bătut fiindcă nu restituia cererile de înscriere în colectiv. Primarul şi activiştii sânt şi ei bătuţi, dar reuşesc să fugă.
Sătenii se constituie în echipe care blochează toate intrările în comună. Spre seară au început să zboare avioanele de vânătoare pentru a intimida oamenii; în acest timp apare adjunctul ministrului de interne, generalul Negrea, însoţit de zbirii raionului (Bodîrlău şi I. Stănescu), după ce trupe de securitate făcuseră intrarea şi deschiseseră focul. Ţăranul Martan Stan este rănit la picior.
Arestările continuă toată noaptea, cei prinşi la grămadă sunt duşi în clădirea şcolii şi bătuţi. Peste o sută de ţărani sunt arestaţi, printre ei şi preotul Istrate. Teroarea se aşterne peste sat timp de 6 luni, în timp ce arestaţii iau drumul lagărelor şi închisorilor de exterminare. Printre ei, în afară de cei de mai sus, s-au reţinut numele: Dănălache I. Ion, Mănălache Ion, Ioana Ciobanu şi foarte mulţi alţii, peste o sută de persoane.
Astăzi urmărim să se facă lumină peste întreaga ţară, ca să fie cunoscută drama satului românesc şi să fie repuşi în drepturi toţi cei deposedaţi de bunurile materiale, cărora li s-au furat pământul şi bucata de pâine a copiilor lor.
Schingiuitorii şi criminalii acestor neînfricaţi apărători ai gliei strămoşeşti să fie aduşi în faţa poporului, pentru ca lumea să afle adevărul iar astfel de lucruri să nu se mai petreacă. Ne închinăm ţării şi sărutăm rănile şi obrajii umiliţi de mercenarii diabolicului sistem comunist, încredinţaţi că se va face dreptate.
CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gîndirea Românească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:universulromanesc.com
Siretul îşi înroşeşte apele - Rezistenţa anticomunistă - C. Ionitoiu (cap-XVIII)
TRIBUTUL ŢĂRANILOR PLĂTIT COMUNISMULUI
-PARTEA II-
N-a rămas sat din ţară unde bieţii ţărani să nu fie jefuiţi, chinuiţi şi condamnaţi la muncă forţată. Dacă te opreşti în comuna Vişina, din judeţul Dîmboviţa, întâlneşti tot atâta jale ca şi în Vrancea, Bihor, Făgăraş sau Valea Glavaciocului. Aici, la izvorul Neajlovului, au fost arestaţi 64 de oameni şi s*au pronunţat 761 de ani condamnare împotriva lor. Şi aceasta pentru a-i înspăimânta pe ceilalţi şi a-i determina ca "singuri şi nesiliţi de nimeni" să semneze intrarea în sclavie.
După ce an de an i-au hărţuit, arestând azi unul, mâine altul, fără rezultat, în ziua de sâmbătă, 21 ianuarie 1961, a început să se tragă clopotul în comuna Vişina. Oamenii ajunseseră la disperare. Echipe de 18-20 activişti cutreierau uliţele satului obligându-i pe ţărani să semneze cererea de intrare în colectiv. Unii disperaţi fugeau de acasă. Lăcustele comuniste intrau în casă şi nu plecau până ce nu mâncau tot. La unui dintre ţărani, după ce s-au săturat, şi-au făcut treaba mare în putina cu brânză, în faţa copilaşilor. Între cei care i-au condus, în casa respectivă era Ionică Lăzărescu, cunoscut în comună.
Pe tuşa Anica au luat-o de ceafă, i-au dat cu tuşiera în nas şi apoi au dat-o cu nasul de cerere: "Uite, babo, ce-ai făcut: te-ai înscris în colectiv nesilită de nimeni". Şi Marin D. Nicolae al lui Puricei povesteşte şi-i dau lacrimile de câte a văzut. El cu Gheorghe Boiangiu şi Marin Ciuciulete au început să tragă clopotul. Lumea s-a adunat. Telefoanele au fost ocupate. Revolta izbucnise. Activiştii au fugit ca potârnichile şi au alarmat şefii de la Bucureşti.
Spre seară şi-a făcut apariţia Ceauşescu, care, după nevastă, era din satul vecin, de la Petreşti. Pentru că era curajos, a sosit însoţit de 28 de maşini ale Securităţii, unele pline, altele goale ca să plece încărcate. Pentru a-şi arăta forţa a început să tragă cu armele, ca pe front. Nu a fost omorât nimeni. Doar Ion Ungureanu a fost rănit. Şi a început vânătoarea după oameni. Stan Rădulescu s-a suit în pod şi când au venit să-l ridice a început să strige: "Săriţi, fraţilor, că au venit americanii peste mine!"
Peste 200 de ţărani au fost ridicaţi în pumni şi loviţi cu patul puştilor în spate şi în cap. Au fost duşi la Piteşti unde a început chinuirea. Au fost ridicate familii întregi. De exemplu Marin Necula a fost arestat cu fratele, cumnatul, mama şi tala. Cinci dintr-o casă !
Torturile erau îngrozitoare. Lui Anghel Ilie, ţăran din Vişina, anchetatorul Micudelu Constantin i*a scos testiculul cu creionul. O metodă barbară prin care au fost trecuţi cu toţii era legarea fedeleş şi ridicarea cu scriptele la trei metri de unde li se da drumul să cadă pe ciment. Şi nu o dată, ci de trei-patru ori, până leşinau.
Unul din sat, Dinu Gheorghe, a murit în închisoare din cauza chinurilor îndurate pe perioada anchetelor. Erau zi şi noapte chemaţi la interogatoriu şi bătuţi zdravăn. Din sutele de arestaţi, bărbaţi şi femei, după ce au trecut prin infernul de la Piteşti, 64 din comuna Vişina şi satul Răscăi, pendinte de ea, au luat drumul închisorilor şi lagărelor de exterminare.
Pentru suferinţa lor îndurată în apărarea pământului moştenit din străbuni sau câştigat prin fapte de arme pe câmpul de luptă, pentru dăruirea lor în înfruntarea cu fiarele comuniste ce urmăreau distrugerea fiinţei umane, numele acestor martiri merită să fie înscrise în cartea de aur a REZISTENŢEI ROMÂNEŞTI:
Din comuna Vişina: Boiangiu Gheorghe, Busuioc Nicolae, Ciuciulei Gheorghe, Ciuciulei Marin, Ciuciulei Stan, Dinu Gheorghe (mort în temniţă), Dinulescu Alexandru, Gută Marin, llie Anghel, Istrate Marin, Istrate Nicolae, Lăzărescu llie, Motoc Anghel, Onete Gh. Marin, Popescu Maria, Popescu Petre, Popescu Zoia, Rădoi Carol, Rotaru Gheorghe, Sultana Dumitru, Sultana Ştefan, Toader Emil, Torcea Constantin.
Din satul Răscăieţi: Anca Radu, Badea Gheorghe, Bărbulescu Constantin (student), Bărbulescu Gheorghe, Bogdan Gheorghe, Bogdan Nicolae, Buibar A. Constantin, Buibar N. Constantin, Chiriţă Zamfir, Ciocmata Marin, Ciotea Ion, Ciotea Zamfir, Cătălina Gheorghe, Chiriţă Marin, Cristea Iordan, Dănăilă llie, Filea Maria, Cavăt Constantin, Grigore D. Nicolae, Ilie Alexandru, llie Gheorghe, Ivan Dumitra, Ivan Dumitru, Mihăescu Ion, Necula M. Stan, Necula R. Gheorghe, Necula St. Marin I, Necula St. Marin , Necula I. Marin, Nuţă Ion, Nuţă Marin, Petre Constantin, Pisică Nicolae, Rădulescu Stan, Stana P. Marin, Stana R. Marin, Stanciu Gheorghe, Stancu Radu, Stănculescu Ion, Torcea...
Răscoalele continuă
Marţi, 7 martie 1961, Lelea Zdîrca trage de zor clopotele din comuna Dobroteşti (Doage) de pe valea pârâului Burdea, la nord de Roşiorii de Vede. Oamenii prinseseră pe vice-preşedintele raionului, pe care l-au bătut fiindcă nu restituia cererile de înscriere în colectiv. Primarul şi activiştii sânt şi ei bătuţi, dar reuşesc să fugă.
Sătenii se constituie în echipe care blochează toate intrările în comună. Spre seară au început să zboare avioanele de vânătoare pentru a intimida oamenii; în acest timp apare adjunctul ministrului de interne, generalul Negrea, însoţit de zbirii raionului (Bodîrlău şi I. Stănescu), după ce trupe de securitate făcuseră intrarea şi deschiseseră focul. Ţăranul Martan Stan este rănit la picior.
Arestările continuă toată noaptea, cei prinşi la grămadă sunt duşi în clădirea şcolii şi bătuţi. Peste o sută de ţărani sunt arestaţi, printre ei şi preotul Istrate. Teroarea se aşterne peste sat timp de 6 luni, în timp ce arestaţii iau drumul lagărelor şi închisorilor de exterminare. Printre ei, în afară de cei de mai sus, s-au reţinut numele: Dănălache I. Ion, Mănălache Ion, Ioana Ciobanu şi foarte mulţi alţii, peste o sută de persoane.
Astăzi urmărim să se facă lumină peste întreaga ţară, ca să fie cunoscută drama satului românesc şi să fie repuşi în drepturi toţi cei deposedaţi de bunurile materiale, cărora li s-au furat pământul şi bucata de pâine a copiilor lor.
Schingiuitorii şi criminalii acestor neînfricaţi apărători ai gliei strămoşeşti să fie aduşi în faţa poporului, pentru ca lumea să afle adevărul iar astfel de lucruri să nu se mai petreacă. Ne închinăm ţării şi sărutăm rănile şi obrajii umiliţi de mercenarii diabolicului sistem comunist, încredinţaţi că se va face dreptate.
CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gîndirea Românească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
Sursa:universulromanesc.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu