Ghe NICA-Blog: Valea Sighiselului(muntii Apuseni)

duminică, 24 martie 2013

Valea Sighiselului(muntii Apuseni)

Valea Sighiştelului
Deşi întreaga vale nu măsoară decât 9 km., aproape jumătate dintre aceştia îi străbate printre pereţi verticali care transformă sectorul său inferior într-un canion. Bazinul Sighiştelului adăposteşte peste 200 de peşteri pe numai 10 km2, fiind arealul cu cel mai mare potenţial de endocarstificare din ţară. Dintre cele mai cunoscute peşteri din Vl. Sighiştelului amintim: Peştera Corbasca (300 m) cu Lacul de Cristal, frumoase gururi, stalactite, coloane şi mari depozite de montmilch; Peştera Coliboaia (310 m) şi peştera din Dealul Secăturii (1.450 m) care fac parte din acelaşi sistem carstic, cu bogate şi variate concreţiuni; Peştera Măgura (1.885 m) cu galerii labirintice, săli de dimensiuni impresionante şi galerii înguste.

Vizitarea Văii Sighiştelului poate avea drept punct de plecare drumul naţional 75 Lunca – Câmpeni, care în localitatea Câmpani se ramifică continuându-se spre satul Sighiştel cu un drum pietruit. Alt traseu posibil traversează Culmea Măgura, venind dinspre Peştera Urşilor, şi coboară pe poteca marcată cu punct roşu.
Sursa:parcapuseni.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;