PRELUAT:prosport.ro
*Marius Gane a cucerit din a doua tentativă muntele Nanga Parbat (8.126 m). În 1996, la prima sa încercare, doi dintre membrii echipei au fost îngropaţi de o avalanşă, trupurile lor nefiind niciodată descoperite
*Primul român care a cucerit Nanga Parbat a fost Mihai Cioroianu, în 1997
Alpinismul oferă poveşti teribile de viaţă. Cum ar fi să urci pe un „optmiar“ ştiind că sub stratul de zăpadă pe care calci se află trupurile a doi dintre camarazii tăi dispăruţi în urmă cu 16 ani în timpul unei avalanşe? „Ţi se face pielea de găină“, este singura explicaţie care se poate da la o astfel de întrebare. Răspunsul îi aparţine lui Marius Gane (44 de ani, foto), unul dintre cei cinci alpinişti români care au cucerit pe 19 iulie 2013 muntele Nanga Parbat (8.126 m) din Himalaya.
O mână de bărbaţi cu chipurile tăiate parcă în piatră zâmbesc cald în faţa camerelor de luat vederi. Românii care au cucerit unul dintre cei mai dificili „optimiari“ din lume îşi trăiesc momentele de glorie. Cel mai important, s-au întors cu bine din Himalaya, unde au bifat o premieră: prima expediţie românească pe Nanga Parbat. Ca parte dintr-o expediţie internaţională, regretatul Mihai Cioroianu a fost cel dintâi român care a pus piciorul de vârful nemilos, în 1997.
„Am mai găsit doar mănuşile şi pufoaica“
Dintre temerari de acum, Marius Gane a purtat în rucsac, pe tot timpul ascensiunii, o amintire teribilă. În 1996 el a făcut parte din prima expediţie pur-tricoloră care a atacat Nanga Parbat. Au plecat cinci, dar s-au întors trei, doi rămânând pe vecie sub stratul de zăpadă. „Am urcat până la 8.000 de metri, eram la un pas de vârf, dar vremea s-a înrăutăţit şi am fost obligaţi să renunţăm. Am coborât, dar Răzvan Petcu şi Gabi Stana au rămas în urmă, iar pe la 6.000 de metri au fost surprinşi de o avalanşă. Am mai găsit doar mănuşile şi pufoaica lui Gabi... Acum m-am cutremurat ştiind că sunt acolo, sub stratul de zăpadă“, povesteşte Marius. Pentru el, Nanga Parbat este al treilea optmiar, anteriorii cucerindu-i în 2003 (Everest) şi 2008 (Gasherbrum II). „Eu urc pe un optmiar odată la cinci ani. Poate mai încerc unul în 2018. Vârsta nu este o problemă, din contră, îţi permite să te acomodezi mai repede cu altitudinea“, mai spune cel care este tată a doi copii.
Cei cinci alpinişti români care au făcut parte din expediţie au fost Zsolt Török, Teo Vlad, Marius Gane, Aurel Sălăşan şi Bruno Adamcsek. Doar ultimul nu a putut atinge vârful, din cauza unor probleme de sănătate.
Şerpaşii nepalezi spun că, atunci când vântul se potoleşte, brusc la altitudini mari, vremea devine frumoasă şi iese soarele, înseamnă că muntele a luat o viaţă
Zsolt Török: „Copilul nu mi-a schimbat priorităţile“
La conferinţa de presă de ieri de la MTS, Zsolt Török i-a avut alături pe soţia sa, Minerva, şi pe băiatul său de 11 luni, David. Întrebat dacă naşterea copilului nu i-a schimbat priorităţile, alpinistul din Arad a replicat: „Eu nu sunt adeptul conceptului clasic, că viaţa se termină odată cu apariţia copilului. Sunt la fel de atent când urc pe munte ca şi înainte, sunt la fel de prudent când conduc maşina. Voi continua să fac expediţii, pentru că asta este viaţa mea. Iar pe copil îl voi încuraja să facă tot ce am făcut eu sau poate chiar să mă depăşească“.
Sursa:http://ro.stiri.yahoo.com/prima-expediţie-românească-pe-nanga-parbat-amintiri-care-054615683.html
*Marius Gane a cucerit din a doua tentativă muntele Nanga Parbat (8.126 m). În 1996, la prima sa încercare, doi dintre membrii echipei au fost îngropaţi de o avalanşă, trupurile lor nefiind niciodată descoperite
*Primul român care a cucerit Nanga Parbat a fost Mihai Cioroianu, în 1997
Alpinismul oferă poveşti teribile de viaţă. Cum ar fi să urci pe un „optmiar“ ştiind că sub stratul de zăpadă pe care calci se află trupurile a doi dintre camarazii tăi dispăruţi în urmă cu 16 ani în timpul unei avalanşe? „Ţi se face pielea de găină“, este singura explicaţie care se poate da la o astfel de întrebare. Răspunsul îi aparţine lui Marius Gane (44 de ani, foto), unul dintre cei cinci alpinişti români care au cucerit pe 19 iulie 2013 muntele Nanga Parbat (8.126 m) din Himalaya.
O mână de bărbaţi cu chipurile tăiate parcă în piatră zâmbesc cald în faţa camerelor de luat vederi. Românii care au cucerit unul dintre cei mai dificili „optimiari“ din lume îşi trăiesc momentele de glorie. Cel mai important, s-au întors cu bine din Himalaya, unde au bifat o premieră: prima expediţie românească pe Nanga Parbat. Ca parte dintr-o expediţie internaţională, regretatul Mihai Cioroianu a fost cel dintâi român care a pus piciorul de vârful nemilos, în 1997.
„Am mai găsit doar mănuşile şi pufoaica“
Dintre temerari de acum, Marius Gane a purtat în rucsac, pe tot timpul ascensiunii, o amintire teribilă. În 1996 el a făcut parte din prima expediţie pur-tricoloră care a atacat Nanga Parbat. Au plecat cinci, dar s-au întors trei, doi rămânând pe vecie sub stratul de zăpadă. „Am urcat până la 8.000 de metri, eram la un pas de vârf, dar vremea s-a înrăutăţit şi am fost obligaţi să renunţăm. Am coborât, dar Răzvan Petcu şi Gabi Stana au rămas în urmă, iar pe la 6.000 de metri au fost surprinşi de o avalanşă. Am mai găsit doar mănuşile şi pufoaica lui Gabi... Acum m-am cutremurat ştiind că sunt acolo, sub stratul de zăpadă“, povesteşte Marius. Pentru el, Nanga Parbat este al treilea optmiar, anteriorii cucerindu-i în 2003 (Everest) şi 2008 (Gasherbrum II). „Eu urc pe un optmiar odată la cinci ani. Poate mai încerc unul în 2018. Vârsta nu este o problemă, din contră, îţi permite să te acomodezi mai repede cu altitudinea“, mai spune cel care este tată a doi copii.
Cei cinci alpinişti români care au făcut parte din expediţie au fost Zsolt Török, Teo Vlad, Marius Gane, Aurel Sălăşan şi Bruno Adamcsek. Doar ultimul nu a putut atinge vârful, din cauza unor probleme de sănătate.
Şerpaşii nepalezi spun că, atunci când vântul se potoleşte, brusc la altitudini mari, vremea devine frumoasă şi iese soarele, înseamnă că muntele a luat o viaţă
Zsolt Török: „Copilul nu mi-a schimbat priorităţile“
La conferinţa de presă de ieri de la MTS, Zsolt Török i-a avut alături pe soţia sa, Minerva, şi pe băiatul său de 11 luni, David. Întrebat dacă naşterea copilului nu i-a schimbat priorităţile, alpinistul din Arad a replicat: „Eu nu sunt adeptul conceptului clasic, că viaţa se termină odată cu apariţia copilului. Sunt la fel de atent când urc pe munte ca şi înainte, sunt la fel de prudent când conduc maşina. Voi continua să fac expediţii, pentru că asta este viaţa mea. Iar pe copil îl voi încuraja să facă tot ce am făcut eu sau poate chiar să mă depăşească“.
Sursa:http://ro.stiri.yahoo.com/prima-expediţie-românească-pe-nanga-parbat-amintiri-care-054615683.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu