Crunta teroare s-a abătut asupra transilvănenilor
de Cicerone Ionitoiu
Prin tot felul de minciuni şi mistificări monarhia habsburgică încerca să antreneze România în război alături de ea. Iuliu Maniu, pentru a preîntâmpina această manevră, a încercat în zadar să meargă la Bucureşti. Nereuşind, l-a adus pe Constantin Stere la Braşov, ca lider al Basarabiei, provincie ce urmărea acelaşi scop dar prin intermediul alăturării puterilor centrale.
S-a străduit să-l convingă pe fruntaşul basarabean prin argumente logice şi de mentalitatea unui popor ce suferise un mileniu opresiunea şi nu-şi pierduse nădejdea, spunându-i că el, Maniu, de ar fi ameninţat cu spânzurătoarea şi tot n-ar putea adresa României îndemnuri să meargă alături de Austro-Ungaria.
L-a rugat să-i comunice şi regelui Carol această atitudine sugerându-i „să opună protestaţiunea hotărâtă a satisfacerii în întregime a aspiraţiunilor neamului românesc din Ardeal şi Ungaria".
Maniu urmărea să încurajeze poziţia României pentru a nu fi atrasă de partea Triplei Alianţe. In acelaşi timp la Viena şi Budapesta aveau loc mari frământări şi ambasadorul habsburgic de la Bucureşti era însărcinat să depună eforturi pentru a convinge pe rege şi anturajul lui pentru părăsirea neutralităţii. Nu a reuşit, dându-şi seama că problema Transilvaniei este un bloc de neînlăturat între Viena şi Bucureşti, sugerând concesiuni importante românilor.
Aceeaşi sugestie i-a făcut-o şi contelui Tisza, dar de la acesta a primit un răspuns scris usturător: „că oricine va încerca să smulgă Ungariei un metru pătrat de pământ, va fi împuşcat". Nu se gândea atunci Tisza că peste 3 ani el va fi cel care va avea această soartă.
Iuliu Maniu văzuse clar rezolvarea problemei româneşti când i-a spus lui Constantin Stere că războiul pregătit şi declanşat de Austro-Ungaria se va sfârşi prin înecarea acestui imperiu „în mişcări revoluţionare". Prevăzând această situaţie a trimis la Bucureşti ca emisari pe Teodor Mihali şi Hossu care la Sinaia, prin Take lonescu, au cerut ca trupele române să treacă Carpaţii fiind aşteptate de tot neamul românesc.
Ştefan Tisza, fiind ameninţat de ofensiva rusească, care ajunsese în Maramureş a încercat să poarte discuţii cu membrii Comitetului executiv ai Partidului National Român si a invitat la Budapesta pe luliu Maniu, Alexandru Vaida şi Teodor Mihali.
Speranţele lui Tisza de a convinge pe Maniu la unele concesii, chiar la o adeziune pentru susţinerea războiului puterilor centrale, au fost sortite eşecului. Atunci a încercat Tisza să neglijeze pe luliu Maniu şi să câştige adeziunea clerului, dar nu a reuşit.
La începutul anului 1915 contele Ştefan Tisza a făcut o nouă încercare în vederea obţinerii unei declaraţii cel puţin de neutralitate din partea fruntaşilor Partidului Naţional Român. Dar Maniu fiind chemat la Dej pentru consultare asupra acestei probleme, deoarece până atunci nu se obţinuse nici un drept pentru români, a respins sugestia maghiară.
Conducătorii românilor transilvăneni rămăseseră singurii care respinseseră toate propunerile făcute de guvernul ungar.
Trecând peste Budapesta, împăratul Wilhelm II a iniţiat în mai 1915 tratative la Viena cu un emisar al lui şi Partidul Naţional Român la delegat pe luliu Maniu, Vasile Goldiş şi Aurel C. Popovici. Discuţiile s-au purtat la palatul prinţului de Lichtenstein unde Aurel Popovici a prezentat situaţia românilor lipsiţi de cele mai elementare drepturi şi supuşi unei politici de deznaţionalizare.
La discuţii, pe lângă câţiva demnitari austrieci, a participat şi deputatul german Erzberger, şeful grupului de centru catolic, din parlamentul german, din opoziţie. Discuţiile s-au purtat pe 2 teme:
Doleanţele românilor faţă de unguri şi de ce nu se pot înţelege. La acest punct a răspuns Maniu, făcând un istoric pe larg al relaţiilor şi a precizat dorinţele cunoscute şi expuse şi-n Parlament şi care se rezumau la dreptul de naţiune egală şi liberă în cadrul imperiului, cu toate avantajele unei astfel de situaţii de drept ce i se cuvine poporului român majoritar.
Dacă aceste doleanţe ar fi satisfăcute, sunt dispuşi conducătorii Partidului Naţional Român din Ardeal să intervină în vechiul regat pentru încetarea propagandei ostile? Răspunzând, Iuliu Maniu a spus printre altele că „nu-şi poate lua nici un angajament pentru că răspunderea morală a acţiunii familiei române o are fratele cel mare, care este Regatul liber".
Imediat, printr-un curier special, Maniu a anunţat pe Ionel Brătianu despre discuţiile purtate şi atitudinea adoptată.
Regele Ferdinand şi Brătianu au căutat să câştige timp, şi intransigenţa acestuia din urmă se va întâlni la capătul a 4 ani, cu intransigenţa lui luliu Maniu, în Marea Unire realizată de cei de pe ambele versante ale Carpaţilor.
Regele şi Brătianu vor seconda politica desprinderii Transilvaniei dusă cu perseverenţă de Iuliu Maniu şi o vor promova fără încetare în orice împrejurare, pe toate canalele diplomatice şi în toate actele oficiale ce le vor încheia.
In faţa concentrării de trupe ungureşti în Banat şi regiunea Braşov, Italia care făcea parte din Tripla Alianţă a trimis o notă guvernului de la Viena, arătând în luna ianuarie 1915, că acest fapt contravine stipulaţiilor tratatului, şi s-a văzut nevoită, pe 6 februarie să încheie un acord cu România angajându-se să acţioneze solidar în caz de agresiune, în apărarea teritoriilor lor.
Pleacă şi Maniu
Acesta a fost titlul articolului scris de Octavian Goga, ca omagiu celui ce nu se lăsase înduplecat de opresor, atunci când s-a aflat că Tisza hotărâse să-l trimită pe front.
Incorporat ca soldat, Iuliu Maniu a urmat şcoala de ofiţeri şi, de pe frontul rusesc a ajuns pe cel italian cu gradul de locotenent. Inainte de a pleca pe front îi declarase lui Voicu Niţescu că „...orice s-ar întâmpla, orice document i s-ar prezenta, să se ştie că nici în faţa spânzurătorii, eu nu voi cere ca România să intre în război alături de puterile centrale..."
Dar teroarea dezlănţuită în 1915 a făcut să plece şi Octavian Goga peste Carpaţi, în Regat, fiind urmat şi de alţi fruntaşi politici printre care Vasile Goldiş, Traian Vuia, Ion Clopoţel ş.a.
Prin legea XVIII, guvernul Ştefan Tisza socotea trădători pe români pe baza unui simplu denunţ, iar după ce armatele regatului au trecut Carpaţii, transilvănenii au fost ridicaţi în masă şi duşi în câmpia Tisei iar alţii au umplut temniţele şi pentru ca teroarea să fie şi mai mare, Tisza a început o campanie în vederea „Fortificării Ungariei" prin colonizări şi dislocări de populaţii pe seama naţiunilor care nu acceptau dominaţia ungară şi aceasta numai cu două luni înainte de intrarea României în război pentru Ardeal.
Sunt convins că Dumnezeu va fi cu noi….
In urma tratativelor secrete dintre regat şi occidentali, ni s-au garantat frontierele pe 4 august 1916, precum şi aprovizionarea cu armamentul necesar. In aceste condiţii Regele Ferdinand a convocat Consiliul de Coroană pentru duminică, 14 august la orele 10 dimineaţa, şi la Cotroceni, printre altele a spus:
„Cred că de aici înainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. După matură chibzuinţă. înclin mai mult pentru opinia guvernului meu. Austro-Ungaria nu ne-a oferit niciodată nimic. Victorioşi avem în Transilvania o putere de rezistenţă mai mare. Iau răspunderea pentru că am încredere în viitorul ţării. Sunt convins că Dumnezeu va fi cu noi...''
Iar primul ministru, Ion C. Brătianu a completat, subliniind: „Azi toată latinitatea este în tabără contra Germaniei... încetul cu încetul, fără grabă, am ajuns la garantarea intereselor noastre... Cred în victoria Antantei şi mă conformez ei. Vom declara război Austro-Ungariei... în schimb ni se recunoaşte dreptul de a lua până la Tisa, Banatul, Crişana, un Maramureş de sus care nu este slav, Bucovina până la Prut.
Ni se mai recunosc drepturi egale la Congres. Tratatul ne garantează aceste anexări şi este iscălit de cele patru puteri care garantează integritatea teritoriului nostru..."
In faţa unor rezerve din partea lui Titu Maiorescu, P. P. Carp şi Nicolae Marghiloman care au insistat ca regele să nu semneze declaraţia de război, Ferdinand a dat răspunsul regal: „PUTEM FI BĂTUŢI, NICIODATĂ ZDROBIŢI!
CICERONE IONITOIU-Viaţa politică-PROCESUL IULIU MANIU-Volumul I (A-008)
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/867-Crunta-teroare-s-a-abătut-asupra-transilvănenilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu