Ghe NICA-Blog: Dan Berindei * Colaborator al Securitatii

luni, 12 mai 2025

Dan Berindei * Colaborator al Securitatii

DAN BERINDEI

*Colaborator al Securitatii

*Foto:Licenta PEXELS

*Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Berindei

Dan Berindei (n. 3 Noiembrie 1923, Bucurest,Romania – d. 23 Decembrie 2021, Bucuresti,Romania) a fost un istoric roman, licențiat în istorie și filosofie al Universitatii din Bucuresti (1945), doctor în istorie (1969), membru titular al Academiei Romane (din 1992). Din 1996 a fost președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române. Din 206 a fost vicepreședinte al Academiei Române.
Dan Berindei a fost colaborator al Securitatii R.S.R. din anuul 1962, având trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu, pe istoricul și publicistul francez de origine română Mihnea Berindei.

Berindei a fost recrutat ca agent al Securității în anul 1962, figurând sub numele de cod „Băleanu”, din cauza materialului compromițător privind activitatea sa politică din trecut. Materialul compromițător se referea la înscrierea sa într-o organizație legionară în 1940, când avea doar 16 ani, cu trei luni înainte ca Mișcarea Legionară să fie desființată. În ziua de 11 aprilie 1962, a fost recrutat prin constrângere și ulterior interogat cu privire la activitatea sa și legăturile sale cu diverși demnitari și politicieni. A recunoscut că a avut relații apropiate cu cei din F.D.C., a activat în cuibul condus de Mielu Georgescu, a participat la ședințele legionare, a cântat cântece legionare, a cotizat la ajutorul legionar și a fost împreună cu membrii cuibului în Muscel pentru propagandă. Totuși, el a susținut că nu-și dădea seama de scopul real al organizației legionare și a întrerupt orice legătură cu legionarii după asasinarea lui Nicolae Iorga.
A operat în legătură cu Unitatea Militară 0225 a DSS, furnizând 47 de note informative. Acestea se refereau atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât și la români din exil sau la personal diplomatic. Notele date de el sunt însă pozitive, chiar protective în raport cu cei vizați, inclusiv în raport cu străinii care vizitau Institutul de Istorie, iar informările au un caracter neutru.Numele său este pe lista celor 200 de personalități culturale colaboratori ai Securității dezvăluită în aprilie 2018 de cercetătorul Madalin Hodor
Fiind un eminent istoric român, a fost trimis în străinătate pentru a reprezenta istoriografia românească la diverse conferințe internaționale. Cu toate acestea, comportamentul și acțiunile sale la aceste conferințe au fost adesea ridiculizate de colegii săi occidentali. De exemplu, la cel de-al 11-lea Congres Internațional de Heraldică de la Liège, în 1972, Berindei a prezentat șapte lucrări în afară de a sa. De asemenea, a prezentat lucrări ale altor colegi la cel de-al 10-lea Congres de la Viena și la alte conferințe internaționale. Prezența lui Berindei la aceste conferințe a evidențiat situația istoricilor români care au prezentat lucrări, dar nu au putut participa deoarece au fost împiedicați să părăsească țara.
Rolul de mesager științific al lui Berindei a sugerat că acesta era un informator al Securității române cu un angajament față de regim. Când Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a primit dosarele Securității despre Berindei, faptul că exista unul în rețeaua sa nu a surprins pe nimeni. Cu toate acestea, dosarele, împreună cu documentele de supraveghere, demonstrează că relația dintre istoric și Securitate este mult mai complexă decât s-a crezut inițial.
A căpătat trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu, pe istoricul și publicistul francez de origine română Mihnea Berindei, care devenise vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, organizație a exilului românesc.Mihnea Berindei era considerat drept unul dintre cei mai buni și mai eficienți lideri ai exilului românesc, precum și sufletul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, de la Paris, conform lui Adrian Niculescu. Acest conflict era o poveste cu o încărcătură simbolică mare. Pentru Securitate, Dan Berindei era important datorită prestigiului său științific, a contribuției sale în cunoașterea istoriei țării noastre din secolul al XIX-lea și a faptului că nu a fost de acord cu acțiunile fiului său împotriva statului român și s-a distanțat de acesta.
Relațiile dintre tată și fiu au rămas distante, dar spre sfârșitul vieții lui Mihnea Berindei, au devenit mai puțin aspre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;