Ghe NICA-Blog: Diferenta dintre tine si boss-ul tau

marți, 15 februarie 2011

Diferenta dintre tine si boss-ul tau

1.Daca tie iti trebuie mai mult timp sa faci ceva, esti prea incet. Daca boss-ului tau ii ia mai mult timp sa faca ceva, el e minutios.
2.Daca tu nu faci ceva, esti lenes. Daca boss-ul tau nu face ceva el, e prea ocupat. 3.Daca faci o greseala, esti un idiot. Daca boss-ul tau face o greseala, el e doar un om.
4.Daca faci ceva fara sa-ti fie cerut acest lucru, iti depasesti atributiile. Daca boss-ul tau face ceva fara a-i fi spus, asta se cheama initiativa.
5.Daca te impotrivesti la ceva, esti un catar. Daca boss-ul tau se impotriveste la ceva, el e ferm.
6.Daca incalci o regula de eticheta, esti un necrescut. Daca boss-ul tau incalca mai multe reguli de eticheta, el e original.
7.Daca boss-ul te place pentru ceva, esti un lingau. Daca boss-ul tau este placut de bosul lui atunci este cooperativ.
8.Daca iesi din birou, se spune ca esti la plimbare. Daca boss-ul tau iese din birou, el e plecat cu treburi.
9.Daca arati canva palid, esti o fata palida. Daca boss-ul tau arata palid, el trebuie sa fie foarte bolnav.
10.Daca te ceri acasa, trebuie sa ai ca scuza ceva de genul: sedinta cu parintii. Daca boss-ul tau se cere acasa inseamna, ca a lucrat prea mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;