Ghe NICA-Blog: Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(27)

miercuri, 4 mai 2011

Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(27)

Orice ar fi in interiorul muntilor, sau de-a lungul marii, am gasit o viata abundenta de pasari. Cand isi intind aripile mari unele pasari pareau sa masoare 9,14 m. Sunt de o mare varietate si foarte colorate. Ni s-a permis de a urca pe marginea unei stanci si de a examina un cuib cu oua. Acolo erau cinci, din care fiecare avea cel putin 61 cm in lungime si 38 cm in diametru.

Dupa ce am ramas in orasul Hectea timp de aproximativ o saptamana, profesorul Galdea, ne-a condus pe o insulita, unde am vazut mii de broaste testoase, de-a lungul tarmului nisipos. Ezit de a dezvalui marimea acestor mari creaturi. Ele masurau 7,60 m – 9,14 m in lungime, 4,57 m – 6,09 m in largime si sapte picioare (2,13 m) in inaltime. Cand una dintre ele si-a intins gatul pentru a-si scoate capul, avea aparenta inspaimantatoare a unui monstru marin.

Conditiile stranii ale „lumii interioare” sunt favorabile nu doar campiilor enorme de ierburi luxuriante, padurilor de arbori giganti si oricarui fel de viata vegetala, ci si minunatei vieti animale. Intr-o zi am vazut o mare turma de elefanti. Trebuie sa fi fost 500 dintre acesti monstri rasunatori, cu trompele lor ondulante si mereu agitate. Desi erau ramuri enorme de copaci si tropaiau cu mici impingeri. Aveau in medie peste 30, 48 m in lungime si 22,86 m – 25,90 m in inaltime.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;