miercuri, 4 mai 2011

Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(26)


Toate constructiile sunt ridicate cu o consideratie speciala privilegiind forta, durata, frumusetea si simetria si cu un stil arhitectural care atrage cu suveranitate ochiul fiecaruia pe care nu l-am observat altundeva.
Aproximativ trei sferturi din suprafata „interioara” este formata din pamant si ultimul sfert este format din apa. Exista numeroase fluvii de marime enorma, unele se indreapta spre nord si altele spre sud.
Unele din aceste fluvii au 3000 de km largime si in afara acestor cai navigabile enorme, la extremitatile de nord si de sud ale suprafetei „interioare” in regiuni unele temperaturi scad puternic, se constituie icebergurile de apa dulce. Atunci ele sunt impinse in afara in mare ca niste limbi enorme de gheata, de vanturi brutale si de ape turbulente care, de doua ori pe an, matura totul in calea lor.
Am vazut nenumarate specimene de pasari vii, nu mai mari decat cele intalnite in padurile din Europa sau America. Este bine cunoscut ca in ultimii ani, o intreaga serie de specii de pasari au parasit Terra. Intr-un articol recent un autor revela cu privire la acest subiect : „Aproape in fiecare an se vede o extinctie finala a uneia sau mai multe specii de pasari. Din 14 varietati de pasari gasite, acum un secol, intr-o insula izolata din Antile, Saint – Thomas, opt trebuie sa fie considerate acum lipsa”. Nu este posibil ca aceste specii disparute de pasari sa-si fi parasit cuiburile din lumea exterioara, fara sa-si mai regaseasca un alt azil decat „in lumea interioara”?
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu