Partea a V-a(33)
Pentru noi, ni se parea ca era sfarsitul. Presiunea ghetii era enorma si desi nu ne aflam in partea periculoasa a gatului de zdrobire si ca eram salvati pentru moment, in timp ce ridicarea si smulgerea tonelor de gheata care se precipitau ici si colo in profunzimile apoase ne dadeau frisoane de frica.
In fine, spre marea noastra bucurie, frecarile blocurilor de gheata au incetat si dupa cateva ore, marea masa de gheata s-a divizat lent, ca si cum ar fi actionat Providenta, si direct in fata noastra se intindea un canal deschis. Trebuia oare sa ne aventuram cu mica noastra ambarcatiune in aceasta deschidere? Daca presiunea aparea din nou, micul nostru vas, la fel ca si noi – insine, eram trimisi in neant. Am decis sa ne incercam sansa si, in consecinta, am ridicat panza in favoarea unei brize favorabile si am plecat curand ca un cal de curse, infruntand acest canal stramt necunoscut de apa libera.
Printre blocuri de gheata
In timpul urmatoarelor 45 de zile, ne-am folosit timpul de a eschiva icebergurile si de a cauta trecatorile formand un canal. Intr-adevar, daca nu am fi fost favorizati de un vant puternic din sud si un mic vas, ma indoiesc ca aceasta poveste ar mai fi putut fi povestita lumii vreodata.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu