luni, 9 mai 2011

Povestea stranie a lui Olaf Jansen in apele libere de la Polul Nord(37)



Am realizat ca i-am dat turul pret de 12 ore si in timp ce o parte din inteligenta mea stia cu forta adevarul ca nu era nici cea mai mica sansa, in acest timp o aberatie fascinanta stranie si seducatoare ma constrangea mereu la seductia sperantei. O parte din creierul meu a parut sa-mi zica ca in timp ce nu era nicio posibilitate ca tatal meu sa fie inca viu, daca ma opream sa execut circuitul, daca faceam o pauza pentru un simplu moment, era de a admite infrangerea si, trebuia sa fac asta, chiar daca ma simteam ca devin nebun. Astfel, ora dupa ora m-am invartit si invartit in jurul icebergului, temandu-ma de a ma opri pentru a ma odihni, cu toate ca fizic eram neputincios de a continua prea mult timp. Oh, eram cuprins de oroarea ororilor!

A fi aruncat departe in aceasta larga intindere de apa, fara alimente sau bautura si abandonat numai pe acest iceberg ca iremediabil loc de odihna. Inima mea si-a pierdut puterea si orice eventuala speranta facea loc disperarii celei mai negre. Atunci mana Salvatorului s-a intins pana la mine si calmul unei singuratati morbide a devenit rapid insuportabila a fost deodata golita de semnalul tirului unei arme de foc. Am scrutat imprejurimile, in stupefactia mea inspaimantata, si am vazut la mai putin de o jumatate de mila departare, o nava de pescuit balene venind catre mine, cu panzele ridicate.

Evident mersul meu neintrerupt pe iceberg le-a atras atentia. Apropiindu-se, au pus la apa o barca si, coborand prudent la bordul apei, am fost salvat si putin mai tarziu urcat la bordul balenierei.
Am constatat ca era baleniera scotiana „Arlington” care parasise Dundee in septembrie si se indreptase imediat spre Antarctica, in cautare de balene. Capitanul Angus MacPherson, parea foarte afabil, dar la subiectul disciplina, cum am aflat foarte repede, era inflexibil. Cand am incercat sa-i spun ca veneam din „interiorul” Terrei, capitanul si secundul sau s-au privit, au dat din cap si au insistat asupra faptului ca trebuia sa fiu pus intr-o cuseta sub supraveghere stricta de medicul de la bord.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu