Dupa ce am petrecut cu siguranta peste un an vizitand numeroase orase ale lumii „interioare” si multe tari intermediare si s-au scurs peste doi ani de la perioada in care am fost imbarcati pe marele vas de explorare pe fluviu, ne-am decis, inca o data, de a ne incerca sansele pe mare si de a ajunge la suprafata „exterioara” a Terrei.
Am facut cunoscute dorintele noastre si ei au fost impotriva, dar ne-au inteles cu promptitudine. Gazdele noastre i-au oferit tatalui meu, la cererea sa, diverse harti aratand suprafata „interioara” a intregii Terre, orasele sale, oceanele sale, marile sale, fluviilor sale, golfurile si lagunele sale. Ei au fost de asemenea generosi si ne-au oferit toti sacii de pepite de aur – unele dintre ele la fel de mari ca un ou de gasca – pe care le-am dorit sa le aducem cu noi in mica noastra barca de pescuit.
Intre timp am vrut sa ne reintoarcem la Jehu, unde am ramas o luna pentru amenajarea si revizuirea micutului nostru vas de pescuit. Dupa ce totul a fost pregatit, chiar vasul „Naz” care ne-a descoperit la origine, ne-a luat la bord si ne-a condus pana la varsarea raului Hiddekel.
Dupa ce fratii nostri giganti au organizat manevra de plecare a micutei noastre ambarcatiuni, si-au manifestat cordial marile regrete pentru despartire si au aratat multa solicitudine pentru securitate noastra. Tatal meu a jurat pe zeii Odin si Thor ca se va reintoarce cu siguranta din nou peste un an sau doi si le va face o alta vizita. Si astfel ne-am luat adio. Am pregatit si ne-am ridicat panzele, insa nu era nicio briza. Am beneficiat de acest calm timp de o ora dupa ce prietenii nostri giganti ne-au parasit si au purces la calatoria lor de intoarcere.
Vanturile suflau constant la sud, adica suflau dinspre deschiderea nordica a Terrei catre ceea ce stiam a fi sudul, dar care, conform varfului busolei noastre, corespundea direct nordului.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu