Ghe NICA-Blog: Sanctuarele din Petra

joi, 19 mai 2011

Sanctuarele din Petra

Sanctuarele din Petra
Descoperit de exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt in 1.812, orasul de culoarea trandafirului se afla la 162 de mile sud de capitala iordaniana Aman si este construit pe o terasa din apropierea Vaii lui Moise. A fost capitala legendara a regatului nabatienilor, o populatie araba care, pana la cucerirea de catre romani, a stapanit aceasta regiune. Cetatea Petra, orasul stanca, cum se mai numeste, este un important vestigiu din Iordania, construit in perioada Regatului nabateean. Sapat in piatra roz, complexul arheologic este situat intr-un canion adanc, iar accesul in oras se face printr-un splendid defileu colorat in 11 nuante naturale. Orasul rosiatic sapat in piatra de la Petra reprezinta cea mai de pret comoara a Iordaniei, dupa ce timp de doua mii de ani a stat ascunsa de ochii Occidentului. Cu cei peste 2.600 de ani de istorie, site-ul arheologic continua sa fie admirat pentru arhitectura sa masiva, structurile sapate in roca si pentru complexul ingenios de canale de apa, care au supravietuit trecerii timpului.
Conform unor surse arabe, Petra e locul in care Moise, in timpul Exodului, face sa tasneasca apa dintr-o stanca, lovind-o cu ciomagul. Nu departe se afla mormantul lui Myriam, sora lui Moise. Un sanctuar la care, in secolul IV, veneau in pelerinaj crestini, dar a carui pozitie n-a mai putut fi identificata mai tarziu.
Un important monument este „Mormantul urnei” construit pentru Malichos II (60-30 i.Hr.) care va deveni o adevarata catedrala in anul 446. La nord de Petra se afla mai multe morminte cu cruci gravate unde erau ingropati crestinii. Un alt monument important taiat in stanca il reprezinta teatrul, format din 33 de gradene pe 3 nivele suprapuse, in forma de semiluna, construit in sec. I d.Hr., si care putea primi 3.000 de persoane (unele surse indica un numar de 8.500 de persoane). Remarcabil este si mormantul Obelisc, inalt de 7 metri, cu stalpi in forma de piramida.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;