Ghe NICA-Blog: Poiana Florilor(Tara Beiusului)

sâmbătă, 25 iunie 2011

Poiana Florilor(Tara Beiusului)

Situata pe versantul ce coboara de sub abruptul Pietrei Galbenei pâna în Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituita dintr-un grup de poieni ca niste insule în padurea de fag. Meritându-si pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevarat paradis în lunile de vara când sute de specii de flori inunda parca pantele însorite, colorându-le viu. Fânetele sunt deosebit de bogate în aceasta zona.În partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe Valea Galbenei este un izvor cu apa rece, potabila. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, ale carei abrupturi depasesc 200 m.
Versantul opus este un abrupt împadurit despicat de Valea Seaca, ce coboara de pe Muntele Tapu, aducând aluviuni loesice din Groapa Ruginoasa.
În dreapta Vaii Seci, Dealul Vârseci adaposteste pestera cu acelasi nume, având un portal impunator si o galerie de 440 m, concretionata.
O serie de pâraie, marcate de benzi de padure si tufarisuri, traverseaza partea superioara a poienii, creând o vale cu debit considerabil. Din aceasta cauza, pe alocuri terenul este destul de mlastinos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;