Ghe NICA-Blog: Intalniri de gradul III(4)

vineri, 8 iulie 2011

Intalniri de gradul III(4)

Trecutul Marei Confuzii : BELMO i-a spus fetei ca aceasta proba va avea loc acolo unde mai mai cantareste nimic, unde poate chiar „merge pe ziduri si pe tavan..” Marea Poarta : nu se putea trece decat daca au fost trecute probele precedente. Nu se stie nimic despre Sala Marei Traditii, ca urmare a refuzului Rosei de a trece proba Barcii. BELMO a evocat de asemenea Biblioteca Intelepciunilor : el a facut aluzia la cartile sacre ale lui THOT (zeul scrib egiptean) si la steaua Sirius. BELMO a facut-o pe Rose sa descopere diferitele planuri ale Sfinxului de la Gizeh : primul dintre aceste planuri reprezenta un Sfinx cu doua capete. Acesta, dintre care unul era mai inalt decat altul, isi intorcea intr-un fel spatele. Al doilea plan arata Sfinxul pe care il cunoastem noi astazi, dar intact si cu picioarele din fata mai scurte decat cele pe care le putem vedea. Rose a fost informata ca in timpul constructiei Sfinxului o bucata de roca s-a spart, privind astfel monumentul de unul dintre capetele sale. Secretul Sfinxului este : corpul este animal, capul este spirit. Al treilea plan reprezenta Sfinxul pe jumatate ingropat. Pe partea care iesea din apa, exista numarul 666. Se vedeau, pe cap, mai multe puncte. Rose a fost informata ca aceste puncte reprezentau „steagurile infasurate” a 10 natiuni. Asta inseamna ca atunci cand aceste steaguri vor fi unite, „Sfarsitul Timpului” va fi aproape. Numarul 666 reprezinta o „opozitie la evolutia naturala” , o imensa catastrofa pentru oameni. (va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;