duminică, 7 august 2011

Salâh Ad-Dîn Al-Ayyûbî-Saladin (1138 – 1193)-Ep.4



Salâh Ad-Dîn nu avea prea multa experienta, dar a reusit in ceea ce a intreprins. A folosit mijloace inovatoare, preferand schimbarea pacifista si progresiva unei revolte brutale. El a pregatit indelung terenul tocmai pentru a nu intalni vreun obstacol. A avut o viziune profunda, bine fondata. El trebuia insa sa consolideze in Egipt doctrina sunnita, in scopul de a dobori mai usor dinastia fâtimida si sa eradicheze doctrina siita ismaelita. Pentru a realiza toate astea a avut nevoie de trei ani. A inlocuit judecatorii siiti prin sunniti si a construit numeroase universitati pentru a se invata sunnita. El a dat primul edict in prima vineri din luna de Muharram a anului 567 (septembrie 1171) in care nu se mai mentiona numele califului fâtimid, care era pe atunci bolnav la pat, ci numele califului abbâsid. Aceasta insemna de fapt caderea dinastiei fâtimide si rasaritul unei noi ere.

Constructia Unitatii islamice
Salâh Ad-Dîn si-a petrecut primii ani urmarind caderea dinastiei fâtimide si consolidarea noului Stat, a autoritatii si puterii sale. Aceasta era cu atat mai urgent cu cat dinastia fâtimida poseda inca multi prieteni fideli si cativa aliati care ii deplangeau detronarea si slabirea doctrinei ismaelite. Ei s-au opus atunci lui Salâh Ad-Dîn si au conspirat contra noului Stat nascut. Unul dintre cei mai mari dusmani era Imârah Al-Yamanî, din Yemen. Dar tulburarile au aparut repede la Assuan, unde a avut loc o tentativa de restabilire a dinastiei fâtimide. Toate aceste miscari de revolta au fost insa inabusite de Salâh Ad-Dîn.
Dupa moartea lui Nûr Ad-Dîn Mahmûd in 1174, lui Salâh Ad-Dîn, care conducea Egiptul in numele lui Nûr Ad-Dîn, i s-a oferit oportunitatea de a-si consolida si intinde autoritatea peste Siria, in scopul de a promova islamul si de a uni toate fronturile in fata amenintarii cruciate, de a elibera teritoriile ocupate de acestia. Astfel, el a profitat de un apel de ajutor lansat de un print din Damasc in 1174, pentru a se duce in capitala Siriei si pentru a controla, fara varsare de sange. A facut la fel cu Homs, Hamâh si Balabak, dupa care si-a declarat independenta fata de autoritatea lasata de Nûr Ad-Dîn pentru a se alatura califatului abbâsid care i-a conferit titlul de sultan.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu