Ghe NICA-Blog: Pamanturile lui Punt-extrem de misterioase(4)

marți, 27 septembrie 2011

Pamanturile lui Punt-extrem de misterioase(4)

Este incontestabil ca oamenii apartinand acestor culturi lucrau ca sclavi sau ca muncitori in Egipt unde au acumulat cunostintele necesare taierii si deplasarii pietrelor gigantice, construirii piramidelor, cunostinte pe care le-au adus in Americi. In timpul calatoriilor spre Americi, egiptenii nu aveau probleme cu asezarea proviziilor lor si cu lucratorii negri, deoarece vasele lor erau goale. In schimb, la intoarcere vasele lor erau incarcate cu marfuri si lipseau locurile pentru a aduce muncitorii si proviziile lor. Erau deci abandonati. Evident, acestia au evoluat diferit fata de cultura lor de origine. Existenta oamenilor de culoare este atestata pe anumite ceramici si in codexurile (carti) care nu au fost distruse in timpul cuceririi. In ele se pot observa personaje reprezentate cu culoarea pielii lor. Dupa ce a descris cum a descoperit Henu o scurtatura pentru a ajunge la portul Qossier, unde s-a aprovizionat cu apa pentru a avea in timpul traversarii desertului, inscriptia spune: “Am ajuns atunci la portul din Saba si am luat vase comerciale construite pentru a aduce produse de toate felurile, si am oferit un mare sacrificiu de boi, vaci si capre si cand am revenit la Saba, am indeplinit misiunea pe care mi-a incredintat-o Regele caci i-am adus tot felul de produse din Tara Sfanta si am revenit pe drumul Uak si Rohan si am adus pietre pretioase pentru statuile templului. Niciun fapt asemanator nu s-a produs de cand exista regii si niciun membru de sange regal trimis catre aceste locuri nu a reusit aceasta vitejie din timpul domniei Regelui Ra.”

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;