Ghe NICA-Blog: Arles sur Tech si sarcofagul ciudat

duminică, 9 octombrie 2011

Arles sur Tech si sarcofagul ciudat

Localitatea este o comuna din Pirineii Orientali. Mormantul este un vechi si greu sarcofag in marmura, care e gaseste in aer liber intr-o curte, la baza unui zid de 12 metri inaltime. Acoperisul acestui sarcofag este la fel de gros ca si peretii (circa 15 cm) si este pus imperfect pe acestia. Se poate chiar introduce degetul in anumite locuri. Sarcofagul nu este pus direct pe sol, ci prin intermediul a doua blocuri de marmura. Fenomenul miraculos prezentat de acest sarcofag este urmatorul: in fiecare zi pare sa se adune in interiorul sau o cantitate destul de importanta de apa (in medie in jur de un litru) qvasi pura si careia ii sunt atribuite proprietati curative. In capacul sarcofagului exista o gaura prin care se poate inrtoduce o pompa ca un sifon. Uneori, productia a ajuns la 800 de litri pe an…de “apa pura”. Sfantul mormant nu-si dezvaluie secretele. S-au enuntat mai multe ipoteze. In sarcofag temperatura este superioara cu 2-3 grade fata de cea a peretelui extern. Experientele efectuate nu au dezvaluit misteriosul fenomen pe care il contine sarcofagul de la Arles sur Tech din Franta. In mod cert, este vorba de un fenomen natural, sustin hidrologii. Dar de ce nu se obtine in mod natural si in alta parte apa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CODURI HTML

“Cuvantul cruce este nebunie pentru cei pierduti, dar pentru cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni I, 18.). “Cel duhovnicesc le judeca pe toate, dar omul sufletesc nu primeste pe cele ale Duhului” (I Corinteni II, 15, 14.). In adevar, crucea este nebunie pentru cei care nu o primesc cu credinta si care nu tin seama de bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeiesti cu ganduri omenesti si firesti. Toate cele ale lui Dumnezeu sunt mai presus de fire, de cuvant si de cuget. Caci daca cineva va socoti cum si pentru care pricina a adus Dumnezeu pe toate de la neexistenta la existenta si va voi sa ajunga la aceasta cunostinta prin gandire naturala, nu va intelege. Aceasta cunostinta este sufleteasca si demonica (Demonica in sensul cunostintei demonice de care vorbeste Socrat, asa ca ar fi putut fi tradus aici “cunostinta demonica” prin “cunostinta naturala, pe care o dobandim prin propriile noastre puteri sufletesti”.). Dar daca cineva condus prin credinta va socoti ca fiinta dumnezeiasca este buna, atotputernica, adevarata, inteleapta si dreapta va gasi pe toate lucioase si netede si cale dreapta. Este cu neputinta sa te mantuiesti fara credinta (Evrei XI, 6.), caci prin credinta se mentin toate, atat cele omenesti, cat si cele duhovnicesti. Nici plugarul nu taie brazda pamantului fara credinta, nici negustorul nu-si incredinteaza unui mic lemn sufletul lui noianului infuriat al marii, nici nu se fac nunti, nici altceva din cele ce sunt in viata. Prin credinta intelegem ca toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la neexistenta la existenta si prin credinta izbandim toate, atat pe cele dumnezeiesti, cat si pe cele omenesti. Credinta este un asentiment care nu iscodeste lucrurile.

;