Cabana Pietrele – valea Pietrele – Curmatura Bucurei – Lacul Bucura – Lacul Bucura – vîrful Peleaga – Valea Rea – cabana Pietrele
Marcaj; banda albastra
: cabana Pietrele — Lacul Bucura; punct rosu: Lacul Bucura – Taul Portii;punct rosu: Lacul Lia – poteca Bucurei; cruce galbena: Lacul Bucura -saua Pelegii; „momîi” ciobanesti: Lacul cu Pietris din Valea Rea – ramificatia Pietrele -Gales;triunghi rosu
: ramificatia Pietrele – Gales – cabana Pietrele Durata: 11-12 oreCaracteristici: traseul nu este recomandabil iarna
Pentru clasica vizita a „lacurilor însirate” din zona centrala a Muntilor Retezat cel mai frecvent acces se face pe valea Pietrele si prin curmatura Bucurei.
Descrierea acestui sector se gaseste la traseul 2 (timp de mers 3 ½ ore).
Din curmatura Bucurei (2206 m) parasim poteca principala si marcajul banda albastra si urcam la dreapta avînd ca semn de marcaj punctul rosu (tr. 7). Este o regiune ospitaliera cu pajisti, izvoare si lacsoare, în care privelistea este limitata de povîrnisurile muntelui Bucura si, respectiv, de caldarile si piscul Peleaga (timp 30—40 minute).
La Taul Portii (2260 m), primul si cel mal de sus dintre „lacurile însirate”, poposim încîntati de una dintre cele mai frumoase privelisti. Coltii din Poarta Bucurei si stîncariile negre ale Judelui creeaza un contrast între lumea pajistilor si a lacurilor si cea a stîncilor dezolante.
De la Taul Portii coborîm spre sud (marcaj punct rosu) pe la baza Turnului Portii si de aici, pe lespezi, la cel de-al doilea lac din circuitul „lacurilor însirate”: Taul Agatat (2208 m); peste naruirile de lespezi, cele patru turnuri ale Portii Bucurei se ridica asemeni unui zagaz catre Rezervatia stiintifica Stirbu – Gemenele – Taul Negru. Taul Agatat, o minuscula dar permanenta oglinda de clestar, traieste numai din seva izvoarelor subterane. Pîna vara tîrziu, petice groase de zapada, înclestata între lespezi, asigura nu numai alimentarea cuvetei dar si bucuria drumetilor dornici în plina vara sa rotunjeasca un bulgare de nea. De pe pragul care închide lacul spre est se deschide o priveliste unica fn Carpati: o caldare enorma, compartimentata, valurita, înfundata cu lespezi pe margini si luminata, ici si colo, de covorul pajistilor ce ocroteste oglinzile „lacurilor însirate”. Mai jos de Taul Agatat, la baza pragului stîncos, se întinde Lacul Florica (2 080 m), cu mici ochiuri de apa în vecinatate. Putin mai jos se afla Lacul Viorica (2070 m). Lacurile Florica si Viorica sînt înconjurate de spinarile muntilor învecinati, între care Judele si Sîntâmâria (Vîrful din Mijloc), din care coboara siruri de lespezi si petice de zapada pîna aproape de pajistile unde sînt cantonate lacurile. Dincolo de Lacul Viorica, un prag înalt obliga pîrîul Viorica sa cada în mici cascade pîna la Lacul Ana (1 979 m), cantonat în cea mai mare si mai ospitaliera caldare de aici. Si Lacul Lia este prezent în peisaj. În cuprinsul acestei privelisti de la marginea treptei, unde se ascunde Taul Agatat, se vad peretii Slaveiului si fundalul cu linii domoale al Custurii si Plaiului Mic. Daca soarele si norii peticesc lumina, aruncînd o pînza pestrita peste Zanoaga Bucurei, atunci vom putea admira una din privelistile stralucitoare, pline de viata ale acestor locuri îndragite.
De la Taul Agatat ne îndreptam, fara marcaj, în directia nord-estica, peste morena, si începem coborîrea, la început obositoare, pîna ce întîlnim o poteca firava de-a coasta, pe sub pragul din fata Taului Portii. Traseul continua pe lînga Lacul Florica pîna la malul nordic al Lacului Viorica. În locul unde, printre lespezi, vine si pîrîul dinspre Taul Portii, panta devine abrupta si stîncoasa. Poteca se abate si pe lespezi, apoi pe o polita cu iarba sau printre pîlcuri de jnepeni pîna la malul Lacului Ana. Ocolindu-l pe la nord ajungem pe pajistea de la est de Iac, unde de obicei pasc cirezi de vaci. Timp de mers pîna aici: 5-5¼ ore. Dupa un scurt popas coborîm pe lînga pîrîul Ana circa 20 minute, pîna la tapsanul din nordul Lacului Lia (1 910 m), loc bun pentru campare. Ne aflam în locul cel mai de jos al traseului din caldarea „lacurilor însirate”. Ca sa revenim la Lacul Bucura trecem apa pîrîului Bucura si pe sub peretii si jnepenisurile caldarii Lacului Lia urmam poteca slab marcata cu punct rosu pîna sus la „Steiul din Piatra” (1 940 m), situat lînga poteca (cabana Buta – cabana Pietrele, tr. 2). De aici, urcînd circa 20 minute pe poteca marcata cu cruce rosie, ajungem la Lacul Bucura, admirînd din nou privelistea „lacurilor însirate”. Înainte de a trece peste lespezile pe sub care se aud apele iesind din Lacul Bucura, parasim marcajul cruce rosie (timp: 5¾ – 6 ore). Vom poposi astfel pe malul sudic al Lacului Bucura. Daca dorim sa scurtam circuitul, atunci vom urma înca 10 minute pe marcaj cruce rosie pîna la ramificatia spre Bucurelul (2 070 m), dupa care ne vom îndrepta spre cabana pe valea Pietrele, adaugind la timpul de mers pîna acum înca 2¾ – 3 ore.
De la stîlpul cu sageti de pe malul sudic al Lacului Bucura începem urcusul la vîrful Peleaga urmarind marcajul cruce galbena. Urmam firul potecii pe malul sudic al Lacului Bucura, apoi pe cel rasaritean si, dupa o portiune cu pajisti, marcajul cruce galbena si firava poteca ajunge la gura caldarii Berbecilor, de unde se vede vîrful Peleaga. Înainte de traversarea Pîrîului Berbecilor cotim la drepta si începem urcusul pe stîncariile care brazdeaza în panta tot mai mare caldarea Berbecilor. Dupa cca 15 minute de urcus printre steiuri si pe pajisti, ocolind si un mic lac, marcajul ne conduce brusc la dreapta. La baza unui perete hatasul se strecoara piezis din caldarea pe coasta, apoi în serpentine sau uneori pieptis ne conduce pe culmea vestica, desprinsa din vîrful Peleaga. O data ajunsi pe culme, orientarea este simplificata. Hatasul se îndreapta direct spre nord-est pe grohotisuri, apoi spre nord, pe creasta, pîna la vîrful Peleaga (2509 m). Pentru frumoasa priveliste care se vede de aici si pentru odihna ne vom îngadui un popas, mai ales ca pîna la cabana urmeaza o coborîre continua cu o diferenta de nivel de peste 1 000 m. Pe vîrful Peleaga întîlnim si marcajul banda rosie, cu care crucea galbena se însoteste spre nord-est pîna jos în saua Pelegii. Din vîrful Peleaga coborîm cu atentie spre nord-est pîna în saua Pelegii, avînd în stînga abruptul Vaii Rele, în dreapta caldarea si Lacul Ghimpele (Peleaga), iar în fata, enorma panta cu grohotis a Papusii.
În saua Pelegii, parasim marcajul cruce galbena ce urca spre vîrful Papusa, si coborîm spre nord, pe poteca dificila marcata cu banda rosie, pîna la treapta cea mai de sus a caldarii Valea Rea. În caldarea imensa, acoperita în mare parte cu grohotisuri raspîndite haotic, ne simtim mai izolati. Intre peretii si coltii crestelor, ca si în imensa întindere de grohotisuri vom face o scurta si utila orientare. Aici marcajul banda rosie o ia spre nord-est spre saua Zanoagele Galesului (în continuare ne orientam dupa momîile de piatra).
Ne îndreptam spre Lacul cu Pietris, lac cu apa mai putina, avînd fundul captusit cu lespezi. De pe malul sudic al lacului pornim în coborîre, urmarind poteca si momîile — marcaj ciobanesc – care ne calauzesc pe lînga pîrîiasul ce izvoraste din lac.
În stînga noastra se profileaza o muchie accidentata acoperita cu lespezi care separa compartimentul estic (cu lacuri) de cel vestic ai imensei caldari Valea Rea, numit Borzii Vineti. Trecem astfel de firul hatasului care conduce în saua Pietricelelor, coborîm pe lînga tufe scunde de jneapan, imense steiuri de piatra si pînze de grohotis sub care curge un izvor. Ajungem deasupra Lacului Mutatori!, lacul cel mai de jos al Vaii Rele, adapostit într-un caus aproape de pantele aspre ale muntelui Valea Rea, cel mai frumos lac din aceasta caldare. Poteca tot mai vizibila traverseaza pîrîul Vaii Rele pe stînga, înainte de Iac, si ocoleste lacul pe flancul vestic; curînd poteca se abate în serpentine dese pe treapta a patra (socotita din partea superioara), avînd în dreapta taietura adînca prin care curge în cascade torentul Vaii Rele.
Coborîrea continua pe o poteca cu panta mai dulce, peste pajisti, pe interfluviul dintre Valea Rea si pîrîul Borzii Vineti. Trecem pe lînga un bordei al ciobanilor, apoi traversam pîrîul Borzii Vineti si continuam traseul pe malul stîng ai Vaii Rele. Coborîm într-o padurice de jnepeni si zîmbri, departe de tumultul apei, trecem locul numit „La Scortar” – o poienita adapostita sub peretii Muntelui Pietrele – si ajungem din nou lînga apa Vaii Rele, aici devenita un pîrîu bogat. Dupa cca 10 minute de coborîre prin cheia Vaii Rele, unde pîrîul cade în repezisuri si formeaza mici cascade, ascunzîndu-se sub bolti de jnepeni, ajungem la limita padurii de molid, la cca 1 765 m. De aici poteca se departeaza treptat de firul vaii si trece prin raristi, apoi peste mlastini închise între pîlcuri de jnepeni.
În continuare, poteca se strecoara prin molidis tînar si ajunge într-un luminis pe mijlocul culmii Pietrele. Aici se afla ramificatia unui hatas marcat tot cu momîi; aceasta poteca vînatoreasca, mai greu de urmarit, coboara în valea Pietrele si apoi urca în poteca traseului 2 (triunghi rosu), în poiana fostei cabane. Din luminis traseul nostru ramîne însa pe mijlocul culmii Pietrele. Poteca, clar punctata de momîi, coboara sustinut prin padure. Deoarece creasta se ascute ne este mai lesne sa-i urmarim directia pîna la momîia din „poteca Galesului” (marcaj triunghi rosu). Timp de mers pîna aici 10¼ ore. Pîna la cabana Pietrele mai avem de mers cca 40 minute, urmînd la stînga poteca marcata cu triunghi rosu (v.
Marcaj; banda albastra
: cabana Pietrele — Lacul Bucura; punct rosu: Lacul Bucura – Taul Portii;punct rosu: Lacul Lia – poteca Bucurei; cruce galbena: Lacul Bucura -saua Pelegii; „momîi” ciobanesti: Lacul cu Pietris din Valea Rea – ramificatia Pietrele -Gales;triunghi rosu: ramificatia Pietrele – Gales – cabana Pietrele Durata: 11-12 oreCaracteristici: traseul nu este recomandabil iarna Pentru clasica vizita a „lacurilor însirate” din zona centrala a Muntilor Retezat cel mai frecvent acces se face pe valea Pietrele si prin curmatura Bucurei.
Descrierea acestui sector se gaseste la traseul 2 (timp de mers 3 ½ ore).
Din curmatura Bucurei (2206 m) parasim poteca principala si marcajul banda albastra si urcam la dreapta avînd ca semn de marcaj punctul rosu (tr. 7). Este o regiune ospitaliera cu pajisti, izvoare si lacsoare, în care privelistea este limitata de povîrnisurile muntelui Bucura si, respectiv, de caldarile si piscul Peleaga (timp 30—40 minute).
La Taul Portii (2260 m), primul si cel mal de sus dintre „lacurile însirate”, poposim încîntati de una dintre cele mai frumoase privelisti. Coltii din Poarta Bucurei si stîncariile negre ale Judelui creeaza un contrast între lumea pajistilor si a lacurilor si cea a stîncilor dezolante.
De la Taul Portii coborîm spre sud (marcaj punct rosu) pe la baza Turnului Portii si de aici, pe lespezi, la cel de-al doilea lac din circuitul „lacurilor însirate”: Taul Agatat (2208 m); peste naruirile de lespezi, cele patru turnuri ale Portii Bucurei se ridica asemeni unui zagaz catre Rezervatia stiintifica Stirbu – Gemenele – Taul Negru. Taul Agatat, o minuscula dar permanenta oglinda de clestar, traieste numai din seva izvoarelor subterane. Pîna vara tîrziu, petice groase de zapada, înclestata între lespezi, asigura nu numai alimentarea cuvetei dar si bucuria drumetilor dornici în plina vara sa rotunjeasca un bulgare de nea. De pe pragul care închide lacul spre est se deschide o priveliste unica fn Carpati: o caldare enorma, compartimentata, valurita, înfundata cu lespezi pe margini si luminata, ici si colo, de covorul pajistilor ce ocroteste oglinzile „lacurilor însirate”. Mai jos de Taul Agatat, la baza pragului stîncos, se întinde Lacul Florica (2 080 m), cu mici ochiuri de apa în vecinatate. Putin mai jos se afla Lacul Viorica (2070 m). Lacurile Florica si Viorica sînt înconjurate de spinarile muntilor învecinati, între care Judele si Sîntâmâria (Vîrful din Mijloc), din care coboara siruri de lespezi si petice de zapada pîna aproape de pajistile unde sînt cantonate lacurile. Dincolo de Lacul Viorica, un prag înalt obliga pîrîul Viorica sa cada în mici cascade pîna la Lacul Ana (1 979 m), cantonat în cea mai mare si mai ospitaliera caldare de aici. Si Lacul Lia este prezent în peisaj. În cuprinsul acestei privelisti de la marginea treptei, unde se ascunde Taul Agatat, se vad peretii Slaveiului si fundalul cu linii domoale al Custurii si Plaiului Mic. Daca soarele si norii peticesc lumina, aruncînd o pînza pestrita peste Zanoaga Bucurei, atunci vom putea admira una din privelistile stralucitoare, pline de viata ale acestor locuri îndragite.
De la Taul Agatat ne îndreptam, fara marcaj, în directia nord-estica, peste morena, si începem coborîrea, la început obositoare, pîna ce întîlnim o poteca firava de-a coasta, pe sub pragul din fata Taului Portii. Traseul continua pe lînga Lacul Florica pîna la malul nordic al Lacului Viorica. În locul unde, printre lespezi, vine si pîrîul dinspre Taul Portii, panta devine abrupta si stîncoasa. Poteca se abate si pe lespezi, apoi pe o polita cu iarba sau printre pîlcuri de jnepeni pîna la malul Lacului Ana. Ocolindu-l pe la nord ajungem pe pajistea de la est de Iac, unde de obicei pasc cirezi de vaci. Timp de mers pîna aici: 5-5¼ ore. Dupa un scurt popas coborîm pe lînga pîrîul Ana circa 20 minute, pîna la tapsanul din nordul Lacului Lia (1 910 m), loc bun pentru campare. Ne aflam în locul cel mai de jos al traseului din caldarea „lacurilor însirate”. Ca sa revenim la Lacul Bucura trecem apa pîrîului Bucura si pe sub peretii si jnepenisurile caldarii Lacului Lia urmam poteca slab marcata cu punct rosu pîna sus la „Steiul din Piatra” (1 940 m), situat lînga poteca (cabana Buta – cabana Pietrele, tr. 2). De aici, urcînd circa 20 minute pe poteca marcata cu cruce rosie, ajungem la Lacul Bucura, admirînd din nou privelistea „lacurilor însirate”. Înainte de a trece peste lespezile pe sub care se aud apele iesind din Lacul Bucura, parasim marcajul cruce rosie (timp: 5¾ – 6 ore). Vom poposi astfel pe malul sudic al Lacului Bucura. Daca dorim sa scurtam circuitul, atunci vom urma înca 10 minute pe marcaj cruce rosie pîna la ramificatia spre Bucurelul (2 070 m), dupa care ne vom îndrepta spre cabana pe valea Pietrele, adaugind la timpul de mers pîna acum înca 2¾ – 3 ore.
De la stîlpul cu sageti de pe malul sudic al Lacului Bucura începem urcusul la vîrful Peleaga urmarind marcajul cruce galbena. Urmam firul potecii pe malul sudic al Lacului Bucura, apoi pe cel rasaritean si, dupa o portiune cu pajisti, marcajul cruce galbena si firava poteca ajunge la gura caldarii Berbecilor, de unde se vede vîrful Peleaga. Înainte de traversarea Pîrîului Berbecilor cotim la drepta si începem urcusul pe stîncariile care brazdeaza în panta tot mai mare caldarea Berbecilor. Dupa cca 15 minute de urcus printre steiuri si pe pajisti, ocolind si un mic lac, marcajul ne conduce brusc la dreapta. La baza unui perete hatasul se strecoara piezis din caldarea pe coasta, apoi în serpentine sau uneori pieptis ne conduce pe culmea vestica, desprinsa din vîrful Peleaga. O data ajunsi pe culme, orientarea este simplificata. Hatasul se îndreapta direct spre nord-est pe grohotisuri, apoi spre nord, pe creasta, pîna la vîrful Peleaga (2509 m). Pentru frumoasa priveliste care se vede de aici si pentru odihna ne vom îngadui un popas, mai ales ca pîna la cabana urmeaza o coborîre continua cu o diferenta de nivel de peste 1 000 m. Pe vîrful Peleaga întîlnim si marcajul banda rosie, cu care crucea galbena se însoteste spre nord-est pîna jos în saua Pelegii. Din vîrful Peleaga coborîm cu atentie spre nord-est pîna în saua Pelegii, avînd în stînga abruptul Vaii Rele, în dreapta caldarea si Lacul Ghimpele (Peleaga), iar în fata, enorma panta cu grohotis a Papusii.
În saua Pelegii, parasim marcajul cruce galbena ce urca spre vîrful Papusa, si coborîm spre nord, pe poteca dificila marcata cu banda rosie, pîna la treapta cea mai de sus a caldarii Valea Rea. În caldarea imensa, acoperita în mare parte cu grohotisuri raspîndite haotic, ne simtim mai izolati. Intre peretii si coltii crestelor, ca si în imensa întindere de grohotisuri vom face o scurta si utila orientare. Aici marcajul banda rosie o ia spre nord-est spre saua Zanoagele Galesului (în continuare ne orientam dupa momîile de piatra).
Ne îndreptam spre Lacul cu Pietris, lac cu apa mai putina, avînd fundul captusit cu lespezi. De pe malul sudic al lacului pornim în coborîre, urmarind poteca si momîile — marcaj ciobanesc – care ne calauzesc pe lînga pîrîiasul ce izvoraste din lac.
În stînga noastra se profileaza o muchie accidentata acoperita cu lespezi care separa compartimentul estic (cu lacuri) de cel vestic ai imensei caldari Valea Rea, numit Borzii Vineti. Trecem astfel de firul hatasului care conduce în saua Pietricelelor, coborîm pe lînga tufe scunde de jneapan, imense steiuri de piatra si pînze de grohotis sub care curge un izvor. Ajungem deasupra Lacului Mutatori!, lacul cel mai de jos al Vaii Rele, adapostit într-un caus aproape de pantele aspre ale muntelui Valea Rea, cel mai frumos lac din aceasta caldare. Poteca tot mai vizibila traverseaza pîrîul Vaii Rele pe stînga, înainte de Iac, si ocoleste lacul pe flancul vestic; curînd poteca se abate în serpentine dese pe treapta a patra (socotita din partea superioara), avînd în dreapta taietura adînca prin care curge în cascade torentul Vaii Rele.
Coborîrea continua pe o poteca cu panta mai dulce, peste pajisti, pe interfluviul dintre Valea Rea si pîrîul Borzii Vineti. Trecem pe lînga un bordei al ciobanilor, apoi traversam pîrîul Borzii Vineti si continuam traseul pe malul stîng ai Vaii Rele. Coborîm într-o padurice de jnepeni si zîmbri, departe de tumultul apei, trecem locul numit „La Scortar” – o poienita adapostita sub peretii Muntelui Pietrele – si ajungem din nou lînga apa Vaii Rele, aici devenita un pîrîu bogat. Dupa cca 10 minute de coborîre prin cheia Vaii Rele, unde pîrîul cade în repezisuri si formeaza mici cascade, ascunzîndu-se sub bolti de jnepeni, ajungem la limita padurii de molid, la cca 1 765 m. De aici poteca se departeaza treptat de firul vaii si trece prin raristi, apoi peste mlastini închise între pîlcuri de jnepeni.
În continuare, poteca se strecoara prin molidis tînar si ajunge într-un luminis pe mijlocul culmii Pietrele. Aici se afla ramificatia unui hatas marcat tot cu momîi; aceasta poteca vînatoreasca, mai greu de urmarit, coboara în valea Pietrele si apoi urca în poteca traseului 2 (triunghi rosu), în poiana fostei cabane. Din luminis traseul nostru ramîne însa pe mijlocul culmii Pietrele. Poteca, clar punctata de momîi, coboara sustinut prin padure. Deoarece creasta se ascute ne este mai lesne sa-i urmarim directia pîna la momîia din „poteca Galesului” (marcaj triunghi rosu). Timp de mers pîna aici 10¼ ore. Pîna la cabana Pietrele mai avem de mers cca 40 minute, urmînd la stînga poteca marcata cu triunghi rosu (v.
Curmatura Bucurei
Lacul Bucura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu