Campu lui Neag-Gura Butei-Campu Mielului-Casa de vanatoare Campusel-Cheia Scocului-Piatra Iorgovanului *muntii Retezat

3. Cimpu lui Neag (800 m) — Gura Butei (860 m) — Cimpu Mielului (1065 m) — casa de vinatoare Cimpusel (1180 m) — Cheia Scocului (1185 m) — Piatra Iorgovanului (1997 m).

 Marcaj: triunghi rosu.                                                                                                                          

Timp de mers: 8 ore.


Intre Cimpu lui Neag si Gura Butei, traseul nr. 3 este comun cu precedentul si el se parcurge pe soseaua forestiera de pe valea Jiului de Vest. Si de la Gura Butei inainte, marcajul tine stinga riului. Odata cu construirea d rumului forestier care, aici, trece paste Jiu, si circulatia turistica a inceput ase face , de la pod inainte, un timp, pe dreapta vaii, vechea poteca marcata nemaifiind circulata astazi decit rareori, pentru pitorescul privelistilor ce pot fi admirate insa parcurgind acest vechi traseu, vom face o scurta trecere in revista a particularitatilor lui. De la pod, dupa un kilometru parcurs pe sosea, vom reveni pe stinga riului urmind in continuare acest versant al vaii, mergind prin padure, in urcus usor, pe poteca, de-a coasta clinelor sud-estice ale piciorului muntelui Plesa. Soseaua se afla in stinga noastra, in apropierea firului de apa al Jiului de Vest. Pe parcurs, intr-o poiana cu salase situata mai sus de 1000 m alt., avem prilejul sa admiram o frumoasa priveliste desfasurata catre est, de-o parte si de alta a Depresiunii Petrosani, in lungul culmilor Gruniului si Muntilor Vilcan.
Din luminisurile si de prin poienile pe care le intilnim in cale, mergind pe cararea ce trece mai departe cind domol, cind urcind mai priporos, prindem citeva minunate aspecte ale intinselor zone de calcare inaltate semet in abrupturile Oslei sau adunate ca piscuri alb-stralucitoare in culmea Dragsanu — Albele — Stanuletii.
Reintilnirea cu firul de apa al jiului se face in apropierea resturilor unui vechi zaton (baraj pentru crearea haitului necesar plutirii bustenilor) unde, intr-o poiana plata, intilnim citeva constructii pastorale. Ne aflam pe locurile ce poarta numele de Cimpu Mielului, punct in care intilnim iarasi drumul forestier ce se indreapta, inspre amonte, catre Curmatura Fetelor.
De la Cimpu Mielului mai departe, apa de-a lungul careia urcam in continuare este Scocu Mare, unul dintre firele de obirsie ale Jiului de Vest. Depasim zona in care, la circa 1½ km dela Cimpu Mielului, calea de acces catre caldarile adincite intre culmile Albele — Dragsanu si Dragsanu — Piule (valea Scorota) coboara catre Scocu Mare. Adapostul Cimpusel il intilnim la altitudinea de 1130 m, in poiana dezvoltata la confluenta piraielor Ursu si Scocu Mare. (De mentionat ca, de aici, porneste un drum forestier care, construit in ultima vreme, patrunde adinc in susul vaii piriului Ursu). Ca timp (4 ore), ne aflam aici la jumatatea distantei dintre Cimpu lui Neag si Piatra Iorgovanului.
In continuarea drumului, traversam piriul Ursului si, mergind pe dreapta vaii, urcam mai departe pe valea Scocu Mare pina la confluenta acesteia cu piriul Fata larului. Tot aici, dar ca afluent pe dreapta vaii Scocu Mare, coboara din Oslea piriul Stirbu. Pe stinga acestuia, in capatul de sus al poienii din confluenta, la 1180 m alt., se afla casa de vinatoare Cimpusel. Sageata unui stilp de marcaj plantat in josul poienii poarta indicatia: „Spre Piatra Iorgovanului, 2½ ore' Din acest loc, parasind soseaua forestiera care se continua pina la valea Soarbele, schimbam directia cotind la dreapta si, calauziti de stilpii indicatori si de vristele marcajului triunghi rosu, urcam catre padure. Trebuie sa fim foarte atenti intrucit, uneori, semnele sint rare sau greu de gasit, fiind puse pe pietrele din poieni sau din pajisti.
Notam unele repere a caror cunoastere usureaza orientarea: in poiana de la confluenta vailor Scocu Mare si Fata larului se afla intocmirile unei stine (linga mica pestera scobita in peretele de calcar de aici); in gura vaii Fata larului, in apropiere de pepiniera silvica, se afla un stei de piatra pe care se mai vede un semn de marcaj: intrarea in padure se face pe linga steiul acesta; in padure se tine poteca avind grije sa cautam atent rarele semne de marcaj; dupa trecerea printr-o poiana (marcajul pe pietrele din iarba) iesim in fine din padure; in continuare urmam piciorul de culme ce coboara din Piatra Iorgovanului.
Dupa un sfert de ora de la liziera de sus a padurii, aflam un stilp indicator plantat pe un mic gorgan. Strabatem o zona cu jnepenisuri dincolo de care, in caldarea din dreapta, se afla pestera Iorgovanului; mai departe de aici, urcam fie pe piciorul de munte care ne scoate la est de Piatra Iorgovanului, fie ne luptam cu priporul de stinca in susul caruia se afla virful Piatra Iorgovanului.
Coborind versantul nordic al piscului pina la poalele acestuia, ajungem in saua Stanuletii Mici, locul in care intilnind traseele marcate cu triunghi albastru si banda rosie, traseul nostru (triunghi rosu) ia sfirsit.
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/TRASEE-DE-PATRUNDERE-IN-MASIV-34579.php

Newgrange misterioasa constructie care dateaza de 5000 de ani

Newgrange a fost construit cu 5000 de ani în urmă, în jurul anul 3200 î.Hr., fiind chiar mai vechi decât Stonehenge din Anglia şi Marea Piramidă din Egipt. Newgrange a fost construit în timpul erei neolitice de către o comunitate de fermieri ce au trăit în zona de lângă Valea Boyne.
Arheologii au clasificat Newgrange ca un mormânt, însă se crede că a fost mai mult decât atât. Newgrange ar putea fi considerat un templu străvechi, un loc de importanta astrologică, spirituală şi ceremonială, asemenea catedralelor de azi, care sunt locuri de prestigiu şi cult, unde persoane importante se odihnesc.
 Newgrange are forma unui mare rinichi ce acoperă o zonă mai mare de 1 acru, la baza are 97 de borduri, dintre care unele sunt decorate cu arta megalitică. Pasajul interior, lung de peste 19m, duce la o cameră în formă de cruce, cu acoperiş curbat. Timpul şi munca investită în construcţie sugerează că a fost ridicat de o societate bine organizată în grupuri, responsabilă cu diferite aspecte ale construcţiei.
Newgrange face parte dintr-un complex de monumente construite de-a lungul unui cot al Răului Boyne, cunoscute sub numele de Bru na Boinne. Alte două monumente importante sun Knowth (cel mai mare) şi Dowth, dar de-a lungul regiunii mai există alte 35 de movile mai mici.
Monumentul este cunoscut pentru iluminatul din pasaj şi camera în timpul solstiţiului de iarnă. Deasupra intrării în pasajului Newgrange, există o deschizătură numită acoperişul cutie. Acest orificiu a surprins pe cei care l-au dezgropat. Scopul său este să permită soarelui să ajungă în camera în ziua cea mai scurtă a anului, pe 21 decembrie, în ziua solstiţiului de iarnă.
În zori, din 19 decembrie până pe 23, un fascicul îngust de lumina ajunge prin acoperişul cutie şi ajunge până la podeaua camerei, şi se extinde gradual până în partea din spate a camerei. Când soarele se ridică mai sus pe cer, raza de lumină se măreşte, ajungând să cuprindă întreaga cameră. Aceste eveniment durează 17 minute, începând de la ora 9 AM.
Precizia monumentului Newgrange este remarcabilă, mai ales dacă ne gândim că a fost construit cu 500 de ani înainte de Marea Piramidă şi cu 1000 de ani înainte de Stonehenge. Intenţia constructorilor a fost fără îndoială să marcheze începutul unui nou an. Este posibil să reprezinte şi un simbol al victoriei vieţii asupra morţii.
În fiecare iarnă, solstiţiul de iarnă atrage atenţia asupra Newgrange. Mulţi se adună la marele mormânt antic pentru a aştepta zorii zilei, aşa cum se întâmplă şi cu 5000 de ani în urmă. Anual există o loterie pentru cei care vor să se afle în camera în timpul solstiţiului.
Sursa:http://www.efemeride.ro/newgrange-misterioasa-constructie-care-dateaza-de-5000-de-ani

Cartea lui Toth si misterele civilizatiei egiptene

Antichitatea Egiptului reprezintă o necunoscută pentru cei mai mulți dintre arheologi. Unii sunt de părere că civilizația egipteană îşi are originile în Africa şi evoluția socio-culturală se întinde pe o perioadă cuprinsă între 20.000 şi 40.000 de ani. De aici s-a născut teoria “culturii negre“, adică vechii egipteni erau de culoare şi în urma unui exod au ajuns pe teritoriul actualului Egipt.
Acest punct de vedere a fost extras din ceea ce arheologii numesc Cărțile lui Toth, un personaj mitologic cu un caracter divin. El a prezentat în scrierile sale povestea vechiului Egipt precum şi secretele fundamentale ale unor puteri nelimitate.
Astfel, Cartea lui Toth, formată din mai multe papirusuri vechi de circa 20.000 de ani, a reprezentat un element fundamental în evoluția şi dezvoltarea culturii Egiptului antic. Ea transmitea umanității modalitatea comunicării prin scris şi constituia o carte fundamentală, un fel de Biblie, ale puterilor universale.
Între secolele I-II î.Hr. au apărut o serie de manuscrise care au format Corpus hermeticum. Aceste texte au fost adunate, ani mai târziu, şi au constituit ceea ce a mai rămas din Cartea lui Toth. Textele celebre ale acestei serii se numeau: Asclepsius, kore, Kosmou şi Poimandres.
Asclepius descrie în imagini bizare puterile fantastice de care dispuneau civilizațiile dispărute. Un fragment din acest text descrie forța spirituala și științifică ale civilizațiilor dispărute.
“Strămoșii noștri dețineau secretul de a crea zei. Ei construiau statui şi pentru că nu ştiau cum să le facă suflete, invocau fel de fel de spirite şi le introduceau înăuntru, În acest fel zeii prindeau viață şi aveau puterea de a invoca fie binele sau răul.”
Zeii egipteni, chiar şi Toth, au fost creați astfel grație civilizației impresionante care a trăit înaintea egiptenilor antici. Acești zei antici mai erau în viață și în epoca în care s-a născut Iisus.
Misterul Cărţii lui Toth s-a perpetuat de-a lungul timpului, ajungând în timpurile noastre sub o formă impresionantă. Încă din secolul al XV-lea o societate secretă deținea misterioasa carte şi pentru a demonstra acest fapt a făcut public un rezumat al cărții. Scrierea se referea la faimosul joc de Tarot. Se pare că toate învățăturile antice cât şi puterile nebănuite ale civilizațiilor anterioare sunt codificate într-un fel impresionant într-un joc de cărţi. Aceeași idee o regăsim şi în cartea Istoria Magiei, scrisă de Christian Pitois, în anul 1876. Pitois susținea că toate secretele Egiptului antic sunt gravate pe lamele tarotului, găsindu-se totodată aici esențialul conținutului Cărţii lui Toth.
O poveste antică, care descrie cât mai bine această știință ocultă de care dispunea civilizația egipteană, spune că în Egipt existau adevărate școli de ocultism. Marea Şcoală se desfășura chiar într-o piramidă şi îi învăța pe studenții săi cum să se transforme din ființe sub-umane, aşa cum suntem şi noi acum, în fiinţe adevărate, cu ajutorul unor forţe nebănuite existente în corpul uman. Marea Şcoală pusese la punct şi o ştiinţă, numită optica psihologică. Ea permitea studiul oglinzilor care nu reflectau decât energiile negative. O astfel de oglindă se numea ankh-en-maat sau oglinda adevărului. Doar ființele sub-umane se puteau vedea în ea, celelalte nu. Astfel purificarea era un procedeu necesar pentru a atinge culmile evoluției umane.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cartea-lui-toth-si-misterele-civilizatiei-egiptene

Statuia egipteana antica care se misca singura.Nimeni nu-i poate explica comportamentul

O statuie egipteană, supranumită Neb-Senu, care este expusă în Muzeul Manchester din Marea Britanie, ridică semne de întrebare cu privire la comportamentul misterios pe care îl are. Datată de circa 3800 de ani, statuia de doar 25 de centimetri se mișcă încontinuu și nimeni nu își poate da seama ceea ce se petrece.
Unul dintre oamenii care se ocupă de curățenia muzeului a constat cu stupoarea că misterioasa statuie își schimbă poziţia în fiecare zi. El și-a anunțat superiorii și astfel o cameră de filmat a fost instalată pentru monitorizarea comportamentului statuii.
După cum se poate observa și din filmarea, pe care reprezentanții Muzeul Manchester au pus-o la dispoziția publicului, statuia Neb-Senu se rotește în fiecare zi. Acest comportament este straniu și inexplicabil pentru că nicio logică reală nu poate explica această mișcare de rotație permanentă.
În urma acestei descoperiri, imaginația mai multor egiptologi a fost aprinsă și astfel au încercat să găsească o explicație dincolo de normalitate. Hieroglifele din spatele statuii au mesajul: “dă-mi pâine, bere şi carne de vită“. Egiptologii au mai spus că astfel de statui erau folosite pentru captarea sufletului mortului. Ele erau introduse în mormânt, alături de cel decedat, și egiptenii credeau că astfel pot reține sufletului pe Terra.
În acest fel, statuia Neb-Senu prelua sufletul omului, cauză pentru care avea nevoie ca diverse ofrande să-i fie aduse. Egiptologii sunt de părere că aceasta este singura explicație pentru a explica comportamentul misterios al statuii. În acest sens, nu putem să ne întrebam dacă statuia este cu adevărat însuflețită sau nu?
Sursa:http://www.efemeride.ro/statuia-egipteana-antica-care-se-misca-singura-nimeni-nu-ii-poate-explica-comportamentul

Culmea Carligate *muntii Apuseni

Culmea Cârligate
*Drumetie

Situată în partea de nord-vest a Padişului, culmea oferă pentru turişti un interes deosebit datorită largilor privelişti pe care le deschide atât asupra Padişului, cât şi asupra unei mari părţi a Munţilor Apuseni. Culmea este formată din vârful Cârligate (1.694 m) şi se continuă spre vest cu Vârful Cornu Munţilor (1.652m) şi Coasta Brăiesei, iar spre est cu Şaua Cumpănăţelul.
Culmea reprezintă un platou, orientat est-vest, foarte abrupt spre sud (Padiş) şi cu pantă mai domoală spre nord (Valea Drăganului). Drumuri de care străbat acest platou, pe creasta ce ocoleşte obârşia Văii Drăganului, spre Vlădeasa şi Stâna de Vale.
Priveliştile oferite de culme:
- spre nord: Valea Drăganului străjuită pe dreapta de Masivul Vlădeasa (cu vârfurile Buteasa, Briţei şi piramida Muntelui Vlădeasa, înalt de 1.836 m dominând orizontul), iar pe stânga de vârfurile Bohodei (1.654 m) şi Poieni (1.627 m) spre care se îndreaptă drumul către Stana de Vale;
- spre vest: Valea Aleului şi cele două Măguri ce o separă de Depresiunea Beiuşului (Gurani şi Ferice), apoi Depresiunea Beiuşului (cu localităţile şi proprietăţile răsfirate, oraşele Beiuş şi Ştei), dincolo de care se zăresc culmile crenelate ale Masivului Codru Moma;
- spre est: Valea Someşului şi afluenţii săi, cătunele moţeşti înşiruite pe culmi, Măgura Călăţele cu satele aparţinătoare comunelor Mărgău şi Beliş, iar în ultimul plan Muntele Mare, aproape orizontal, cu zeci de cătune;
- spre sud: Platoul Padiş cu bazinele ce-i aparţin, apoi vârfurile dinspre est şi sud (Biserica Moţului, Măgura Vânătă, Gârdişoara, Glăvoiu, Borţig, Piatra Galbenei), apoi adâncitura Văii Galbenei şi salba de culmi de la sud de aceasta între care se observă Groapa Ruginoasă (săpată în Muntele Ţapu), şi în sfârşit Muntele Vârtop (cu pârtia de schi de la Arieşeni) şi vârful Curcubăta Mare (1.848 m) pe care se află releul de televiziune.
Sub abruptul Cârligate se desfăşoară Valea Rea, care coboară în pantă abruptă spre Valea Boga intersectând-o în apropierea satului de vacanţă Boga. Se zăreşte de asemenea drumul în serpentine ce urcă prin poiana Plaiu spre Padiş şi Valea Bulzului trecând pe sub Piatra Bulzului şi pierzându-se între culmi pe direcţia satului Pietroasa. În plan mai apropiat abrupturile Pietrelor Boghii domină Valea Boga.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=69&Itemid=79&lang=ro

Cocosul si gaina

- Mamico, mamico, am vazut cocosul pe gaina de zece ori azi dimineata!
- Du-te si spune-i lui tata, el o sa inteleaga
- Taticule, mi-a zis mamica sa iti spun ca am vazut cocosul pe gaina de zece ori azi dimineata!
- De zece ori cu aceeasi gaina, dragul meu?
- Nu!
- Atunci du-te si spune-i mamei, ea o sa inteleaga..

Viata inainte de viata: Unde am fost inainte sa ne nastem?

De cele mai multe ori ideea de care au fost fascinați și șocați oamenii este moartea. Acea stare tranzitorie între viața pământeană și lumea misterioasă care se înfățișează în lumea celor drepți. Cu toate că moartea este încă un mister imposibil de digerat, o altă necunoscută din viața oamenilor este și ceea ce s-a întâmplat înainte de naștere. Dacă lumea de apoi există, atunci cu siguranță că și lumea dinaintea nașterii există. Oare să fie una și aceeași?
De-a lungul timpului, au existat diverși oameni de știință care au studiat fenomenul. Există o multitudine de copii care încă de la vârste fragede și-au adus aminte fie de un loc special din care proveneau sau chiar de viețile anterioare. Reîncarnarea devine astfel o ipoteză, demnă de luat în considerare, care trebuie dezbătută din toate punctele de vedere.
Așa cum pacienții care se află la un pas de moarte relatează experiența traumatizantă, dar atât de plăcută, pe care o experimentează și unii dintre copii își aduc aminte de experiențele anterioare vieții.
Un băiat, pe nume Desmond, a relatat cu lux de amănunte ceea ce a trăit înainte să se nască. El le-a spus specialiștilor că provine dintr-un loc minunat, unde liniștea și fericirea domneau în voie și unde se juca în fiecare zi cu prietenii lui. Era o lume perfectă, greu de imaginat dar și mai greu de descris. Chiar dacă pare o poveste de domeniul fantasticului, amănuntele dar și pasiunea cu care descria Desmond acest loc minunat i-a pus pe gânduri pe cercetători.
Atunci când a fot întrebat dacă în acea lume putea să înoate, el a răspuns că nu era nevoie pentru că plutea pur și simplu deasupra apei. Iar pentru ca un lucru să devină posibil nu era nevoie decât să se gândească intens la el și progresiv devenea realitate.
Lorna, o fetiță de doar câțiva ani, susține că în locul din care provine l-a văzut de mai multe ori pe Iisus. Când a fost rugată să detalieze această afirmație a spus: “Am murit de mai multe ori și de fiecare dată venea Iisus să ma viziteze.”
Povești reale sau invențiile copiilor? Nimeni nu poate spune cu exactitate care este adevărul dar abundența informațiilor i-au dus pe specialiști să creeze o paralelă între lumea de după moarte cu lumea dinaintea morții. Conform noilor teorii, această lume este una și aceeași, iar moartea reprezintă doar starea prin care se face trecerea în această lume minunată, unde sufletul se odihnește o perioadă de timp, după care se întoarce la viață.
Semnele din naștere sunt semne ale reîncarnării?
În 2005, a apărut o carte semnată de psihiatrul american Jim B. Tucker, în care au fost adunate o sumedenie de experiențe relatate de copii din viețile anterioare. Tucker și-a înglobat munca a peste 40 de ani în această carte, cu care a încercat să deslușească cel mai mare mister al vieții, moartea.
Psihiatrul a constat că acei copii care își aduceau aminte de viețile lor anterioare sau de lumea în care sufletul se odihnește prezentau anumite semne ciudate din naștere. Mai mult de atât, unii s-au născut chiar cu defecte congenitale sau malformații, iar acestea au o legătură strictă cu ceea ce s-a întâmplat în alte vieți.

Platon și lumea de apoi
Pentru prima dată în istorie, prima experiență din preajma morții a fost consemnată de Platon în cartea sa Republica. Era vorba despre un sodat, grav rănit, care era cuprins de o stare absolută de pace. În cele din urmă, soldatul a fost readus la viață și a povestit cu lux de amănunte prin ceea ce trecuse. Văzuse o lumină albă care îl ghida spre locul în care trebuia să ajungă. Acolo s-a trezit pe o pajişte imensă, cu copaci înalți și flori frumos mirositoare, unde sentimente precum dragostea și bunătatea stăpâneau lumea. Și-a întâlnit cunoscuții care decedaseră nu cu mult timp în urmă și era atât de fericit. Ceva s-a neînțeles s-a petrecut și cu o viteză impresionată a revenit în corpul său și brusc s-a trezit la viață.
Acestea sunt doar câteva dintre argumentele care dezvoltă paralela dintre viața de după moarte și cea dinaintea morții, care până la urma este una și aceeași. În acest context reîncarnarea devine un fapt cert și scopul omului în viață este evoluția spirituală, care îi va rezerva un loc bine meritat în lumea perfectă de după viață.
Sursa:http://www.efemeride.ro/viata-inainte-de-viata-unde-am-fost-inainte-sa-ne-nastem

Descoperire socanta. Soarele este inconjurat de materie intunecata!

Pentru prima dată, în anul 1930, un om de știință elvețian a emis o teorie conform căreia Soarele este înconjurat de materie întunecată. La acea vreme teoria a fost considerată îndrăzneață şi pentru că nu a putut fi demonstrată a fost dată uitării.
Datorită faptul că știința a evoluat, o echipă de specialiști elvețieni şi-a propus să certifice această teorie. Au simulat pe calculator Calea Lactee pentru a putea efectua măsurătorile dorite şi prima concluzie a fost cât se poate de clară.
“Suntem 99% siguri că Soarele este înconjurat de o masă imensă de materie întunecată“, a declarat Silvia Garbari, unul dintre fizicienii elvețieni. Studiul, de asemenea, demonstrează ca certările efectuate în ultimii 20 de ani au fost greșite pentru că întotdeauna s-a subestimat cantitatea materiei negre din Univers.
“Pentru prima dată s-a reușit demonstrarea existenței materiei întunecate în galaxia noastră, așa cum prevede şi noua teorie a formării galaxiilor pe baza simulării numerice, sau pe înțelesul tuturor materia întunecată din galaxia noastră este strivită fiind scoasă în evidență densitatea sa.“, a mai declarat Garbari.
Noua tehnică dezvoltată permite măsurarea densității materiei întunecate care înconjoară Soarele. Următorul pas important pe care trebuie să-l efectueze cercetătorii constă în captarea câtorva particule din această misterioasă materie pentru a putea fi studiată mai bine.
Fritz Zwicky, omul de știință care a emis la începutul secolului trecut teoria materiei întunecate, a mai susținut şi faptul că toate clusterele galaxiilor sunt umplute cu o materie misterioasă care le permite să aibă o constanţă normală în deplasare.
Cunoașterea materiei întunecate este un pas important pentru aflarea tainelor Universului. Aceasta este cauza principală pentru care oamenii de știință depun eforturi supraomenești în această direcție. Se estimează că materia întunecată constituie 83% din materia din univers și 23% din masă-energia sa.
Sursa:http://www.efemeride.ro/descoperire-socanta-soarele-este-inconjurat-de-materie-intunecata

O alta descoperire care confirma ca omul nu se trage din maimuta

Oamenii care se plimbau acum jumătate de milion de ani prin savana africană aveau o dietă asemănătoare cu cea a vacilor din ziua de astăzi. Cel puțin așa arată un nou studiu efectuat de cercetătorii de la Oxford, Marea Britanie.
Australopithecus bahrelghazali, unul dintre primii oameni de pe Pământ, nu avea o dietă asemănătoare cu cea a maimuțelor, ci hrana zilnică se baza pe iarbă de toate felurile. Oamenii de știință au analizat cantitatea de carbon extrasă din dinții unui schelet al omului timpuriu dezgropat dintr-un sit din Ciad. Cu ajutorul unui laser, care a eliberat carbonul din smalțul dinților, cercetătorii au putut să determine dieta pe care o adoptau strămoșii noștri.
Astfel, dieta se baza pe plante C4, adică care conțin patru atomi de carbon, în special iarbă şi rogoz. De asemenea, o altă rudă îndepărtată omului modern, Paranthropus boisei a fost adeptul consumului de plante C4 și se pare că nu i-au plăcut fructele zemoase din copaci.
Acest studiu este interesant pentru că demonstrează încă o dată faptul că legătura dintre maimuțe și oameni nu prea există. Dacă strămoşii noştri de acum jumătate de milion de ani nu aveau nici măcar dieta în comun cu maimuțele atunci cum putem să credem că omul se trage din maimuță? Este imposibilă și ireală această teorie a evoluţionismului, care are menirea doar să ne inducă în eroare. Și atunci de unde se trage omul?
Sursa:http://www.efemeride.ro/o-alta-descoperire-care-confirma-ca-omul-nu-se-trage-din-maimuta

O descoperire de ultima ora confirma ca oamenii se trag din maimute

Teoria evoluţiei pe care Charles Darwin a invocat-o secolul trecut a fost de cele mai multe ori contestată din cauza verigii lipsa dintre oameni şi mamifere. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au făcut o descoperire impresionantă care ar putea readuce în lumina reflectoarelor o teorie atât de contestată.
O echipă de specialişti din cadrul Universităţii California din San Diego a descoperit o legătură stranie între omul preistoric şi cimpanzei. O molimă, care îi ataca doar pe cimpanzei, a decimat mai bine de 100.000 de oameni preistorici care au trăit în Africa. O bacterie a exploatat două gene existente la omul preistoric, dar şi la cimpanzei, fapt pentru care omul preistoric a fost în pragul extincției. Pornind de la această descoperire, oamenii de ştiinţă susţin că în evoluţia sa, omul, a fost nevoit să scape de cele două gene problematice pentru a-şi asigura existenţa pe Pământ.
Cei care au reuşit să supraviețuiască molimei au reuşit să scape de genele Siglec-13 şi Siglec-17, care sunt prezente la cimpanzei. Aceasta este cauza pentru care oamenii de ştiinţă susţin că au mai făcut un pas spre descoperirea verigii lipsa a evoluţiei omului din maimuţă. Siglec-13 a dispărut complet din genomul omenesc, în vreme ce Siglec-17 a devenit nefuncţională.

Sursa:http://www.efemeride.ro/o-descoperire-de-ultima-ora-confirma-ca-oamenii-se-trag-din-maimute

Campu'lui Neag-Gura Butei-Bordul Izvorului-Deasupra Chei Buta-Cabana Buta-Saua Plaiul Mic-Gura Bucurei-Lacul Bucura *muntii Retezat

2. Cimpu lui Neag (800 m) — Gura Butei (860 m) — Bordu Izvorului (870 m) — deasupra cheii Buta (1050 m) — cabana Buta (1580 m) — saua Plaiului Mic (1879 m) —Gura Bucurei (1587 m) — lacul Bucura (2041 m).

Marcaj: cruce rosie.                                          

Timp de mers: 8—9 ore


Fie ca, venind dinspre Lupeni, am innoptat sau nu la cabana Cimpu lui Neag, pornirea pe traseu se face din fata cladirii consiliului popular, loc dincolo de care ne continuam calea, pe soseaua forestiera desfasurata in susul vaii Jiului de Vest. Se trece astfel prin amonte de Gura Lazarului (sosea forestiera, peste dealul Frasinului, pina sub stinele „La Fete') dincolo de care ajungem la podul pe care drumul forestier traverseaza firul de apa al Jiului de Vest. Ne aflam aici la Gura Butei, punct unde traseul marcat cu cruce rosie paraseste soseaua pe care am venit si, cotind la dreapta, se dirijeaza in susul vaii Buta, pe versantul ei sting. La circa un sfert de ora dupa parasirea soselei din valea Jiului de Vest, ajungem la Bordu Izvorului, in capatul din aval al cheii Buta pe care o ocolim urcind, catre dreapta, pe virtejele pieptise ale cararii croita pe stincile ce strajuiesc dinspre est cheia.
Intilnim apoi in cale o poiana in care se afla citeva salase (odai, conace si grajduri) ce sint folosite pentru iernarea vitelor. Urmeaza inca doua astfel de poieni si, urcind pe Gilma cu Fagi, ajungem in punctul de maxima altitudine (1230 m) al acesteia. In aceasta zona se intilneste soseaua forestiera care a urcat pina aici trecind peste dealul Frasinului.
De aici mai departe, coborim odata cu soseaua, pina in valea Buta pe care o urmam inspre amonte. Vechiul traseu (poteca marcata) se desfasoara in dreapta soselei. Capatul drumului forestier se afla in partea de jos a caldarii Buta, in ava! de stinele „La Fete' (1510 m). De la aceste stine mai departe, pe linga firul de vaiuga pe care poteca il tese in ocolis de serpentine, urcam pieptis pina la cabana Buta (1580 m) unde se ajunge dupa un sfert de ora de la trecerea printre cobirnele stinelor. De la Cimpu lui Neag si pina la cabana Buta se ajunge intr-un timp ce variaza de la 3½ la 4½ ore.
In continuarea drumului spre lacul Bucura, pornind de la cabana Buta, primul efort ne este cerut de escaladarea aproape pieptisa a versantului sudic al culmii Dragsanu — Papusa, cumpana de ape pe care o depasim trecind prin saua Plaiului Mic (1879 m). Trecem pe linga cele doua mici lacuri alpine de coama si, intr-un coboris continuu ce dureaza o jumatate de ora, ajungem in locul unde, din intilnirea torentilor Bucura si Peleaga, ia nastere riul Lapusnicu Mare („La Scortar' — 1587 m).
De aici mai departe, un urcus pieptis pe malul inalt al vaii ne scoate in Poiana Pelegii, luminis larg deschis intre copaci. Din poiana, ne continuam calea urcind pe poteca marcata cu cruce rosie. Ici-colo, umbra codrului este intrerupta de luminisuri si de poieni. De-a lungul celor mai intinse dintre ele, stilpi razleti de marcaj usureaza orientarea pe timp de ceata sau prin neguri. Mai apoi, cararea se abate catre stinga si ajunge deasupra vaii dinspre fundul careia auzim cum, fara ostoire, torentul Bucurei isi larmuieste apele.
In continuarea urcusului, intram in zona jnepenisului si trecem, unul dupa altul, trei torente alpine.
La ultimul dintre acestea, cotim la dreapta si, printre jnepeni, urcam in susul lui. Dupa primul pripor, ajungem pe pragul uneia dintre terasele vaii. Urmeaza inca un pripor si apoi, pe cea de a doua terasa glaciara, intilnim un stilp de marcaj cu sageata („Spre cabana Buta, prin Gura Bucurei, 3 l/2 ore'). De aici se vede lacul Bucura spre care, cotind usor catre stinga, coborim de-a lungul tapsanului inierbat. Dupa doua ore de la trecerea pe linga Gura Bucurei, ajungem la malul lacului Bucura, in punctul prin care apele acestuia se scurg devale (2041 m alt.). De aici mai departe, urmind malul ves
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/TRASEE-DE-PATRUNDERE-IN-MASIV-34579.php

Ghetarul Focul Viu *muntii Apuseni

Ghetarul Focul Viu
*Drumetie

Gheţarul Focul Viu este o peşteră adăpostind al treilea bloc de gheaţă fosilă ca mărime din ţară (după Gheţarul Scărişoara şi Avenul Borţig, situate de asemenea în Parcul Natural Apuseni), cu un volum de aproximativ 25.000 m3. Este o peşteră micuţă, alcătuită din două săli, prima şi cea mai mare fiind ocupată de imensul bloc de gheaţă. Tavanul acesteia este spart de o fereastră de mari dimensiuni prin care au căzut înăuntru buşteni, frunze precum şi zăpadă din exterior, care au format o movilă mare. Prin tavanul peşterii pătrunde suficientă lumină pentru a dezvălui grupurile de stalagmite de gheaţa aflate în partea opusă intrării în peşteră.
De altfel, în jurul orelor prânzului, razele de soare pătrund prin fereastră creând un decor feeric. Explicaţia existenţei blocului de gheaţă în peşteră este dată de două elemente: fereastra din tavan favorizează acumularea aerului rece, iar lipsa ventilării în peşteră menţine aerul rece captiv tot timpul anului.
Vizitarea este permisă până la balustrada din lemn amenajată la intrare, de unde se pot observa toate cele descrise anterior.
Sursa:http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=68&Itemid=79&lang=ro

Semnele Apocalipsei: Norul straniu din Polonia

Semnele Apocalipsei îşi fac apariţia din ce în ce mai des în diverse locuri din lume. Chiar dacă profanii contestă aceste semne, atât de clare, indiferent de intensitatea lor, ele stârnesc numeroase controverse. Un astfel de semn, sub forma unui nor negru cilindric, a apărut pe cerul oraşului Rybnnik din Polonia. Se poate observa formă stranie a norului din fotografia alăturată sau din filmarea care a fost publicată pe internet de către un amator.
Autorităţile poloneze susţin că norul este în fenomen normal pentru zona în care a apărut. Acest punct de vedere dubios nu poate să explice un fenomen pe măsură pentru că un asemenea tip de nor nu s-a mai văzut niciodată. O altă ipoteză susţine că norul este doar o dâră lăsată de un avion, dar în imagini nu apare niciun avion. Nici această explicaţie nu este plauzibilă pentru că nu a existat niciun avion care trecea prin zonă în acel moment. Controversele misteriosului nor continuă, cei mai mulţi susţinând că este un semn prevestitor al Apocalipsei datorită formei şi consistentei deosebite ale norului. Tu ce crezi că este?
Sursa:http://www.efemeride.ro/semnele-apocalipsei-norul-straniu-din-polonia

Daisen Kofun, misterul unui mormant straniu

Peisajul din Japonia ascunde diferite structuri megalitice care nu se regăsesc în altă parte a globului. Ele sunt denumite kofun, care în limbă japoneză înseamnă “movilă de mormânt antic” sau “mormânt antic”. Cea mai cunoscută și misterioasă astfel de structură este Daisen Kofun. Mormântul este cel mai mare și cel mai fascinant dintre toate, are o lungime de 480 metri pe 300 lățime și o înălțime de 35 metri.
Văzut de la sol, Daisen Kofun seamănă cu gaura cheii, ceea ce poate însemna că acolo se află poarta spre cunoaștere. În prezent, toate aceste morminte funerare sunt proprietatea regelui și este interzisă explorarea lor. Daisen Kofun a fost construit între secolele V-VII și adăpostește mormântul unul împărat japonez. Se crede că aceste morminte funerare au fost construite la fel ca și piramidele, mii de muncitori au trudit zi și noapte pentru a ridica asemenea construcții gigantice.
Religia și tradiția japoneză întotdeauna și-au dezvoltat punctele de reper în jurul acestor kofun. Mormintele sunt percepute ca fiind sfinte, adevărate mausolee spirituale, unde odinioară se țineau diverse procesiuni cu caracter mistic. Și în prezent japonezii au oarecare rețineri atunci când vine vorba despre aceste structuri pentru că ele sunt învăluite într-un adânc mister și niciodată nu au fost expuse pe deplin publicului. În cultura tradițională japoneză, kofun reprezintă locul care deține puteri magice, astfel generând teamă și reticență.
Chiar dacă structurile sunt învăluite în mister, nu putem să nu ne întrebam motivul pentru care au fost construite după o gaură de cheie? Problema este mai complexă de atât pentru că acestea pot fi zărite astfel doar din aer, pentru că de pe pământ ele seamănă cu o movilă de pământ sau chiar cu un deal. Această legătură poate să fie o simplă coincidență, dar conform anumitor păreri ale unor arheologi aceste morminte ar fi mult mai vechi decât se vehiculează și ar ascunde secretele unei culturi foarte avansate care a trăit pe teritoriul Japoniei cu mii de ani în urmă.
Sursa:http://www.efemeride.ro/daisen-kofun-misterul-unui-mormant-straniu

Regiunea Rosiorii de Vede in flacari

Regiunea Rosiorii de Vede in flacari

de Cicerone Ionitoiu
#6

După Vlaşca, a venit rândul Teleormanului să intre în răscoală, făcând ca aceasta să se întindă de la Videle şi până la Olt..
 La 28-30 km nord de Roşiorii de Vede, de-a lungul pârâului Tecuciului-afluent al râului Vedea, se întinde comuna DOBROTEŞTI, cunoscută şi sub numele de Doagele-una din localităţile bogate ale judeţului, dar mai ales cu oameni muncitori şi descurcăreţi în toate.
 Aici şi-au găsit comuniştii, cum se zice, o „vacă de muls" şi au jupuit-o în tot felul, ba cu cote, ba cu impozite de tot felul, ba i-a lăsat pe unii să intre în colectiv-să se izbească de realitatea comunistă, crezând că nu e departe până ce se va nărui tot ce este contra naturii. Până într-o zi.
 Şi acea zi a fost cea de 7 Martie 1961, când au văzut pe vicepreşedintele raionului, pe Florian Florescu că tot măsoară şi bate ţăruşi. A început pe la 9 dimineaţa. Au întrebat din curiozitate oamenii ce are de gând să facă. Şi se tot strângeau la faţa locului. Şi el se lăuda că le face sediu nou pentru colectiv. Şi unul a început să scoată un ţăruş, să-i spună că nu e bine bătut acolo. Altul a scos alt ţăruş şi i l-a dat să-l bată la el acasă. O femeie i-a zis serios că ar fi mai bine să le dea cererile de înscriere înapoi, că ei nu au vrut, ci au intrat forţat,şi le-au luat şi carul, şi boii-şi nu mai au cu ce să aducă iarbă să crească văcuţa, să dea lapte copiilor.
 Alături sta cu maşina plutonierul major Ilie Ştefan, şoferul securităţii din Roşiorii de Vede. După vreo două ore de hârăială, deoarece Floricel Florescu nu se oprea din lucru şi-i sfida, au început să-l ia la goană cu pietre, şi apoi la bătaie.
 Lelea Zdârca s-a repezit şi a început să tragă clopotul a jale, iar plutonierul a fugit la telefon să-şi anunţe şefii de la Roşiori. Între timp vicepreşedintele era plin de sânge, şi faţa.tumefiată-şi cu câteva răni pe cap. Fugea şi căuta un loc de ascuns. A gâsit hornul unei case din vecini, de unde- găsit fiind-l-au luat din nou la bătaie. Maşina securităţii dispare, şi atunci ţăranii-dându-şi seama că a plecat ca sâ ceară ajutoare-au început să se organizeze, să facă baricade: la Sfatul popular, la biserică şi la noul sediu ce voiau să-l ridice.
 Secretarul sfatului a anunţat între timp pe generalul Negrea, adjunctul lui Alexandru Drăghici, asupra situaţiei grave. Lumea a intrat în sfat ca să-şi ia cererile, iar secretarul Ică Roşu a fugit la dispensarul din apropiereşi a îmbrăcat un halat alb.
 Afară, oamenii se organizau pentru apărarea comunei, înarmându-se cu topoare, furci, târnăcoa-pe-şi au făcut ordine, devastând sediul vechi al colectivului împreună cu documentele, în căutarea cererilor de înscriere. Erau stăpâni pe situaţie până la orele 4 după amiază, când şi-a făcut apariţia Ilie Ştefan, însoţit de două IMS-uri pline cu securişti. Au fost opriţi la primul baraj de către mulţime care i-a dat voie să-l ia pe rănit. L-a dus în spate, într'o maşină, scoţându-l afară din comună, unde aştepta o salvare să-l ducă la spitalul din Roşiori.
 Pe la orele 18 soseşte prima întăritură de miliţieni de la raion, căutând să împrăştie mulţimea. În busculada care are loc se trage în aer, dar un miliţian trage şi în plin, rănind în picior pe Stan Martac. Furia creşte-şi oamenii sar pe miliţieni, care reuşesc să se retragă şi să se baricadeze în sfatul popular, în aşteptarea ajutoarelor.
 Generalul Negrea luase măsuri de represiune şi de a înăbuşi răscoala. După ce s'a lăsat noaptea, au apărut maşini încărcate cu miliţieni şi securitate de la Roşiori, Turnu Măgurele, Videle, Drăgăneşti-Olt, Drăgăneşti-Vlaşca-şi de la Costesti-Argeş, de unde s'au trimis 50 muncitori îmbrăcaţi în salopete noi. Ca să intimideze, maşinile au venit tractând armament greu, şi comuna s'a transformat într'un adevărat teatru de război. De la aeroportul din Balaci au început sâ zboare avioane, făcând un zgomot asurzitor.
 Mitralierele au început să „latre" şi ţăranii nevoiţi să dea înapoi. Era noapte, şi de peste tot se au¬zea sgomot, neştiind încotro s-o apuci. Au început să se ascundă, şi asupra comunei s'a instaurat re¬presiunea. Era o adevărată vânătoare după ţărani. Primul drum era la şcoală, unde-înşiraţi cu faţa la perete şi mâinile după ceafă-erau loviţi cu cismele şi patul armelor. În această situaţie i-au găsit autorităţile, venite să vadă cine a avut curajul să nesocotească măsurile partidului.
 Printre mai mari era „câinele roşu"-Anghel Bodârlău (preşedintele raionului), Ion Stănescu-secretarul Sfatului Popular raional, generalul Negrea-şeful operaţiunii, şi alţii mai mici. Satul a stat sub ocupaţie 6 luni, în care timp tot mereu se mai aresta câte unul, după indicaţiile activiştilor şi sfatului popular. Familiile erau terorizate şi nevestele batjocorite, copiii nu mai puteau merge la şcoală, învăţătorul-a-restat, ca şi cei doi preoţi, fiindcă comuna avea două biserici. Primul transport a fost de circa 100 de ţărani-femei, bărbaţi şi copii-care, duşi la securitate, erau întâi chinuiţi, şi apoi întrebaţi ce au făcut, după care-zdrobiţi-luau drumul lagărilor de exterminare prin muncă forţată.
Printre ei s-au numărat: BĂLŢATU I. Anghelina, născută în 1910, zisă Lina-condamnată 36 de luni; BURCĂ N.. Tudor, n.22-09-1911, condamnat la 48 de luni; CALOTĂ N. Domnica, n.7-10-1907, condamnată 36 de luni; CIOBANU S. Floarea, născută 23-07-1900, condamnată 36 luni; CIOBANU Ioana, chinuită în anchetă şi învinuită că i-a dat altceva să bea vicepreşedintelui Floricel Florescu când a cerut apă-condamnată 48 de luni; CĂLIN M. Ioana, născută 12-06-1912, condamnată 36 de luni- condamnată cu fiica; CĂLIN C. Păuna, născută 14-03-1942, condamnată 36 luni; DĂNALACHE M. Dumitru, n.11-09-1894.condamnat 60 de luni; DĂNALACHE A. Ilie, născut în 1923,.condamnat 48 de luni; DĂNALACHE I. Ion, n.27-01-1925, condamnat la 60 de luni; GRIGORE C. Mihai, n.5-03-1925, a fost condamnat la 48 de luni; GRIGORIŢĂ N. Ioan, n.20-07-1938, a fost condamnat la 48 de luni; ISCRU Constantin, preot, a fost condamnat 1 an; ISTRATE M. Tudor, născut 25-05-1914, preot, condamnat 60 de luni; MARTAC I. Ana, născută 3-02-1942, a fost condamnată 36 de luni; MARTAC C. Ştefan, n. în 1891, a fost condamnat la 36 luni; MARTAC O. Ion, n.27-12-1898, zis Boldişor-condamnat la 60 de luni; MARINA Şt. Rada-zisă Oprea Rada, născută 2-03-1903, condamnată la 36 de luni; MANOLACHE Ion, condamnat 48 de luni; PETRE I. Constantin, născut 1-05-1941, condamnat 60 de luni; PITIŞ M.Stanca, născută 3-09-1921, condamnată la 36 luni; ROŞIE M. Ion-zis Ene al Linei Titi, n.27-01-1913, condamnat 60 de luni; STANCU P. Ion-zis Păunica, n.3-06-1910, condamnat la 60 de luni; TRINCU I. Marin, n.6-06-1937,.condamnat la 48 de luni; TECUCEANU M. Ion, născut 25-09-1912, condamnat la 36 luni; VĂCARU P. Ion, n.6-07-1939, condamnat la 60 de luni; VÂCARU P. Năstase, n.4-04-1929, a fost condamnat la 48 de luni; VODĂ A. Stan,n.25-09-1937, condamnat la 48 luni.
 Numărul arestaţilor a fost foarte mare, şi cu toţii au trecut prin lagările din Bălţile Dunării, Delta Dunării, iar femeile-pe la GAI-Arad.
TITULEŞTI
 În această comună situată pe râul Vedea, la circa 15 km.Vest de Dobroteşti, s-au făcut manifeste pentru ieşirea din colectiv. A fost arestat STANCA R. Radu, născut pe 10-03-1924-şi condamnat la 60 de luni.
MIHĂIEŞTI
 Din această comună, aşezată între Roşiorii de Vede şi Drăgăneşti-Olt, s'a înaintat o scrisoare C.C.-ului P.M.R., arătându-se nedreptăţile făcute de colective şi cerând desfiinţarea lor. Au fost ares¬taţi PETERAN V. Ioan (n.26-09-1914) şi STANCU I. Aurelian (năs.23-11-1896), şi-după chinuri-au fost condamnaţi la câte 60 de luni fiecare.
SILIŞTEA NOUĂ
La 15 km nord de Dobroteşti, s'a ţinut adunarea generala a gospodăriei colective, în cursul căeia s'a criticat conducerea şi s'au adus acuzaţii, cerându-se retragerea si desfiinţarea ei. Ţăranii nu s'au mulţumit numai cu atât. Au trecut la fapte. Au sărit asupra sfatului popular şi au trecut la distrugerea colectivului. A(u) intervenit miliţia şi securitatea, trecând la arestări. Printre ei s-au numărat: ANGHELACHE D. Badea, n.27-07-1929, condamnat la 36 de luni; DĂNALACHE I. Constantin, n.14-01-1930, condamnat la 36 de luni DUMITRESCU Florica, născută în 1919, a fost condamnată la 36 de luni; STĂNCESCU I. Sebastian, n.10-07-1921, a fost condamnat la 36 luni.
 Au trecut prin chinurile securităţii şi lagările de munca forţată din Bălţile Dunării.
NICOLAE BĂLCESCU
 În această comună, situată la circa 40 km nord de Turnu Măgurele-pe Câlmaţui, s'au produs iarăşi ciocniri, cerându-se restituirea adeziunilor luate forţat şi desfiinţarea colectivului. Au fost arestaţi circa 10 ţărani-chinuiţi şi condamnaţi: BRAN I. Marin,n.10-09-1938, condamnat 60 de luni; CROITORU M. Ioana, născută pe 28-08-1938 şi condamnată la 36 de luni; ILIE I. Iancu, născut pe 1-02-1902, a fost condamnat la 48 de luni; NAIDIN M. Alexandru, n.15-05-1911, a fost condamnat 60 de luni; SOARE V.Ilie, n.29-12-1915, condamnat la 48 de luni. Şi alţii...
SOCETU
 Comună aşezată la circa 15 km nord de Roşiorii de Vede, pe râul Vedea, a fost teatrul unor dez¬ordini atât la sfatul popular cât şi la colectiv, cerându-se de către ţărani retragerea şi desfiinţarea colectivului. S-au făcut arestări. Printre cei arestaţi au fost şi: CIOBANU P. Marin, n.17-08-1913, condamnat la de 48 luni; FIERESCU I. Marin, n.14-12-1901, condamnat la 48 de luni.
SMÂRDIOASA
Comună situată la confluenţa râurilor Vedea şi Teleorman, a cunoscut în Februarie 1961 furia ţăranilor împotriva gospodăriei colective, care-i jefuise. În grup s'au dus la sfatul popular şi gos¬podărie, maifestând şi cerând restituirea adeziunilor ce le fuseseră luate forţat. S-au făcut arestări. Printre ei: BĂDICI I. Dumitru, născut pe 22-12-1902, a fost condamnat la 48 de luni; BRATAN N.
Florea, n.23-07-1906, condamnat la 48 de luni; ZAMFIR I.Tânase,.născut pe 7-01-1901, condamnat la
 48 de luni.
CERVENIA
 Aşezată la circa 7 km sud de Smârdioasa, comuna Cervenia a cunoscut furia ţărănească împotriva colectivizării. După ce s'a spart şedinţa adunării generale- în care conducerea a fost acuzată de nereguli, cerându-se desfiinţarea-ţăranii s-au năpustit asupra sfatului şi colectivului, cerând restituirea adeziunilor. Au intervenit miliţia şi securitatea, făcând arestări. Printre ei s-au numărat: PUŞCACIU T. Oprea. născ.11-12-1915, a fost condamnat la 48 de luni; TACHE Şt. Tudorin, născ. 13-03-1924, a fost condamnat la 36 de luni.
CONTEŞTI
 Comună situată la 6 km sud de Cerveni, tot pe râul Vedea, a cunoscut furia ţărănească, în care s'a forţat sediul sfatului popular pentru restituirea cererilor, s'a devastat colectivul şi s'au distrus do¬cumente. Printre arestaţi au fost şi: COLEA Şt .Ioan, născ.1-07-1912, condamnat la 48 de luni; GANCEA I. Constantin, născ.6-02-1929, condamnat la 48 de luni; OALĂ I. Ion,născ.8-11-1936, a fost condamnat la 48 de luni muncă forţată.
COSTEŞTI-ZIMNICEA - 1 MARTIE 1961
 Ţăranii au intrat cu forţa în gospodăria colectivă ca să-şi ia cererile Printre arestaţi s'a numărat URUCU Alexandru, născ. 4-11-1914, condamnat 48 de luni.
BOTOROAGA
În această comună situată la 5 km.nord de Drăgăneşti-Vlaşca, pe 28 Februarie 1961 o femeie-ŞOVEI N. Elisabeta, născută pe 5-12-1919, a luat-o înaintea bărbaţilor şi a forţat intrarea în sfatul popular, făcând scandal să i se restituie cererea, că nu vrea să mai rămână muritoare de foame în colectiv.
 A fost arestată de securitate şi condamnată la 24 de luni muncă forţată în lagăr.
LETCA VECHE
Focul nemulţumirilor generalizate s'a întins şi spre răsărit, cuprinzând satele unde se cerea re¬tragerea din colective.
 În comuna Letca Veche, situată pe Glavaciog înainte de unirea cu Milcovăţul, ţăranii au fost mai furioşi. Au trecut prin gospodăria colectivă, cerând retragerea din colectiv si provocând unele dis¬trugeri. Securitatea a făcut arestări, şi printre cei trimişi în lagările de muncă fortatâ s'au numărat şi:
BĂLĂRIANU I. Nicolae, născut pe 1-10-1922, a fost condamnat 48 de luni;
TOTOI A. Gheorghe, născut pe 12-03-1908, a fost condamnat la 48 de luni;
VASILE Gh. Vasile, născut pe 24-03-1928, a fost condamnat la 48 de luni;
 VOINEA M. Toma, născut pe 2-09-1927, a fost condamnat la 48 de luni;
PUTINEIU - GIURGIU
 Răzmeriţa a ajuns şi în împrejurimilr Giurgiului, cuprinzând satele ce cereau desfiinţarea colec¬tivelor. De o mai mare amploare a fost în comuna Putineiu, la circa 20 km.vest de Giurgiu, unde circa 40 de ţărani au pornit acţiunea de retragere din colectiv. A intervenit securitatea, care a trecut la arestarea următorilor :
BALABAN M. Florea,.născut pe 2-04-1925, care a fost condamnat 36 luni;
BUCUR P. Petre, născut 18-09-1905, condamnat la 36 de luni;
MOTAN T. Tudor, născut 24-01-1901, condamnat 36 de luni;
 ULEA Gh. Marin,.născut pe 7-03-1913, condamnat la 36 de luni.
 Arestările erau generale-după cum am mai subliniat-şi, dacă acum pedepsele se exprimau în luni, nu erau excluse şi cele „oferite" în ani de tribunalele militare, care lucrau zi si noapte pentru a pune „pumnul în gură" ţărănimii. În acelaşi timp, de exemplu, se făceau arestări şi condamnări în Bucovina (Calafindeşti, Stefăneşti, Siteni, Băigeşti, Lozna, etc.), sub pretextul că fuseseră legionari şi ţărănişti ce îndemnau ţăranii să nu se înscrie în colective sau să se retragă.
 Gheorghiu-Dej, spre sfârşitul anului, căutând să arunce vina pe Ana Pauker şi Teohari Georgescu asupra arestărilor din 1951 a celor 80.000 de ţărani, spune că s-au făcut abuzuri de către aceştia şi că au fost condamnaţi numai 30.000, dar omite să spună că ceilalţi au continuat sâ facă închisoare în acelaşi regim de exterminare, pe bază de pedepse administrative. De asemenea uită că, după 1957, când cei doi nu mai erau pe scena politică, arestarea ţăranilor se făcea la fel de abuziv si chinuirea lor nu avea limită.
 Anul 1962 debutează cu noi cereri de ieşire din colectiv şi restituirea pământurilor, cum a fost cazul ţăranilor arestaţi din Drăgoieşti-Suceava, sau revolta femeilor din satul Mărceşti-com. Dobra, aşezat între râurile Pârscov şi Ialomiţa, în judeţul Dâmboviţa-care au răsturnat maşinile activiştilor veniţi de la Târgovişte pe 20 Februarie 1962, când arestările s'au ridicat la peste 150 persoane.
În aceste condiţii de teroare generalizată, Gheorghiu Dej a felicitat-pe 27 Aprilie 1962-pe cei ce au „realizat" încheierea colectivizării.
Acesta era mijlocul prin care comunismul îşii anunţa „înfăptuirile", când cel mai „preţios capi-tal"-talpa ţării-a fost batjocorită şi călcată în picioare.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0036]

Izvoarele #5

Izvoarele

de Cicerone Ionitoiu
#5

Comuna vecină a sărit şi ea, cu mâna pe furci şi topoare. Au tras clopotele, şi pe 15 Ianuarie au sărit asupra sfatului popular, cerându-şi cererile date forţat pentru intrarea în colectiv. Au insultat autorităţile, spunându-le adevărul. A intervenit securitatea şi au făcut zeci de arestări,.chinuiri şi condamnări.
Printre ei se numărau şi:
ALEXANDRU I .Rada, n.1905, condamnată 36 luni;
AFUMELA I. Radu, născut 1922, cond.(amnat) 48 de luni;
BUZGURILĂ V. Antonina, născută 1923, condamnată 36 luni; CÂRSTOIU I. Mihai, născut în 1927, condamnat 60 de luni; DINU D.Alexandru, născut în 1906, condamnat la 60 de luni; DUMITRU M. Mihai, născut 1913, condamnat la 48 de luni; GÂŢA M.Mihalache.zis Rafailă, născut în 1896, a fost condamnat la 60 luni; IORDACHE Dinu, născut în 1888, a fost condamnat la 48 luni; MIHALACHE P. Iancu, născut 1897, condamnat 60 luni; MOLEA I. Vasilica, născută 1903, condamnată la 48 luni;
POGONEANU V. Constantin-zis Dinu Floricel, născut 1916, condamnat 60 de luni;
ROTARU E. Nicolae, născut 1913, a fost condamnat la 36 luni;
RUJAN S. Ilie, născut 1919, condamnat la 48 luni;
POPESCU A. Dumitru, născut 1926, condamnat la 48 luni;
TÂRÂŞ A. Ion, născut 1938,.condamnat 48 luni;
TUDORIN C. Nicolae,.născut 1922,condamnat 36 luni;
 VITAN Gr. Dumitru, n.1905-tatăl-condamnat la 60 de luni; VITAN D. Ion-fiul-n.1938, con¬damnat 48 de luni.
BĂLĂNEŞTI
 Sat aşezat pe malul Oltului, la sudul.comunelor Vâlcele şi Izvoare-ce fuseseră trecute prin foc, s'a revoltat cu furie, a distrus colectivul, a devastat sfatul popular, a ars cererile de înscriere în colectiv, a bătut pe activiştii de partid care-i sufocaseră, şi nu a scăpat nici preşedintele sfatului. Au răsturnat maşinile miliţiei şi ale autorităţilor. Câteva zile ţăranii au fost stăpâni pe situaţie. A(u) intervenit armata şi securitatea, făcând peste 30 de arestări, printre care s-au numărat:
CEGA I. Floarea, n.1-06-1914, a fost condamnată la 36 de luni;
DRĂGAN N. Constantin, n.24-09-1925, condamnat la 60 de luni;
FLOREA A. Constantin-zis Antonică, n.1-09-1939, a fost condamnat la 36 de luni;
GANCIU P. Marin, n.15-05-1939, a fost condamnat la 60 de luni;
IORDACHE I. Dinu-zis Cosor, n.8-12-1908, a fost condamnat 48 de luni;
ISTRATE I. Alexandru-zis Şorici, n.1-08-1924, a fost condamnat la 48 de luni;
ISTRATE D. Alexandru, n.15-01-1894, a fost condamnat la 60 de luni;
RĂDUCANU F. Constantin, n.13-11-1913 a fost condamnat la 60 de luni;
RĂDUCANU M. Elena-zisă Lina, n.15-08-1913, condamnată la 36 de luni;
SÂRBU F. Nicolae-zis Drăgan Nae, n.22-06-1904, a fost condamnat la 60 de luni;
STAVRACHE Gh. Dumitru-zis Vraciu, n.13-01-1932, a fost condamnat 60 de luni;
STAVRACHE P. Marin, n.1-05-1940, a fost condamnat la 48 de luni;
STANA Gh. Alexandru, n.3-07-1920, condamnat la 60 de luni;
SUCALESCU C. lon, n.30-03-1940, condamnat 60 de luni;
ŞERBAN V. Constantin, n.11-06-1937, a fost condamnat la 60 de luni;
TOBĂ S. Filofteia, n.14-11-1925, a fost condamnată la 24 de luni;
TURCIN M. Florea, n.23-07-1925, a fost condamnat la 60 de luni.
 Toţi aceştia, şi alţii, au trecut prin chinurile securităţii din Piteşti şi apoi prin lagările de exter¬minare prin muncă forţată.
MĂRUNTEI
 Coborând pe stânga Oltului, pe şoseaua ce duce de la Slatina la Turnu Măgurele, la mai puţin de 4 km de Bălaneşti se intră în comuna Mărunţei. Ca şi vecinii, ţăranii-nemaiputând suporta crunta exploatare prin colectiv-au pus mâna pe topoare, furci, şi s'au repezit pe sfatul popular, pe care l-au devastat, călcând în picioare pe activist, pe secretarul primăriei, şi reuşind să pună mâna pe cererile de intrare în colectiv, pe care le-au distrus. N-a scăpat nici sediul colectivului, şi s'au repezit şi asupra locuinţelor colectiviştilor care nu voiau să se retragă. Autorităţile au fugit după ajutor. Armata şi securitatea şi-au făcut apariţia, trecând la represalii şi arestări.
Printre cei ce au cunoscut chinurile anchetelor securităţii, şi apoi au ajuns în lagările de muncă forţată din Bălţile Dunării, se numără şi:
 ENACHE A. Vasile, n.15-05-1908 a fost condamnat la 60 de luni şi-ajuns în lagările din Bălţile Dunării-a refuzat să muncească; GHIŢĂ Gh. Florea, n.6-06-1928, a fost condamnat la 48 de luni; GHIŢĂ D. Ion, n.26-10-1942, a fost condamnat la 60 de luni; IONESCU I. Tudor, n.l4-02-1923, a fost condamnat la 48 de luni; MITRACHE O. Constantina, năseută 6-01-1910, a fost condamnată la 36 de luni; MITRACHE M. Gheorghe, n.8-05-1908, a fost condamnat 60 de luni; MOLDOVEANU M. Alexandru, n.5-09-1915, a fost condamnat la 48 de luni; PETCU A. Vasile, n.6-08-1922, condamnat 60 de luni; SOCOL C. Rada-zisă Riţa, născută pe 3-03-1923, a fost printre cei ce au răsturnat maşinile activiştilor şi a primit 36 de luni.
COMANI
 La alţi 4 km.mai jos de Mărunţei. revolta ţăranilor s-a întins şi în satul Comani. Ţăranii înarmaţi cu ce au găsit prin ogrăzi, la sunetul clopotului s'au repezit asupra sfatului popular, şi gospodăriei colective, pe care le-au devastat-iar cererile de înscriere le-au ars. Dintre activişti, numai cine a apucat să fugă a scăpat de furia poporului. Oamenii au pus mâna şi pe atelaje, pe care şi le-au luat acasă.
 Printre cei vreo 15 ţărani arestaţi s'au aflat: LEANCA I. Marin,n.16-06-1911; a fost condamnat la 48 de luni; MITRĂNICĂ C. Marin, n.24-11-1933, a fost condamnat la 60 de luni; MITRICĂ M. Ecaterin, născut 8-05-1915, a fost condamnat la 48 de luni; PÂSALAN D. Călin, n.2-04-1915, a fost condamnat la 60 de luni; SMARANDACHE Gh.Gheorghe, n.6-05-1936, a fost condamnat la 48 de luni; STOICA I. Alexandru, n.18-07-1918, a fost condamnat la 48 luni-ş.a.
DRĂGĂNEŞTI - OLT
 La alţi 4 km sud de Comani, tot în lunca Oltului, era aşezat si Drăgăneştiul, o comună cu circa 6.700 locuitori la aceea dată, reşedinţă administrativă de raion-la întretăiere de drumuri. Ţăranii au suferit din cauza exploatării prin colective, şi la salba de revolte dealungul râului şi-au adus şi ei contribuţia. Au sărit si au devastat sediul colectivului, au ars cererile de înscriere forţată şi au început să-şi ia fiecare atelajele acasă.
 Armata, miliţia şi securitatea au intervenit şi au trecut la arestări .Printre cei peste 20 de arestaţi şi chinuiţi înainte de condamnare s'au numârat şi: DOROBANŢU F. Ion, n.22-11-1916, a fost condamnat la 48 de luni; DOROBANŢU C. Tudor, n.22-09-1915, a ' fost condamnat la 48 de luni; DUŢĂ V. Ilie, n.14-10-1919, a fost condamnat la 48 luni; JUMUGA F. Florea, n.7-02-1923, a participat şi la devastarea locuinţelor celor ce înfiinţaseră colectivul-a fost condamnat la 60 de luni; ONESCU M. Vasile, n.l2-04-1927, a fost condamnat la 48 de luni. POPESCU I. Petre, n.24-10-1924, a fost condamnat la 60 de luni. Şi alţii.
 După ce îngrozise lumea, după un an şi 3 luni au fost eliberaţi, pe data de 6 Apr. 1962, după ce prin forţă, vărsări de sânge se proclamase colectivizarea terminată , şi presiunile internaţionale făceau să se deschidă porţile închisorilor.
Alte revolte in jurul Slatinei
 Cu toate că se luaseră masuri severe de represiune de către judeţul Olt, în jurul oraşului Slatina au isbucnit răscoale.
CIREAŞOV
 Comună aproape în suburbia Slatinei, a cunoscut revolta ţărănească, care a devastat sfatul po¬pular şi a distrus arhiva colectivului, punând pe fugă pe activişti. Printre arestaţi s-au numărat şi: DRĂGUŢ P. Constantin, n.24-01-1908, condamnat la 48 de luni; DRĂGUŢ A. Ion, n.13-04-1924, condamnat la 48 de luni; GEORGESCU A. Ion, n.4-10-1910, condamnat la 48 de luni; PAVEL C. Marin,n.3-07-1920, condamnat la 48 de luni. Şi alţii.
CURŢIŞOARA
 Comună situată la circa 8 km.nord de Slatina, pe drumul ce urcă dealungul Oltului; ţăranii au trecut şi ei la devastarea sfatului popular şi la distrugerea arhivei colectivului. Printre arestaţii, chinuiţii şi condamnaţii din aceasta revoltă au fost şi: BĂLĂŞOIU D. Constantin, născut 8-05-1932, condamnat la 48 de luni; TORICĂ D. Gheorghe, n.3-06-1928, condamnat la 48 de luni; VĂDUVA M. Nae, n.30-05-1914, a fost condamnat la 48 de luni. Şi alţii...
MILCOV
 Comună aşezată la circa 7 km.sud de Slatina, a cunoscut nemulţumirile cauzate de colectiv. În adunarea generala s'a cerut desfiinţarea colectivului, şi mulţi târani au solicitat retragerea. În schimb s'a trecut la arestarea unora pentru intimidarea celorlalţi. Printre cei condamnaţi s'au numărat: MITRICĂ Şt. Ion, n.10-05-1923, condamnat la 48 de luni; NICOLAE D. Marin, n.11-04-1927, condamnat la 48 luni; PĂDURARU P. Marin, n.19-11-1920, a fost condamnat la 48 de luni.
MOGOŞEŞTI
Comună situată la circa 6 km.sud de Scorniceşti, a trecut la desfiinţarea colectivului şi cererea restituirii adeziunilor luate forţat.
 Au fost arestaţi printre alţii: CRISTESCU I. Nicolae, n.3-01-1907, condamnat la 60 de luni pen¬tru participare la revoltă; EANA Gh.Dumitru, n.19-12-1912, a fost condamnat la 72 de luni.
Malul drept al Oltului
Ţăranii de pe malul drept al Oltului şi-au manifestat dorinţa de a se retrage din colectiv, expri¬mând-o chiar în adunări generale sau adunând semnături, dar nu s'au concretizat în revolte. S-au efectuat arestări şi represiuni în comunele:
MARCEA-de la vărsarea râului Luncavăt în Olt;
BERCIOIU-comună vis-â-vis de Băbeni;
IONEŞTI-comună situată la nord de Drăgăşani;
ŞTEFĂNEŞTI-comună situată pe râul Dâlga;
RĂMEŞTI-comună situată la sud de Drăgăsani, pe râul Beica.
PLEŞOIU-comună aşezată lângă Piatra-Olt.

Cicerone IONIŢOIU. Reprimarea răscoalelor ţărăneşti [C.I.-0035]
Sursa:http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/85-Femeile-intră-în-acţiune-Reprimarea-răscoalelor-ţărăneşti

La pescuit pe Mures, langa Deva ,dupa perioada de prohibitie

La pescuit pe Mures, langa Deva , dupa perioada de prohibitie

In data de 07 iunie s-a incheiat perioada de prohibitie la pescuit.Asa ca dupa o perioada de 2 luni de stat pe acasa ,am hotarat ca pe 09 iunie sa fac o partida de pescuit la Mures,mai precis la una din baltile nepopulate de langa rau.La balta, deoarece, dupa ploile cazute din abundenta in ultima prioada ,Muresul este foarte mare si tulbure.Avand momeala din belsug :rame rosii,mamaliga,viermusi am ajuns la lac inca foarte de dimineata.Hotarat sa fac capturi cat mai mari am inceput pescuitul la pluta.Cateva trasaturi anemice mi-au confirmat faptul ca pestii nu se prea imbulzesc la momela.De fapt asa a si fost, neprinzand nici un peste.Timpul peste zi a fost foarte frumos,existand totusi un neajuns .Spre dupa-amiaza a inceput sa bata vantul destul de tare aducand nori de ploaie.Desii nu am facut nici o captura ,ziua la lac a fost odihnitoare.
Abia astept sa inceteze ploile si Muresul sa fie bun de pescuit,pentru a putea face o adevarata zi de pescuit si daca se poate si cateva capturi.
George "six-ray" ACIN

Imagini de la locul :faptei":

Locul de pescuit.Am fixat o folie de plastic sa ma
protejez de ploaie

Am si umbra!

Un chinez zice ca are un extraterestru acasa

Un bărbat de origine chineză șochează opinia publică prin declarația și fotografiile ciudate pe cale le-a expus pe o rețea de socializare. El susține că nu cu foarte mult timp în urmă o farfurie zburătoare s-a prăbușit în zona în care locuiește. A mers la locul accidentului și a găsit trupul fără viață al unui extraterestru. Pentru că nu a știut ce să facă și înspăimântat de cele petrecute, a luat trupul neînsuflețit al ființei extraterestre și l-a depozitat într-o ladă frigorifică
După o perioadă de timp de la petrecerea ciudatului eveniment, bărbatul a publicat pe rețeaua de socializare mai multe fotografii cu corpul extraterestrului. Reacțiile nu au încetat să apară și foarte mulți l-au criticat susținând că întreaga poveste este un fals. Cu toate acestea chinezul este vehement în declarațiile sale spunând că povestea sa este reală. Dacă bărbatul deține corpul unui extraterestru în lada frigorifică este foarte greu de spus cu toată că există și fotografiile care stau mărturie poveștii sale. Este sau nu un extraterestru în frigiderul bărbatului chinez?
Sursa:http://www.efemeride.ro/un-chinez-sustine-ca-are-un-extraterestru-in-frigider

Gara Baiesti-Ohaba de sub Piatra-Salasu de Sus-Nucsoara-Poiana Cirnic-Cabana Pietrele-Secera(curmatura Bucurei-Lacul Bucura *muntii Retezat

1. Gara Baiesti (320 m alt.) — Ohaba de sub Piatra (320 m) — Salasu de Sus (475 m) — Nucsoara (637 m) — Poiana Cirnic (980 m) — cabana Pietrele (1480 m) — Secera (curmatura) Bucurei (2206 m)— lacul Bucura (2041 m).

Marcaj: banda albastra (incepe chiar din gara Baiesti). Timp de mers cu un autovehicul, de la Ohaba de sub Piatra la Cirnic se ajunge in trei sferturi de ora (19 km) (de la Baiesti la Ohaba de sub Piatra, pe DN 66, sint 2 km distanta); in continuare (drum forestier si poteca), de la Cirnic la cabana Pietrele, mergind pe jos, se urca timp de aproximativ 1 ora si 50 de minute; pentru parcurgerea ultimei etape (cabana Pietrele—lacul Bucura) sint necesare 3½ ore. In total, mergind numai pe jos, 10—11 ore.


Celor care au ales calatoria pe calea ferata ca drum de acces spre Muntii Retezat, pentru coborirea din tren le recomandam halta Ohaba de sub Piatra si nu gara Baiesti. Aceasta, intrucit autobuzele I.T.A. care circula intre Hateg si Nucsoara fac statie si in halta Ohaba de sub Piatra. Mentionam ca, in timpul sezonului de vara, traseul cursei Hateg — Nucsoara se prelungeste pina la Poiana Cirnic. Pentru cei ce se deplaseaza cu autovehicule proprii, notam distantele kilometrice pe acest traseu: Hateg (O km) — halta Ohaba de sub Piatra (11 km) — Salasu de Jos (15 km) — Salasu de Sus (18 km) —Malaiesti (21 km) — Nucsoara (24 km) — Poiana Cirnic (30 km).
Cei care, coboriti din tren in gara Baiesti, sint in situatia de a parcurge drumul pina la cabana Pietrele mergind pe jos, au posibilitatea de a scurta din distante si de a reduce din timpul de mers; astfel, de la Baiesti, trecind prin satele Riu Alb si Matesti, se ajunge in Salasu de Sus (475 m), folosind un drum local.
Inspre Salasu de Sus, traseul nostru foloseste insa soseaua de pe valea Salasului, fapt ce face ca orientarea sa fie lipsita de dificultati. Drumul, panglica de argint, se asterne domol de-a curmezisul sesului pe fata caruia, in vara, holdele isi fring paiul de rod greu. Drept in fata, spre miazazi, uriasii de piatra apar estompati in picla departarilor, intre ei, nu mai inalt ci deopotriva aproape cu vecinii sai, virful Retezat iti fura privirile numai pentru el. Privindu-l, gindul iti zboara inapoi la basmele copilariei cind, iarna, la gura sobei, cu capul in poala bunicii, auzeai ca prin vis, caci erai aproape cu totul adormit:
„atunci, Fat-Frumos a scos palosul si, purtindu-l roata in jur, a izbit unul dintre cele sapte capete ale balaurului. Si atit de naprasnic a lovit, incit, odata cu capul jivinei, palosul a retezat si virful muntelui'
Povestea de atunci noi o vedem acum aievea. De aici, de departe, nici nu-ti vine sa crezi ca ar fi fost altfel decit zmei, o Ileana Cosinzeana si un Fat-Frumos care reteza muntii, facindu-i mai frumosi pentru noi cei de astazi.
Dincolo de Salasu de Jos, drumul se asterne in serpuiri argi. Din loc in loc, pe linga gospodari i le satului, covoarele intinse de maci — rosii, albi si vinetii—cultivati pentru saminta lor, isi leagana podoaba florilor in adierea lina a vintului.
Ajunsi in Salasu de Sus drumetii au prilejul de a cerceta un interesant monument de arhitectura veche. Este vorba de vestigiile situate in zona de NE a comunei, unde se afla ruinele unei cetati feudale (secolele XIII—XIV), cu patru bastioane si cu urmele unui pod suspendat. Se mai afla aici si zidirile naruite ale unei biserici vechi. Mai vechi decit aceste vestigii, in apropiere, se afla.si urmele unor asezari romane in vecinatatea carora (in comuna si catre locul numit Sasa) s-au gasit doua tezaure monetare (dacice si romane).
Mergind pe sosea, intre Salasu de Sus si Nucsoara, se trece prin Malaiesti (550 m alt.), sat in care se afla ramasitele unei alte fortificatii feudale. Din comuna Salasu de Sus insa, fara a mai trece prin Malaiesti, se poate inca scurta drumul, folosind un sleau de caruta care, la 200—300 de metri dupa iesirea din comuna, se ramifica la drepta si, trecind peste piriul Salas si printre culturile agricole, ajunge la Nucsoara, in soseaua forestiera.
Nucsoara, sat al comunei Salasu de Sus, este situata la 637 m alt., pe versantul sudic al culmii ce face cumpana de ape dintre piraiele Salas si Nucsoara, primul afluent al Streiului si cel de al doilea, tributar al Riului Mare. Nucsoara este cea mai potrivita poarta de intrare catre unele dintre cele mai importante obiective turistice ale Muntilor Retezat (cabana Pietrele, lacul Pietrele, lacul Bucura, vf. Peleaga etc. ).
De la Nucsoara mai departe, calea catre cabana Pietrele foloseste drumul forestier care trece peste piriul Nucsoara pe un pod arcuit elegant peste vale. De la pod, pe o mare distanta (circa 4 km), drumul strabate, in urcus, O zona de goliste lipsita de padure; de aici, piscurile, culmile si custurile Retezatului ni se infatiseaza ca o deosebit de frumoasa vedere panoramica: culmea Galesului, vf. Valea Rea, Papusa si Peleaga, vf. Pietrele, Bucura si Retezatul.
La cantonul silvic din Poiana Cirnic se ajunge dupa ce se depaseste o zona impadurita cu arborii caracteristici subzonei padurilor mixte.
Dincolo de canton, drumul continua inca pe o scurta distanta dupa care traseul nostru urmeaza, la dreapta, o panta pietroasa ce suie pieptis prin padure. Dupa aproape o jumatate de ora de -la plecarea din Poiana Cirnic, ajungem intr-un luminis, situat la circa o ora de mers pina la cabana Pietrele. De aici se vede, jos in vale intre brazi, catre stinga, cascada Lolaia la care duce o poteca ciobaneasca; cararea aceasta coboara pina in firul vaii Pietrele (imediat in amonte de confluenta acesteia cu piriul Cheagului), trece apa si, urcind pe Picioru Galesului, ajunge la o stina. Din aceasta poteca, pe malul drept al vaii, se ramifica un hatas pe care, dupa 30—40 de pasi, ajungem in locul de unde, sub noi, se vad de aproape cele doua trimbe de apa, cu creasta de spuma, prin care, peste piept de stinca, cascada Lolaia se zvirle intr-un gildan de piatra dincolo de care valea Pietrele isi vede mai departe de drum.
Revenind la traseul marcat, ne continuam calea pe poteca ce sare din piatra in piatra, furisindu-se printre molizii care, pe aici, sint singurii stapini. Urcam apoi pe serpentinele din susul clinei de vale si intram apoi intr-o poiana in care blocurile de sfinca sint presarate ca ciupercile.
Depasind poiana, zarim curind cabana, strajuita de aceiasi colosi de piatra pe care i-am admirat cind ne aflam inca pe terasa din stinga piriului Nucsoara (nu se mai vede insa virful Retezat). Coborim in vale, traversam pe punte piriul Stinisoara si, luind-o catre dreapta, poposim intre acareturile cabanei Pietrele.
Cabana este situata pe versantul drept al vaii Stinisoara, nu departe de confluenta acesteia cu valea Pietrele; construita dupa ce un incendiu mistuise vechea cabana din aceasta zona si care purta numele vaii in care era amplasata, noua cabana a pastrat denumirea celei ce o precedase. In prezent, vara, capacitatea cabanei este sporita cu aproape 200 de locuri (corturi si casute de camping).
In continuarea drumului catre lacul Bucura, lasam in stinga cararea ce duce spre Nucsoara si, urcind malul din fata, o luam catre dreapta. Marcajul este condus de-a coasta, pe stinga vaii Pietrele, urcind usor prin padure. Coborind apoi oleaca si urcind dupa aceea, iesim dintre copaci. La liziera padurii, linga poteca, se afla refugiul de vinatoare Gentiana (1670 m alt.). In fata, valea Pietrele, lipsita acum de vegetatie arborescenta, ne lasa sa vedem, lamurit si pe un front larg, toate urmele care marturisesc'cit de puternica a fost pe aici actiunea glaciatiei cuaternare.

Ne continuam calea de-a lungul firului vaii, strabatind ingramadirea haotica de pietroaie, risipite pretutindeni, pe vale si pe versantii ei, de uriasul fluviu de gheata ce a alunecat cindva pe aici. Unul dintre acesti bolovani, Bordul Tomii (1890 m alt.), mare cit o casa, sta pravalit intr-o rina; inspre nord, sub o parte a steiului, se afla un spatiu liber care poate fi folosit ca adapost atunci cind noaptea sau vremea rea te-au prins pe drum.
Continuind urcusul, ajungem curind pe o terasa a caldarii glaciare in care se afla cuibarit lacul Pietrele (1990 m) un lac putin intins ca suprafata (circa 5000 m2) si cu o adincime ce nu depaseste un metru. De forma neregulat-circulara, lacul are, catre mal, o insula de jnepenis; pietroaiele tarmului sint colorate de mineralele pe care le contine apa, astfel incit lacul pare ca este incins cu un briu rosu.
Uneori, pe pajistea de linga lac, administratia cabanei Pietrele monteaza o tabara de corturi, amenajare deosebit de pretioasa pentru cazarea drumetilor ce cerceteaza aceste locuri.
Traversind emisarul lacului, ne continuam calea strabatind zone cu grohotis de bolovani mari si urcind din ce in ce mai pieptis, pe serpentinele ce incearca sa domoleasca cit de cit priporul versantului sudic al caldarii Pietrele, iesim la liman, la 2206 m alt., in larga sa de pe culmea dintre vf. Bucura si vf. Custura Bucurei, in Curmatura Bucurei, careia localnicii ii spun atit de sugestiv, „Secera Bucurei', denumire ce reda corect infatisarea seii.
Privelistea de care, petimp senin, ne putem bucura odata ajunsi aici, este de o rara frumusete, inspre sud se profileaza pe cer, virfuri si culmi, custuri ascutite si spinari lin ondulate, vai adinci pline de farmecul sever al jocului dintre umbra lor neagra si stralucirea luminii reflectata ici si colo de peretii de piatra, „ochiuri de mare' incremenite pe funduri de zanoage si pete de zapada ce dainuie inca la picioarele stincilor; iata atitea si atitea alte minuni peisagistice ce ni se infatiseaza privirii, basm din o mie si una de nopti tors de natura peste plaiurile pamintului romanesc.
Dominind cu autoritate acest fermecator peisaj, lacul Bucura ne trimite indemnul de a poposi pe malurile lui. O putem face dupa ce, plecati din Secera Bucurei, vom fi coborit pe serpentinele potecii croita pe versantul nordic al caldarii Bucura. Lacul Bucura, cel mai intins ca suprafata dintre lacurile glaciare ale Carpatilor este situat la poalele decanului de altitudine al piscurilor Muntilor Retezat, vf. Peleaga (2509 m). Aici, pe tapsanul de deasupra malului vestic al lacului, se afla ultimul semn al traseului marcat cu banda albastra si care ne-a condus din gara Baiesti si pina in zona centrala a Munti lor Retezat
Sursa:http://www.scrigroup.com/geografie/TRASEE-DE-PATRUNDERE-IN-MASIV-34579.php .