sâmbătă, 30 iunie 2012

Complexul turistic "Muntele Mic "-Vf.Seroni-Statia meteorologica Cuntu si inapoi(muntii Tarcu)



Complexul turistic ,,Muntele Mic" - vîrful Şeroni - staţia meteorologică Cuntu şi retur



Marcaj:
bandă roşie                                                         

Durata: 3 ore

Legături cu traseele: 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9 şi 10

Acest traseu este indicat pentru turiştii care rămîn cîteva zile la Complexul turistic “Muntele Mic” prilejuindu-le o excursie de agrement uşoară. Totodată el constituie un prim sector al traseelor spre culmile înalte din Munţii Ţarcu (traseul 10), Munţii Godeanu (traseul 18) şi spre Gura Apelor, pe malul lacului de baraj, cu posibilitate de acces în Masivul Retezat (traseul 10). Poteca începe din partea de sud a complexului turistic, de lîngă cabana “Sebeşel". Chiar de la pornire ea traversează drumul carosabil ce urcă din Valea Craiului şi suie pe pintenul de sud-vest al Muntelui Mic, aşa cum indică un stîlp de marcaj, de unde orizontul larg deschis îndeamnă la drumeţie. Pe pajiştea din partea de sud a Muntelui Mic se aliniază stîlpi de marcaj vechi, indicînd poteca ce coboară domol către Culmea Jigorei. Traversăm pieziş drumul carosabil, trecem pe lîngă o mică depresiune, care adesea păstrează apă şi ajungem din nou la drum, lîngă vîrful Jigora (1463 m), nu departe de o stînă. De aici pînă la Cuntu marcajul aplicat cu grijă pe arbori şi pe stîlpi metalici uşurează orientarea. Drumul carosabil coboară în serpentine coasta sudică a Jigorei pînă în şaua cu acelaşi nume, de unde îşi schimbă direcţia generală către vest. în continuare folosim poteca marcată ce se înscrie pe sub vîrf, prin poieni şi rarişti, de trei ori tangentă la serpentinele drumului. în Şaua Jigorei (1205 m) lăsăm pe dreapta cabana Asociaţiei sportive ,,Da-cia" din Caransebeş şi începem urcuşul domol, către vîrful Şeroni, prin Poiana Prisaca. După circa 450-500 m intersectăm pieziş marcajul bandă galbenă, care, venind din Valea Craiului, de la telescaun (dreapta), duce la Poiana Mărului, pe valea Şucului, ocolind Muntele Mic (traseul 6). Aici întîlnim şi un indicator de marcaj ce stabileşte direcţiile potecilor turistice. Sîntem aproximativ la mijlocul traseului, la circa 1 ½ oră de Muntele Mic şi de Cuntu. Continuăm urcuşul pe culme, pe lîngă liziera pădurii din stînga, apoi urmăm muchia prin pădure, circa 1 km. Ajungem astfel în Poiana Şeroni. O abatere la dreapta din poteca marcată, de cîteva zeci de metri, ne scoate în vîrful Şeroni (1400 m), un vîrf netezit, pe care stau de strajă încă, în bătaia vîntului, două trunchiuri de copaci cîndva trăsniţi şi o baliză topografică. Este locul ce solicită un mic popas, căci zarea larg deschisă oferă un peisaj unic.


Către nord, cupola proeminentă şi solitară a Muntelui Mic domină culmile mărunte şi împădurite. Spre sud-est se înalţă îndrăzneţ Masivul Ţarcu, cetate naturală redutabilă. Căldările glaciare de la obîrşia Şucului (numită aici Olteana) se deschid spre vest şi contrastează net cu linia abia ondulată ce conturează de la stînga la dreapta vîrfurile Căleanu (2190 m), Bodea (2169 m) şi Ţarcu (2190 m). În dreapta, zărim clădirea staţiei meteorologice de pe vîrful Ţarcu. De lîngă ea pleacă poteca marcată cu bandă roşie, ce duce la Gura Apelor (traseul 10), urmînd în parte conturul teşit al masivului. Peisajul de vară este cu atît mai atrăgător cu cît, în contururile reliefului, verdele crud al pajiştilor alpine se îmbină armonios cu verdele închis al jepilor, cu cenuşiul stîncăriilor şi cu albul strălucitor al grohotişurilor revărsate din vîrfuri; iar spre poale, pădurea de cetini şi fag, terminată brusc la 1400-1500 m, lasă loc Masivului Ţarcu, care de veacuri găzduieşte ciobani, stîne şi turme de oi, purtîndu-şi pe drept numele.


Mai la nord, dincolo de valea Şuculeţului, se întinde parcă la nesfîrşit Culmea Nedeii din Masivul Baicu, desprinsă din vîrful Nedeia sau Mătania (2 150 m), cutreierată de ciobani, care în anume zile ale anului, pînă nu demult, se adunau din toţi munţii învecinaţi ţinînd “nedeie", aşa cum însuşi numele culmii o arată. Netezimea ei este asemănătoare cu cea a Masivului Ţarcu, numai că aici lipsesc circurile glaciare. Dar şi fără acestea, ea se impune în peisaj închizînd orizontul. După micul popas din vîrful Şeroni, revenim la poteca marcată şi continuăm drumul spre Cuntu. Poteca coboară şi după 350-400 m întîlnim un stîlp indicator de marcaj. De aici se desprinde spre dreapta, prin rarişte, o cărare marcată cu cruce albastră. Este, de fapt, o scurtătură de circa 2 km, folosită mai ales iarna, cu schiul, de la Cuntu la telescaun. Ea ocoleşte vîrful Şeroni pe la vest, traversează şaua dintre acesta şi vîrful Văratica Mare şi ajunge în poteca marcată cu bandă galbenă (traseul 6).


De la stîlpul indicator pînă la Cuntu mai avem de mers aproximativ ½ oră. Urcăm culmea Muntelui Cuntu prin pădurea de molid. Treptat poteca se înscrie pe coasta sudică a vîrfului şi, ieşind din pădure, în coborîş uşor ajunge la obîrşia pîrîului Cuntu. Aici, pe malul stîng al pîrîului amintit, se află clădirea masivă a staţiei meteorologice Cuntu şi cabana ,,Prietenii Munţilor" a Institutului de proiectări Timişoara. De la Muntele Mic, după cuvenitul popas, ne întoarcem pe acelaşi drum. La Cuntu, un stîlp indicator aflat pe dreapta văii arată poteca ce duce spre vîrful Ţarcu. Aceasta ocoleşte clădirile menţionate prin stînga şi se abate treptat spre dreapta, pe piciorul nordic al Masivului Ţarcu (traseul 10). Tot la Cuntu ajunge şi traseul 8, marcat cîndva cu punct albastru, cu pornire din Vîrciorova.
Sursa:guideromania.com



Comoara de pe Titanic

Titanicul a fost cel mai mare pachebot din lume la momentul lansării sale la apă.


La trei zile de la plecarea sa din Southampton spre New York, în data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, s-a ciocnit cu un aisberg şi în câteva ore s-a scufundat. În urma acestui accident, mai mult de jumătate din cei 2.228 de pasageri şi-au pierdut viaţa.



Insa in tragicul eveniment al scufundarii Titanicului au ajuns in adancurile oceanului si valorile ( bijuterii de aur si argint, pietre pretioase etc. ) pe care pasagerii le purtau sau le transportau.



Si cum imediat a aparut ideea recuperarii acestor adevarate comori, s-a organizat o expeditia din 2010, care a inclus mulţi veterani ai cercetărilor din trecut asupra Titanicului, a fost organizată de RMS Titanic Inc. Compania are drepturi exclusive asupra epavei Titanicului în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor şi a adunat aproape 6.000 de obiecte din nava de croazieră. Acestea sunt evaluate la peste 110 milioane dolari.


Judecătorul Rebecca Beach Smith a decis anul trecut că RMS Titanic are dreptul la recuperarea integrală a valorii comorii de pe Titanic, dar nu a stabilit modalitatea de plată a valorii obiectelor recuperate. Şedinţa a avut rolul de a demonstra costurile extraordinare pe care RMS Titanic Inc. le-a suportat organizând expediţii riscante pentru recuperarea obiectelor de pe vas.

Chris Davino, preşedintele şi directorul executiv al Premier Exhibition, compania-mamă a RMS Titanic, a estimat costul expediţiei din 2010 între 4 şi 5 milioane de dolari.

RMS Titanic Inc., firma fondata in Florida in 1987 de fostul dealer auto George Tulloch cu scopul de a valorifica obiectele de pe epava Titanicului, a castigat in 1994 in justitie, la acelasi tribunal din Virginia, dreptul de exclusivitate asupra operatiunilor de recuperare a epavei si a obiectelor din interiorul ei. Incepand din 1987, RMS Titanic Inc. a organizat sapte expeditii pentru recuperarea obiectelor de pe nava. Justitia i-a interzis insa firmei sa faca uz de obiecte dupa bunul plac, nepermitandu-i sa le vanda. Ca atare, in 2004, firma a cerut tribunalului sa-i acorde o compensatie financiara de 225 de milioane de dolari pentru eforturile sale de cercetare si de salvare de la distrugere a obiectelor de pe nava. Anul trecut, conform presei locale, tribunalul din Norfolk a aprobat acordarea unei compensatii, pentru o valoare de piata estimata de 110 milioane de dolari a obiectelor, ramanand insa in discutie modul de acordare a compensatiei - printr-o vanzare a obiectelor decisa de tribunal sau prin acordarea catre companie a drepturilor exclusive asupra, cu conditii stricte privind intretinerea si folosinta lor viitoare.



Chris Davino, presedintele RMS Titanic Inc., sustine ca intentia lui este sa conserve Titanicul ca pe o mostenire culturala a omenirii, scop in care a si organizat expeditiile de pana acum, dintre care cea din 2010 a avut costuri estimate intre 4 si 5 milioane de dolari.



Firma a colectat in total aproape 6.000 de obiecte de pe vas, de la bijuterii si argintarie pana la articole de mobilier si piese de imbracaminte ale pasagerilor morti, evaluate la peste 110 milioane de dolari.

Sursa partiale: http://www.descopera.ro/dnews/ 8430603-epava-titanicului-cartografiata-3d -pentru-obtinerea-unei-comori-de-110000000-video; http://www.businessmagazin.ro/arta-si-societate/ miza-cercetarilor-de-pe-titanic-o- comoara-de-110-mil-dolari-video-galerie-foto-8432663; completari text si conexare: hartacomorii.blogspot.com

Mituri si legende-Pentru a scrie in spatiu NASA a facut un pix de 1 miliard de dolari in timp ce Rusia a folosit un creion


Mituri si legende – Pentru a scrie in spatiu NASA a facut un pix de 1 miliard de dolari in timp ce Rusia a folosit un creion.
Mituri si legende - pix NASA gravitatie 0
Alan Fisher a cercetat si a inventat un pix ce poate scrie in conditii de gravitatie zero independent de NASA. Acum, acea inventie este folosita atat de USA cat si de Rusia .

Fals                                                                                                                                 

Sursa:cerceteaza.com

luni, 25 iunie 2012

Comoara din largul coastelor Tarii Galilor

O comoara continand peste 2 tone de aur, metal pretios care valoreaza peste 88 de milioane de euro, a fost descoperita in largul coastelor Țării Galilor, intr-o epava victoriana unei nave scufundate in anul 1859. Scafandrii au scos din apa pepite de aur si monede, precum si alte artefacte, anunta TheAge.



Se pare ca nava se scufundase in apropierea unei insule din Tara Galilor, pe drumul de intoarcere din Australia inapoi spre Marea Britanie, in ultima parte a calatoriei sale de la Melbourne la Liverpool, fiind incarcata cu bogatiile cautatorilor de aur, care reveneau acasa cu aurul pe care il gasisera.



Zona descoperirii comorii


"S-a gasit aur, pepite si monede, precum si 200 de artefacte. Inca exista mult aur acolo,pe epava, aur care nu a fost inca scos la suprafata", a spus Vincent Thurkettle, seful echipei care a gasit epava si comorile ascunse in ea.




Doar 80% din comoara a fost recuperata, ceea ce inseamna ca inca mai e de munca la bordul navei naufragiate. Descoperirea a fost anuntata catre Receiver of Wreck, care gestioneaza toate epavele. Rudele celor care s-au pierdut in naufragiu vor putea sa isi recupereze bunurile, daca vor putea dovedi ca sunt urmasii acelor aventurieri. Insa probabil aurul gasit va fi obtinut de catre echipa care l-a gasit sau poate aceasta echipa v-a prelua doar contravaloarea de piata a comorii, iar comoara va fi vanduta unui muzeu. Se pare ca echipa care a facut descoperirea studiaza de 7 ani cazul, insa doar acum a fost de acord sa dea detalii in legatura cu uimitoarea lor descoperire.

Desi se pare ca a fost evaluata comoara gasita, echipa a refuzat sa comunice cat de mare este valoarea aceasteia. Oricum, cel putin 2200 de kilograme de aur au fost gasite pe corabia scufundata, numai valoarea aurului gasit fiind de peste 88 milioane de euro. Dar probabil orice moneda gasita pe corabie va costa de 2-3 ori cat ar valora in mod normal, multi fiind cei care ar fi dispusi sa plateasca chiar mai mult pentru a avea un astfel de exemplar in colectie.

Sursa: http://www.theage.com.au/victoria/ gold-rush-ship-yields-its-treasures-20110717-1hk4o.html
(hartacomorii.blogspot.com)

Complexul turistic "Muntele Mic "-Vf.Muntele Mic (muntii Tarcu)




Complexul turistic ,,Muntele Mic" - vîrful Mun-tele Mic

Marcaj: iniţial bandă albastră, apoi fără marcaj Durata: 1 oră

Legături cu traseele: 1, 2 şi 3

Complexul turistic “Muntele Mic" oferă posibilitatea unei plimbări de agrement, cu o durată de cîteva ore (dus-întors), pînă pe vîrful Muntelui Mic (1802 m). Acesta, departe de a fi un vîrf veritabil, apare ca o cupolă netezită al cărei punct culminant este marcat doar prin soclul de beton al unei foste balize topografice. Dacă nu ar exista cele două mici depresiuni, puţin adînci şi lipsite de iarbă, care primăvara şi în perioadele ploioase sînt umplute. cu apă, te-ai crede, cu puţină imaginaţie, în mijlocul Bărăganului. Muntele Mic nu este un munte frumos în sine, dar oferă un orizont larg deschis pe toate cele 360°, nu din ,,vîrf", ci de pe marginea platoului care îl înconjură. Pentru a atinge punctul lui cel mai înalt, începem scurta ascensiune (diferenţă de nivel de numai 250 m) din spatele cabanei “Sebeşel". Traversăm drumul auto din vecinătate şi urmăm spre stînga aliniamentul a 4-5 stîlpi de marcaj, pînă la capătul de sus al teleschiului II (cel de sud). De aici, folosim în continuare un vechi drum de căruţă abandonat, transformat de scurgerea apelor de ploaie într-un fel de şanţ pietros. Din loc în loc remarcăm stîlpii de marcaj ai traseului către Poiana Mărului. Urmînd panta lină a muntelui (căci traseul spre Poiana Mărului se abate jumătate dreapta) ajungem pe platoul care nivelează Muntele Mic şi sosim la soclul balizei topografice care marchează vîrful. Dacă îl ocolim la distanţă de cîteva sute de metri, pe ,,buza" sesului suspendat, care nu este altceva decît suprafaţa Borăscu, avem prilejul să admirăm peisajul inedit ce se desfăşoară de jur-împrejur.
Către vest, privirea se pierde în larga depresiune a Caransebeşului, o îmbinare de şesuri pierdute în zare, spre Lugoj şi Timişoara, în care distingem satele înşirate în lungul apelor şi drumurilor. Spre nord, treapta mai joasă a munţilor prinde viaţă prin Măgura Marga, vîrf ascuţit ce domină Culoarul Bistrei, avînd ca fundal netezimea Munţilor Poiana Ruscă. Apoi, privirea lunecă treptat, către est şi sud-est, oprindu-se la înălţimile frumos rînduite ale Masivului Bloju, un noian de culmi şi piscuri ce culminează în Vîrful Pietrei, tivit de grohotişuri de culoare mai deschisă. Şaua Şcheiului este ascunsă de culmea prelungă a Bistricioarei, în-nodată sus, în vîrful Nedeia (Mătania). O curmătură adîncă, în formă de “U", ce aminteşte de şaua Strunga din Bucegi, ne îndrumă privirea spre dreapta, către înălţimile netezite şi uşor asimetrice ale vîrfurilor Căleanu şi Ţarcu, urmate de profilul mai agitat al Munţilor Cernei. Spre sud şi sud-vest, culmile mai joase ale Munţilor Ţarcu sînt despărţite de fundalul masiv şi neted al Semenicului, de Depresiunea Caransebeşului, treptat lărgită spre şesul cîmpiilor din vestul Munţilor Banatului. Inchizînd turul de orizont, ne întoarcem la Complexul turistic ..Muntele Mic" pe acelaşi drum.
Sursa:guideromania.com


Mituri si legende-Daca stai prea aproape de TV poti avea probleme cu vederea



Mituri si legende – Daca stai prea aproape de TV poti avea probleme de vedere.

Mituri si legende - prea aproape de televizon

Aceasta legenda a aparut in anii ’60, cand Compania General Electric a recunoscut ca exista o eroare in procesul de fabricare al televizoarelor si acestea emiteau raze x in exces ce puteau fi daunatoare vederii daca stateai prea aproape de televizor.

Televizoarele moderne nu emit o asemenea radiatie. Nu iti pui in pericol vederea mai mult ca atunci cand citesti pe lumina slaba. Singurele probleme ar fi oboseala ochilor ca stai concentrat in acelasi punct pentru un timp indelungat, dar aceasta nu este permanenta.

Fals

Sursa:cerceteaza.com

duminică, 24 iunie 2012

Comoara de pe Nuestra Senora de Atocha

Scafandrii din Key West ( Florida ) au descoperit recent un inel de aur cu piatra mare de smarald şi două linguri de argint care se pare ca provin de la Nuestra Senora de Atocha, un galion spaniol care a naufragiat si de pe care a fost recuperata una dintre cele mai mari comori descoperite vreodata din ape.




Angajaţii Treasure Mel Fisher ( compania de recuperari arheologice care a cercetat inca din 1969 sit-ul naufragiului ) cred că aceasta noua descoperire îi aduce mai aproape de o parte cheie ( denumita Sterncastle ) a corabiei cu comori, care inca nu a fost gasita.

"Sterncastle este locul în care clerul şi elita pastrau obiectele personale," a declarat Sean Fisher, purtator de cuvant al Treasure Mel Fisher şi nepot al lui Mel Fisher, fondatorului acestei organizatii de cautari arheologice.



Corabia ( denumita Nuestra Senora de Atocha ) se intorcea din Lumea Nouă catre Spania, cu o încărcătură de aur şi argint, cand a fost surprinsa si scufundata de catre un uragan, nu departe de Key West, în septembrie 1622.



Foto: atocha.com


Dupa o căutare de 16 ani, Mel Fisher şi echipa sa au găsit partea principala corabiei naufragiate, în septembrie 1985. Atunci ei au descoperit mai mult de 40 de tone de aur şi argint, inclusiv peste 100.000 de monede de argint spaniol cunoscut sub numele de "Pieces of Eight", impreuna cu smaralde columbiene şi alte artefacte. Compania a estimat valoarea comorii gasite la aproape 500 milioane dolari.
De atunci, a spus Sean Fisher, echipa sa a făcut multe descoperiri, pe o raza de zece mile (16 km) fata de locul scufundarii ( sit-ul arheologic original), într-o linie dreaptă.
"Acest lucru ne spune că ne îndreaptăm în direcţia corectă", a spus el. "Exista un teritoriu neexplorat si acolo ne vom indrepta cercetarile in viitor."
Fata de locul initial al naufragiului ( de fapt unde a fost descoperita epava corabiei ), curentele şi uraganele au mutat multe artefacte pretioase ale comorii. "Nava a fost rupta în două şi apoi imprastiata, in decursul a sute de ani, de catre curentii de apa, iar noi cautam toate aceste obiecte pe o arie destul de larga", a spus Sean Fisher.
Fisher se afla pe nava de cercetare a companiei ( JB Magruder ), cand in data de 23 iunie 2011, scafandrul Tim Meade a iesit din apa cu un inel de aur pe care era montata o piatra pretioasa mare, de fapt un smarald, inel care a fost evaluat la un pret de minim 500.000 dolari.
Scafandrii au mai adus la suprafata două linguri de argint şi alte artefacte care vor trebui să fie tratate la laboratoarele Fisher din Key West, înainte de a fi expuse la aer. Spre deosebire de inelul de aur, celelalte artefacte trebuie curatate si abia apoi pot fi evaluate.
"Cred că unul dintre acestea este o balama, iar altul este un capac, asa ca e posibil sa fie bucăţi dintr-o caseta de bijuterii", a spus Sean Fisher.
Fisher are dovezi ( un document manifest de evidenta pentru transportul cu Atocha) ca pe partea nedescoperita inca ( Sterncastle) din corabie erau transportate cel puţin 100.000 de monede, 400 bare de argint şi bijuterii personale de mare valoare.
"Am găsit deja mai mult aur decât este pe manifest," a spus el zambind. "Era aur de contrabandă, astfel încât clerul şi nobilimea să nu mai plătească impozit regelui. Ne aşteptăm sa existe multe elemente în Sterncastle care nu sunt notate pe manifest."
Sean Fisher a descris sentimentul pe care l-a avut cand a atins prima data o comoara, fiind şi prima persoană care să facea acest lucru de aproape 400 de ani. "Aveam 15 ani când am gasit prima mea comoara de argint", a spus Fisher. "Aveam 17 ani atunci cand am gasit aur. Argintul este si el minunat, dar aurul străluceşte mai tare, chiar şi după ce a stat mai mult de 300 de ani ascuns în apă."
Cautarea comorilor este o munca de echipa, a spus Fisher. Doi scafandri cauta zona aleasa, în timp ce alţi membri ai echipajului ii supravegheaza si ii ajuta de pe punte. Intreaga echipa participă şi în cazul în care valoarea descoperirii este determinată, castigul se imparte in mod egal.
Fiecare nava are un echipaj de şase sau opt cercetatori şi cauta in reprize de 10 zile, dacă vremea permite.
Fisher a mai spus 90% din obiectele gasite in vânătoarea de comori nu au valoare financiara.
"Tehnologia de detectie metale ne-a ajutat deasupra apei", a spus el. "Sub apă metodele noastre de căutare nu sa schimbat mult în ultimii ani."
Compania foloseste asa numitele "cutii poştale", de fapt tuburi mari rotunde pe la pupa navei de cercetare, cu ajutorul carora se inlatura prin suflare stratul superior de moloz şi nisip pe fundul marii.
Inelul si celelalte artefacte au fost descoperite în afara Key West, la aproximativ 35 de mile departare.
Fisher a deschis imediat o sticla de sampanie pentru a sarbatori descoperirea, apoi au continuat imediat vanatoarea de comori.


Articol prezentat in http://hartacomorii.blogspot.com.

Mituri si legende-Pestisorii aurii au o memorie de trei secunde



Mituri si legende – Pestisorii aurii au o memorie de trei secunde.


Mituri si legende - pestisorul auriu

Aceasta legenda este falsa si a fost demonstrata in multe teste de memorie de cercetatori din toata lumea.

Fals

Sursa:cerceteaza.com

Caransebes-Poiana Marului-Piatra Scorilei-Complexul turistic "Muntele Mic" (muntii Tarcu)




Caransebeş - Poiana Mărului - Piatra Scorilei -Complexul turistic ,,Muntele Mic"

Marcaj: bandă albastră între Poiana Mărului şi Complexul turistic ,,Muntele Mic"                          


Durata: 4-4 ½ ore de la Poiana Mărului

Legături cu traseele: 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 15, 16 şi 17

Prima parte a traseului, pînă la Poiana Mărului, se efectuează cel mai rapid cu autobuzele ITA (trei pe zi, la orele 715, 1530 şi 23). La început, drumul urmează şoseaua asfaltată spre Haţeg (DN 68), care se îndreaptă iniţial către nord, pînă la localitatea Iaz, străbătînd terasele Timişului. Spre dreapta, privirile cuprind întreaga regiune muntoasă, din care se detaşează net cupola Muntelui Mic. De la Iaz, şoseaua se alătură căii ferate, ce urmează îndeaproape valea largă a Bistrei, trece prin localităţile Obreja, Glimboca şi Oţelu Roşu, strecurîndu-se adesea printre livezi. Cu cît înaintăm, valea Bistrei se îngustează treptat, coastele munţilor se apropie, marcînd din ce în ce mai clar marginile culoarului tectonic.
La Zăvoi, prima localitate după oraşul Oţelu Roşu, din drumul naţional se desprinde spre sud-est şoseaua către Poiana Mărului, pe care o vom urma în continuare. La început, pînă la Măru, străbatem un ses relativ plat, clădit din aluviunile aduse de rîu din munte, apoi drumul se angajează în valea îngustă, mărginită de coaste repczi şi împădurite. Spre sud se conturează Muntele Mic care, văzut din acest unghi, apare ca o muchie înaltă, usor rotunjită. La confluenţa cu Bratonia, şoseaua trece pe lîngă barajul viitorului lac de la Poiana Mărului şi apoi, în urcuş, se înscrie pe versantul drept al Bistrei Mărului. Cîştigînd înălţime, remarcăm pe dreapta cariera din care se scoate piatră de construcţie pentru baraj. Şoseaua actuală, pietruită, domină şantierul, menţinîndu-se pe dreapta văii. în continuare ea coboară lin pînă la confluenţa cu Valea Mare, apoi însoţeşte, la oarecare înălţime, pîrîul Bistra Mărului pînă la localitatea Poiana Mărului. Staţia terminus a liniei de autobuz se află în faţa hotelului ,,Scorilo".
Pentru ascensiunea pe Muntele Mic pornim din faţa hotelului în jos, pe şosea, circa 300 m, pînă la o intersecţie; spre dreapta, se desprinde din şosea un drum de căruţă şi poteca nemarcată către Zănoaga (traseul 12), iar spre stînga, un drum carosabil (traseul nostru) pe valea Scorilei. Punctul de răscruce este consemnat şi de o săgeată din metal aşezată pe un molid - care se vede numai dacă venim din josul văii - ce stabileşte direcţia potecii spre Muntele Mic, prin Piatra Scorilei, marcată cu bandă albastră. De la intersecţie ne abatcm spre stînga, urmînd drumul carosabil care traversează pîrîul Bistra Mărului. De altfel, chiar de aici, se remarcă semnul menţionat pe un stîlp electric. Traversăm pîrîul pe lîngă casele localnicilor, urmărind semnele de marcaj plasate pe pietre. Poteca se abate uşor spre dreapta, traversează pîrlul Scorila şi ajunge la tabăra de copii. Din dreptul acesteia coteşte 90° la stînga, angajîndu-se pe lîngă pîrîul Scorila pentru a aborda Culmea lui Băloi. Ne aflăm pe un mare con de dejecţie, bine înierbat. Trecem pe lîngă o construcţie de bîrne, aparţinînd silvicilor (dreapta), şi, urmînd poteca uşor către stînga, tra-versăm pîrîul; urcăm pînă la drumul forestier care vine din stînga noastră (desprins din drumul ce urcă în lungul Şucului), pe care ne înscriem pentru a continua drumeţia.
Ceva mai sus, poteca marcată se desprinde din drum şi urcă pe versantul drept al văii (stînga) sau direct pe pantă, în serpentine strînse, prin pădure, ocolind blocuri mari de stîncă. în ansamblu, poteca urmează culmea la circa 50 m de coamă. Cîteva urcuşuri scurte, dar pieptişe, apoi o pantă mai lină ne scot pe culme în Poiana Boboraţei (circa 1450 m), de unde putem admira primele privelişti către Munţii Ţarcu. Ne îndreptăm direct prin poiană spre stîncile care apar în faţă. De aici pînă la Complexul turistic “Muntele Mic" mai avem de mers circa 2 ore. Marcajul ne conduce prin dreapta stîncilor, apoi pătrunde în pădurea de molid, după care poteca urcă domol spre Cleantul (Piatra) Scorilei (1617 m), printre pîlcuri de jnepeni, ienuperi, brazi şi blocuri de stîncă. Ajunşi la baza Pietrei Scorilei ne abatem spre stînga şi ajungem la golul de munte al Mun-telui Mic. De aici înainte, prin pajiştea subalpină, poteca devine mai puţin clară şi trebuie acordată atenţie sporită semnelor de marcaj. Drumul urmează riguros culmea jalonată de stîlpi (unii mai vechi, pe care nu se mai cunoaşte prea bine semnul de marcaj). în dreapta se deschide valea Scorilei, cu înrămurările ei de obîrşie schiţate în culmea uşor mai înaltă a Muntelui Mic. Inscrişi pe culme, traversăm mai întîi firavele izvoare ale Vîlsanului. Apoi, ceva mai departe, ajungînd pe versantul sudic al Munte-lui Mic, întîlnim un drum de căruţă, care ne conduce lîngă capătul de sus al unuia dintre cele două teleschiuri. Către sud-vest, cîţiva stîlpi de marcaj vechi dirijează traseul spre cabana ^Sebeşel". Tot aici soseşte şi poteca, marcată cu bandă roşie, ce vine de la Cuntu. Pînă la hotelul nSebeş" mai sînt circa 200 m.
In ultima secvenţă a traseului, între Piatra Scorilei şi Complexul turistic “Muntele Mic", se recomandă atenţie sporită pe timp de ceaţă, deoarece stîlpii metalici de marcaj, aliniaţi către sud-vest, nu prea apropiaţi, sînt singurele repere de orientare.
Sursa:guideromania.com






vineri, 22 iunie 2012

Comoara din insula Pantelleria



Arheologii italieni au anuntat ca au gasit o comoara formata din 3422 monede antice din bronz, în mica insula Pantelleria, care se afla aproximativ 70 mile sud-vest de Sicilia. Descoperite din intamplare în timpul unui studiu necesar crearii unui itinerar subacvatic arheologic, monedele au fost datate între 264 şi 241 î.Hr.



La acea vreme Pantelleria, situata în mijlocul strâmtorii Sicilia, devenise mărul discordiei dintre romani şi cartaginezi. Roma a capturat mica insula mediteraneană în anul 255 î.Hr ( în Primul Război Punic ), dar a pierdut-o un an mai târziu. În anul 217 î.Hr., în Doilea Război Punic, Roma a recâştigat insula şi chiar şi a sărbătorit evenimentul cu monede comemorative şi un festival.




Situate la o adâncime de circa 20 de metri ( 68 de picioare ), cel mai probabil monedele reprezintă un episod al luptei romanilor cu cartaginezii.

Surprinzător, toate cele 3422 de monede au aceeasi iconografie.



Pe o parte a monezilor se afla Kore / Tanit, zeita antica a fertilităţii, catre care cartaginezii s-au închinat din anii 550 î.en.
Pe cealalata parte a monedelor se afla capul unui cal, înconjurat de simboluri, cum ar fi stele, litere şi un caduceu. Un caduceu (kerykeion în greacă) este (uneori) un baston înaripat, cu doi șerpi încolăciți în jurul lui. În Antichitate a fost un simbol astrologic al comerțului, și este asociat cu zeul grec Hermes, mesagerul zeilor.
"Din moment ce toate monedele prezinta simbolistica identica, credem că banii au servit pentru o plată specială. Într-adevăr, in tranzacţiile comerciale obişnuite se foloseau alte tipuri de monede," a declarat arheologul Leonardo Abelli, directorul de cercetare arheologica.
Potrivit lui Abelli, monedele erau transportate pe o navă cartagineza care se indrepta spre Sicilia si urmau probabil a fi destinate sa finantele actiuni anti-romane. Dar ceva a intervenit în timpul transportului.
"Ei au decis să ascundă comoara pe fundul mării, în ape relativ mici, sperand sa o recuperze mai târziu. Afirmam acest lucru deoarece lângă monede am găsit o ancora mare de piatră", a spus Abelli.
Analiza monedelor va demonstra dacă acestea sunt din Primul sau din Al Doilea Razboi Punic. Cercetarile pentru studierea noului sit arheologic vor continua in septembrie.
Sursa:hartacomorii.blogspot.com

Mituri si legende-Soarele nu se roteste


Mituri si legende – Soarele nu se roteste
Soarelui ii trebuie aproximativ 27 de zile pentru a face o rotatie completa in jurul propriului ecuator si cu patru zile mai putin la polii acestuia .
Fals

Sursa:cerceteaza.ro

Borlova-Fantana Voinei-Complexul turistic "Muntele Mic" (muntii Tarcu)




Borlova - Fîntîna Voinei - Complexul turistic ,,Muntele Mic"


Marcaj: bandă roşie, parţial distrus pe primii 6 km Durata: 3-3 ½ ore


Legături cu traseele: 3, 4, 5 şi 10

În satul Borlova, situat la poalele Muntelui Mic, se poate ajunge pornind din Caransebeş (vezi traseul 1). Un vechi stîlp indicator, aflat în ccntrul satului (acolo unde este şi staţia de autobuz), stabileste di-recţia traseului turistic spre Muntele Mic. Ne îndreptăm către sud-sud-est pe strada centrală. După circa 800 m, drumul coteşte la stînga; ieşim din sat şi îndată ajungem la o răspîntie. În timp ce şoseaua asfaltată urmează în continuare valea Sebeşului, către telescaunul de la Valea Craiului, drumul nostru se îndreaptă la stînga pe valea largă a Sebeşelului. La răspîntie, acest drum secundar este încadrat de marginile unei foste bariere, vopsite cu alb şi roşu. Ne angajăm pe acest drum, fără marcaj turistic, pavat cu bolovani de rîu, prin care începe “Plaiul Mare al Borlovei".
După 1 km traversăm Sebeşelul prin apă sau pe o punte şi continuăm traseul pe drumul carosabil, înscris pe coastele împădurite ale Muntelui Cucuiul lui Mareş (pe hărţile vechi, Mateş). Lăsăm pe stînga un drum secundar si mergem în continuare, prin pădure, circa 2 km, pînă în dreptul confluenţei pîrîului Valea de Rugi cu Sebeşelul. Drumul se angajează pe Valea de Rugi, iar după circa 300 m, ne îndreptăm la stînga, pe drumul ce traversează pîrîul şi ocoleste un pinten de munte. în dreptul pintenului, pentru a scurta bucla drumului ce urmăreşte valea Sebeşclului, urcăm spre dreapta cărarea mîncată de ape şi parcurgem în lung culmca dintre Sebeşel si Pîrîul cu Rugi, prin pădurea de fag, cu luminisuri. După aproximativ 1 km întîlnim din nou drumul, în locul unde face o curbă în loc. Îl urmăm spre dreapta, urcînd uşor pe sub coastele repezi ale Priporului Rău. Indată întîlnim primele semne de marcaj, destul de rare, care, pe drum sau pe scurtături, conduc la Muntele Mic. După ce ocolim Priporul Rău ajungem Intr-o şa abia schiţată unde, la marginea pădurii, se află izvorul Fîntîna din Mijlocul Plaiului. Mai departe, drumul şi scurtăturile, dublate pe alocuri de o linie electrică, ne îndreaptă pe un pinten al Muntelui Mic. Intr-o poiană mai largă ajungem la Fîntîna Voinei. De aici pînă la complexul turistic mai avem de parcurs circa 45 de minute. Scurtul popas prilejuieşte cunoaşterea Muntelui Mic şi a împrejurimilor sale. Din calota teşită a Muntelui Mic, orientată sud-nord, se răsfiră la altitudini mai mici cîteva picioare prelungi cu creş-tetul poienit. Spre nord, deasupra acestora, se înalţă domol piramida asimetrică a Muntelui Cioaca Or-lei (1271 m), străjuind ca un meterez relieful înconjurător. Spre vest se văd culmile dese şi mărunte, împădurite, dominînd larga depresiune a Caransebeşului iar în ultimul plan, spre sud-vest, în zilele senine, privirea poate urmări conturul greoi al Muntelui Semenic şi al prelungirilor sale. Reluînd traseul, străbatem poiana de la Fîntîna Voinei pe la liziera din stînga, deoarece drumul, după ce face cîteva serpentine, se abate în cele din urmă către dreapta pentru a evita panta mai abruptă a muntelui. în partea de sus a poienii se conturează vizibil spre stînga poteca noastră, de data aceasta bine marcată. Ea străbate pădurea de fag şi molizi în urcuş uşor. Traversăm cîteva izvoare ce converg spre nord, alcătuind bazinul superior al Sebeşelului. Trecem prdntre molizi micuţi şi tufe de mure şi, ocolind micile pragurii de stîncă, sosim la marginea superioară a pădurii, la Complexul turistic “Muntele Mic", trecînd printre fosta cabană “Belavista” (dreapta) şi cabana “Brădişor" (stînga). În pajIştea subalpină a Muntelui Mic cuprindem cu privirea întregul complex de cabane şi cele două teleschiuri. Lîngă cabina unuia dintre acestea, cotim la dreapta pe o alee (aproape 180°) şi ajungem la hotelul “Sebeş".
O a doua variantă a traseului, ce se poate realiza de la Fîntîna Voinei, este puţin mai lungă, dar cu orizont mai deschis. Astfel, de la fîntînă putem urma drumul care, din partea de sus a poienii, coteşte la dreapta, pentru a evita o pantă mai accentuată. Ieşind din pădure pe versanţii mai dulci ai culmii, lăsăm pe stînga o stînă mică, plasată pe un pinten, într-un intrînd de poiană. Ocolim spre dreapta, o dată cu drumul, obîrşiile vîlcelelor îndreptate spre stinga, pentru a forma bazinul superior al Sebeşului. Jos, la marginea pădurii, observăm o cabană; drumul ne scoate pe pajiştea domoală a muntelui. Îndreptîndu-ne larg spre stînga, alături de stîlpii electrici, drumul ne conduce, prin pădure, pe deasupra fostei cabane ,,Belavista", la moderna clădire a hotelului “Sebeş".
Deşi această scurtă vartantă ne poartă paşii prin pajiştea subalpină, oferind un orizont deschis asupra cupolei Muntelui Mic şi asupra Depresiunii Caransebeş, ea trebuie evitată pe vreme rea.
Sursa:guideromania.com






Cheia Moara Dracului(muntii Rarau)




Situată pe cursul superior al pîrîului Valea Caselor,afluent de dreapta al rîului Moldova,cheia Moara Dracului se află la distanţă de 7 km de gara C.F.R. Cîmpulung-Est, pe versantul de nord al masivului Rarău.

Din punct de vedere geologic, această cheie se află în compartimentul nordic al sinclinalului Rarău.Formaţiunile geologice nu au un caracter unitar, întrucît spre margini apar predominant formaţiuni carbonatice, în timp ce pe partea centrală sînt depozite noi argilo-marnoase de vîrsta cretaCel mai bine dezvoltat în tot sinclinalul marginal este stratul dolomitelor calcaroase, a căror culoare în spărtură proaspătă este alb-gălbuie-cenuşie, datînd din triasicul inferior. În triasicul mediu, datorită exondării care a urmat depunerii lor, partea superioară a fost îndepărtată prin eroziune, de unde rezultă că grosimea iniţială a fost mai mare faţă de cea actuală, cu extensie pînă la Iacobeni. Aici pîrîul format a tăiat cheia, denumită acum Moara Dracului, şi tot în acelaşi aliniament s-au format crestele Adam şi Eva de la Pojorîta.
Orientarea cheii este sud-vest ,nord-estică. Drumul de acces spre cheie este uşor accesibil. După ce lăsăm în stînga noastră pîrîiaşul Malului, ne apar pereţii calcaroşi împărţiţi în două: partea dinspre aval de circa 60 m, cu o înălţime redusă, şi partea spre amonte, de circa 30 m, cu pereţi verticali, înalţi, ce atrag imediat atenţia vizitatorului.
După Ioan Iosep şi Dragomir Paulencu,procesul de formare al cheii s-a desfăşurat în două etape,delimitate tranşant între ele: una veche şi alta mai recentă sau prin conlucrarea a două direcţii morfogenetice distincte: una normală-subaeriană şi alta carstică-subterană.Oricum, evoluţia cheii continuă şi în prezent deoarece încă nu s-a atins baza dolomitică, datorită atît rezistenţei rocilor la carstificare,cît şi debitului relativ redus al pîrîului ce trece prin această cheie.
Flora este bogată, avînd condiţii necesare de dezvoltare. În afară de molid, brad, mesteacăn, plop tremurător, diverse sălcii, apare şi un exemplar de tisă (Taxus baccata), podoaba munţilor noştri. Dintre plante ierbacee, enumerăm cîteva mai importante: floarea de colţ, urechelniţa, smeoaia, clopoţeii, vulturica, usturoiul sălbatic de munte (Allium montanum), feriguţa etc.
Fauna de mamifere este destul de bogată, întrucît pe aici găsim adeseori urme de cerb carpatin, rîs, lup, jder, vulpe ş.a.
O ieşire înspre aceste chei este interesantă şi pentru pitorescul traseului de urmat, de jos, de la Cîmpulung, pînă la masivul Rarău.Peste tot vom întîlni numeroase stînci calcaroase care imprimă multă originalitate versantului nordic al acestui munte.Vegetaţia care se caţără pe stînci aproape inaccesibile vizitatorului, flora bogată şi multicoloră,cîntecul păsărelelor ne însoţesc pretutindeni în vizitarea acestei chei.Urcuşul este din ce în ce mai dificil prin abrupturile ce încep să ne bareze drumul,dar odată urcaţi pe creasta înverzită de pajişti montane,ne putem opri la o stînă ca să servim un ,.balmoş"-mălai fiert în smîntînă cu bucăţi de caş proaspăt sau să ne răcorim cu un „zar" dulce de oi.Apoi încercăm să depăşim cîinii care însoţesc oile la păscut spre a le feri de lupi sau de alte fiare,continuîndu-ne drumul.cică cu klippe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai multe niveluri.
Sursa:guideromania.com

miercuri, 20 iunie 2012

ANALIZĂ: Aproape un sfert din parlamentari sunt doctori sau doctoranzi - LISTA COMPLETĂ

Sursa:MADIAFAX




Aproape un sfert din actualii parlamentari au titlul de doctor sau sunt pe cale să obţină acest statut, cei mai mulţi regăsindu-se în rândurile social-democraţilor, respectiv o treime din parlamentarii cu această titulatură. Din cei 460 de parlamentari aflaţi încă în mandat, 97 de aleşi sunt doctori, iar 26 sunt doctoranzi.



În PSD se regăsesc o treime din senatorii sau deputaţii care au obţinut sau sunt pe care să obţină acest titlu, respectiv 34 de doctori şi 7 doctoranzi.

LISTA COMPLETĂ A PARLAMENTARILOR DOCTORI SAU DOCTORANZI

Între social-democraţii cu titlul de doctor se regăsesc deputaţii Mihai Tudose (doctor la Academia Naţională de Informaţii), Petru Gabriel Vlase (doctor în ştiinţe militare la ANI). În acelaşi timp, deputatul PSD Anghel Stanciu are titlul de inginer doctor în construcţii, senatorul Şerban Valeca inginer doctor în tehnologii nucleare, iar senatorul Marius Bota este inginer doctor în mecanică.

De asemenea, între parlamentarii PSD cu titlul de doctor în agricultură se numără senatorii Petre Daea, Doina Silistru, Constantin Tămagă, Gheorghe Antochi, dar şi deputatul Ion Dumitru.

Şi senatorul Cătălin Voicu este doctor în Drept.



Deputatul Iulian Iancu a obţinut doctoratul atât în ştiinţe economice, dar şi pe cel în petrol şi gaze.

Pe poziţia secundă în top se află PDL, cu 26 de parlamentari doctori şi 13 doctoranzi.

Dintre democrat-liberali se remarcă deputatul Theodor Paleologu, care este doctor în studii politice, dar şi Elena Udrea, doctorand în ştiinţe militare.





Deputatul PDL Cezar Preda a obţinut titlul de doctor în mecanică şi metalurgie, în timp ce colegul său de partid deputatul Tinel Gheorghe este inginer doctor în silvicultură.

Şi deputatul PDL Marius Spânu a obţinut titlul de doctor în matematică şi mecanică, iar deputatul Eugen Bădălan are acelaşi statut academic, dar în ştiinţe militare. Şi fostul ministru al Muncii Ioan Nelu Botiş doreşte să obţină tilul de doctor în inginerie industrială, în timp de fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia este inginer doctor în agronomie.

Deputatul William Brînză a devenit doctor în drept penal, iar Daniel Buda doctor în filosofie. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi a obţinut acelaşi titlu în ştiinţe inginereşti.



Şi deputatul PDL Dănuţ Liga este doctorand în relaţii internaţionale, iar fostul ministru al Comunicaţiilor Răzvan Mustea este doctor în ştiinţe economice.

În rândul senatorilor sau deputaţilor PNL se regăsesc 16 doctori şi un doctorand (senatorul Liviu Titus Paşca, medic doctorand în medicină generală).

Dintre liberali, pe lângă senatorul Puiu Haşotti, doctor în ştiinţe istorice, se mai regăsesc parlamentari care au doctoratul în ştiinţe juridice, respectiv fostul ministru al Justiţiei Tudor Chiuariu sau deputatul Alina Gorghiu, dar şi conservatorul Bogdan Ciucă.



Deputatul Cristian Adomniţei a obţinut titlul de doctor în construcţii, iar fostul ministru al Sănătăţii Eugen Nicolăescu pe cel de doctor în ştiinţe economice.

UNPR are nouă parlamentari cu titlul de doctor şi un doctorand (deputatul Emil Bostan, doctorand în construcţii). Printre aceştia se află liderul UNPR Gabriel Oprea, care este doctor în drept, şi deputatul Valeriu Steriu care este doctor în economie agricolă.



Preşedintele Comisiei de afaceri europene din Senat, Vasile Nedelcu, este doctor în medicină veterinară, iar senatorul Nicolae Dobra a obţinut doctoratul în ştiinţe militare.

În rândurile deputaţilor minorităţilor naţionale sunt şapte parlamentari cu titlu de doctor, dar şi un doctorand (Mihai Radan, doctorand în lingvistică slavă).

Nici UDMR nu duce lipsă de doctori, în frunte cu senatorul Verestoy Attila - doctor în chimie anorganică, deputatul Koto Iosif - doctor în filologie şi deputatul Varga Attila - doctor în drept constituţional. În plus, deputatul Ştefan Beres este inginer doctorand în silvicultură.



Dintre parlamentarii neafiliaţi la un grup parlamentar, se pot remarca doi doctori: Mircea Geoană - doctor în economie mondială şi Dan Ilie Morega - doctor în ştiinţe economice. Morega a obţinut iniţial titlul de doctor în economie în 1983 la Academia Ştefan Gheorghiu, iar în 2001 a obţinut din nou doctoratul în economie cu specializare în economie mondială.



În plus, deputaţii Mircia Giurgiu şi Daniel Oajdea sunt în prezent doctoranzi, în management-marketing, respectiv geotehnică şi fundaţii.

Mituri si legende-Nu exista doi fulgi de zapada la fel



Mituri si legende – Nu exista doi fulgi de zapada la fel

Acesta legenda este adevarata doar pe jumatate si se bazeaza pe definitia fulgului de zapada. Fulgii mari traditionali – cum ar fi cei ce sunt produsi de oameni sunt intr-adevar intotdeauna diferiti unii fata de ceilalti avand structura uluitor de complexa. Cu toate acestea cristalele de zapada din care sunt formati fulgii de zapada sunt vizibile doar cu ajutorul microscoapelor optice foarte puternice avand forma prismelor hexagonale lucru ce nu ofera o varietate asa mare incat doi fulgi de zapada sa nu fie asemanatori.

Sursa:cerceteaza.com

"Comori" inedite descoperite pe epava navei "Mary Celestia"

Arheologii americani au descoperit diverse artefacte pe o navă care se scufundase acum 147 de ani lângă Insulele Bermude din Atlantic, scrie National Geographic via gandul.info. Scafandrii au recuperat de pe fundul mării sticle de vin de acum 150 de ani, parfumuri şi alte obiecte care au ieşit de sub mâl în urma unei furtuni. Nu se specifica inca daca a fost descoperite si comori din metale pretioase sau bijuterii, dar e imposibil sa nu fi gasit si astfel de obiecte.



"Mary Celestia" a participat la blocada principalelor porturi ale Confederaţiei din timpul Războiului Civil American, care a oprit transporturile internaţionale către sud. Nava s-a scufundat în data de 6 septembrie 1864 când s-a lovit de pietre aflate pe fundul mării şi a dispărut sub ape în câteva minute.



Arheologii au descoperit o ladă cu patru sticle de vin care "stăteau frumos aşezate de parcă aşteptau să fie luate şi destupate", spune Phillipe Rouja, custodele epavelor găsite în zonă. Arheologul Dominique Rissolo spune că dacă miroşi dopul sticlei poţi să simţi aroma puternică a unui vin alb dulce.



De asemenea, aceştia au mai descoperit şi o sticlă cu apă de colonie cu miros de citrice - "Florida Water"- care este produsă şi astăzi. Au mai fost descoperite mai multe perechi de pantofi şi un pieptene. "Aceste obiecte arată elementul uman din timpul Războiului Civil. De multe ori ne uităm la tragedie în ansamblul ei şi uităm de poveştile oamenilor care au suferit atunci. Pentru mine a fost un moment de amintire şi comemorare", spune arheologul Jim Delago.



"Mary Celestia" avea 69 de metri lungime şi putea să se deplaseze cu 24 de Km/h (destul de rapid la vremea aceea), având motoare cu abur şi boilere uriaşe. Nava transporta muniţie, puşti şi alte lucruri necesare de care avea nevoie Confederaţia. Muniţia, puştile şi tot ce era de valoare a fost recuperat imediat de pe fundul mării de la 18 metri adâncime, însă obiectele personale au fost uitate pe epavă şi, în timp, au fost acoperite de mâl.








Locuitorii de pe Insulele Bermude simpatizau cauza Confederaţiei, motiv pentru care consulul Charles Allen nu a putut să pună steagul american nicăieri pe teritoriul insulei. După ce s-a scufundat "Mary Celesta", au existat nişte zvonuri conform cărora navigatorul, John Virgin, ar fi fost plătit de către consul să scufunde nava la scurt timp după ce a ieşit din port. Charles Allen nu a negat niciodată zvonurile că l-ar fi mituit pe navigator să distrugă nava, însă le-a scris superiorilor săi din Washington că nu există nici o dovadă care să îl învinovăţească.                                                 


Sursa: http://www.gandul.info/magazin/ galerie-foto-arheologii-au-descoperit-epava-navei-mary-celestia- scufundata-acum-147-de-ani-langa-insulele-bermude-8631127/ galerie?p=7#galerie(hartacomori.blogspot.com)