Cabana Şureanu - Poarta Raiului - curmătura Prisaca - dealul Păltinei - dealul Tomnatecului - Curmături - Cărări - dealul Crucilor -Loman - Săsciori
Marcaj:triunghi albastru
Durata: 11-14 ore
Distanţa: 44 km
Este unul dintre cele mai lungi trasee turistice şi urmăreşte un vechi drum de acces la stînele care se ţin lanţ pe culmea dintre văile Cugirului şi Sebeşului. A fost utilizat şi pentru transportul poverilor cu carul. O data cu crearea drumurilor forestiere şi-a pierdut din importanţă, dar rămîne un traseu atractiv şi reconfortant, întrucît oferă privelişti deosebite, alături de multe elemente etnografice. El poate fi parcurs şi numai parţial, utilizînd la coborîre (sau la urcuş) drumurile forestiere care-l intersectează. Datorită lungimii mari, îl indicăm numai pentru coborîre.
De la cabana Şureanu la Poarta Raiului parcurgem drumul marcat cu cruce roşie, triunghi roşu şi triunghi albastru, în 25 minute, coborînd aproape continuu o pantă de 20-250. Din poiană, poteca se bifurcă. La dreapta (est) se desprinde traseul spre Oaşa, prin Luncile Prigoanei (cruce roşie - traseul 4). Drumul pe care-l urmăm face la stînga şi este larg. El se îndreaptă spre Muntele Canciu (Prisaca), pe care-l vom ocoli pe la est. După 40-50 minute de la plecarea din poiană ajungem în curmătura Prisaca. Ultima parte a acestui drum este însoţită de garduri. În curmătura Prisaca traversăm drumul forestier ce face legătura între Rîul Mare (Cugir) şi rîul Sebeş, trecem pe lîngă o stînă, apoi ne angajăm pe culmea sudică şi sud-vestică a Muntelui Păltinei. Se urcă prin pădure pe un drum îngust de care, pantele ceva mai înclinate alternînd cu pante domoale pe care există şi mici poieni. După o oră de mers, avînd în dreapta aproape permanent vîrful retezat al Păltineiului, vom traversa cîteva pîrîiaşe. După un urcuş uşor, poteca se menţine pe curba de nivel şi traversează o frumoasă poiană cu brazi rari timp de 20 minute. La capătul ei apare o potecă mai bine circulată, care ne îmbie să o urmăm. Ea însă ocoleşte pe la nord Vf. Păltinei şi se îndreaptă spre stîncile de pe culmile Stînişoara şi Groscioara. Traseul nostru se desfăşoară pe poteca din stînga, spre nord. După circa 15 minute, lăsînd pe stînga un mamelon, coborîm mai întîi prin poiană şi apoi prin pădure, pînă în şaua Izvoarele, pe o potecă pietroasă cu multe iviri de apă. În şa exista o poieniţă prin care şerpuieşte un pîrîu. De aici, un drum pietros ne conduce timp de 20 minute prin pădure şi după un scurt coborîs ajungem în poieniţa de la Crucea Comanului. Mai departe, poteca urca prin pajişte spre Vf. Comanului, trecînd pe lîngă stînă, la care se ajunge într-un sfert de oră.
La vîrf, vom face un mic popas necesar pentru odihnă, dar şi pentru a admira panorama. Reluăm traseul coborînd muchia de nord a Comanului, trecem pe lîngă rămăşiţele fostului canton silvic Măgura, apoi urmărim drumul care merge aproape pe curba de nivel, avînd în stînga muchia Măgurii, iar în dreapta, valea superioară a Miraşului. După 25-30 minute, din Vf. Coman ajungem în şaua largă dintre Măgura şi Tomnatec, pe care o recunoaştem după un mamelon împădurit, plasat arhitectural în mijlocul ei. În continuare, marcajul foarte rar, ca de altfel şi pînă aici, urmăreşte drumul de care ce urcă prin pădure şi ne scoate după ¼ oră în pajiştea Tomnatecului, pe culmea căreia se ridică, în stînga noastră, două mameloane; între acestea a fost construită o stînă. Urmărim liziera pădurii şi, după ce depăşim un mic izvor în stînga, începem să coborîm spre şaua Curmături, unde ajungem în 15 minute, pe un drum în care şiroirea şi roţile carelor au săpat făgaşe adînci în şisturile cristaline alterate. Prin şaua Curmături, disputată de obîrşiile pîraielor Miraşu (est) şi Tomnatec (vest), trece drumul forestier ce vine din valea Sebeşului (de la Tău-Bistra) în valea Rîului Mare (la lacul Canciu). În şa s-a construit un canton silvic - replica celui părăsit în Măgura.
In continuare, traversăm drumul forestier, trecem prin faţa cantonului silvic şi urmăm drumul de care pe cumpăna de ape dintre văile Miraşu şi Tomnatec. După 5 minute ajungem la o bifurcaţie. La dreapta, o potecă duce spre mănăstirea Ţăţu (o oră de mers), apoi în satele Jidoştina, Arţi, Bîrsana, cu case răsfirate la înălţirni de 1 000-1 350 m. Drumul nostru urca în stînga prin pădure, pe versantul vestic al Muntelui Ţăţu. După circa 20 minute de la bifurcaţie, trecem pe lîngă un vălău şi ieşim într-o poiană largă. Mai urcăm 20-30 minute şi ajungem pe spinarea care leagă Vf. Ţăţu (est) de Măgura (vest). Cotim la dreapta 900 şi începem un coborîş lin spre nord, la început prin poiană, apoi, cotind la stînga, prin pădure. După 20-30 minute ajungem în poiana din şaua Hurdubeu, peste care trece o linie de înaltă tensiune. Ocolim Vf. Muncelul (1 373 m) pe la est şi în 15-20 minute ajungem în şaua de la Cărări, punct de întîlnire a mai multor poteci, marcată printr-un grup de case şi unde, cu ani în urmă, funcţiona un făgădău.
Sîntem aproximativ la jumătatea drumului şi un scurt popas se impune. Pentru cei mai puţin antrenaţi mai ales cînd urcă de la Săsciori prin Loman, sau pentru cei care au zăbovit mai mult pe drum, locul este cel mai nimerit pentru popasul de noapte, în cort sau la una din cabanele forestiere. Reluăm traseul mergînd spre nord. Vom intra în domeniul fîneţelor, presărate ici-colo de sălaşe. Cumpăna de ape care pînă aici delimita bazinul hidrografic al Sebeşului de cel al Cugirului se bifurcă, prin interpunerea bazinului hidrografic al Pianului. Drumul de care duce în serpentine larg desfăşurate pe interfluviul dintre Pian şi Mărtinia timp de 45 minute, la şaua Băţăeni. Aici el intersectează un drum forestier. Mai departe, după un scurt urcuş, panta sc domoleşte, apoi urmează un coborîş pe clina nordică a dealului Crucilor. La finele acestuia, cotim 900 la dreapta (est), lăsăm pe stînga cîteva case, apoi pe dreapta dealul Stroe (1 106 m) şi după o oră (aproximată de la şaua Băţăeni) ajungem la şaua adîncă situată între obîrşia văii Tonii (bazinul Pian) şi a unei văi din bazinul Mărtiniei. De aici urcăm pe drumul de căruţe de pe dealul Pleşcioara, avînd mereu culmea în partea stînga, apoi coborîm uşor pe muchie şi după 1/3 oră ajungem în dreptul şcolii din cătunul Pleşi. Drumul îşi schimbă direcţia spre stînga (NV) cu 900 şi ajunge în şaua Pleşi (în lungul văii Boţii, spre nord, avem o largă perspectivă asupra colinelor Secaşelor, oraşului Sebeş şi Rîpei Roşii). Mai departe, drumul coboară continuu, avînd cînd pante mari, cînd pante line, prezentînd numeroase curbe prin care se ocolesc mameloane şi crupe. După 3 ore de la plecarea din şaua Pleşi ajungem în satul Loman, o aşezare pitorească pe interfluviul dintre văile Sebeş şi Tonii. De aici pînă la Săsciori mai sînt de parcurs 3 km pe un drum de maşină bine întreţinut. Coborînd, avem în dreapta perspective ruinelor cetăţii medievale situate pe un pinten din versantul stîng al văii Sebeşului, între Săsciori şi Laz.
Sursa:guideromania,com
Sursa:mediafax.ro
Filmul "The Artist" de Michel Hazanavicius a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, duminică, la cea de-a 84-a gală de decernare a acestor distincţii, ce a avut loc la Los Angeles. Pelicula, turnată în alb negru, spune povestea unui actor din epoca filmului mut, George Valentin (Jean Dujardin), îngrijorat că va fi dat uitării odată cu apariţia filmelor cu sonor şi care se îndrăgosteşte de tânăra dansatoare pe cale de afirmare Peppy Miller (Bérénice Bejo).
O coproducţie Franţa/ Belgia, "The Artist" aduce un omagiu filmelor mute hollywoodiene.
Alături de "The Artist", au mai fost nominalizate la Oscarul pentru cel mai bun film peliculele "The Tree of Life", "Hugo", "Moneyball", "The Descendants", "Midnight in Paris", "The Help", "War Horse" şi "Extremely Loud and Incredebly Close".
Cea de-a 84-a gală a premiilor Oscar a avut loc duminică seară, la Hollywood & Highland Center din Los Angeles (fostul Kodak Theatre).
Sezonul marilor premii cinematografice, încheiat cu decernarea Oscarurilor, a fost dominat de "The Artist", care a primit, printre altele, un premiu pentru interpretare la Festivalul de la Cannes din 2011 (Jean Dujardin), trei Globuri de Aur, şapte BAFTA, un Goya, numeroase trofee decernate de asociaţiile de profesionişti din domeniu, dar şi şase premii César.
LISTA CÂŞTIGĂTORILOR
Cel mai bun film: "The Artist"
Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep ("The Iron Lady")
Cel mai bun actor în rol principal: Jean Dujardin ("The Artist")
Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius ("The Artist")
Cel mai bun scurtmetraj animat: "The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore", de William Joyce şi Brandon Oldenburg
Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Saving Face", de Daniel Junge şi Sharmeen Obaid-Chinoy
Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: "The Shore", de Terry George şi Oorlagh George
Cel mai bun scenariu original: "Midnight in Paris" (Woody Allen)
Cel mai bun scenariu adaptat: "The Descendants" (Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash)
Cel mai bun cântec: "Man or Muppet" din "The Muppets" - Bret McKenzie
Cea mai bună coloană sonoră: "The Artist" - Ludovic Bource
Cel mai bun actor în rol secundar: Christopher Plummer ("Beginners")
Cele mai bune efecte vizuale: "Hugo"
Cel mai bun lungmetraj de animaţie: "Rango", de Gore Verbinski
Cel mai bun documentar: "Undefeated", de TJ Martin, Dan Lindsay şi Richard Middlemas
Cel mai bun montaj de sunet: "Hugo"
Cea mai bună coloană sonoră: "Hugo" - Howard Shore
Cel mai bun montaj: "The Girl with the Dragon Tattoo" (Kirk Baxter şi Angus Wall)
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer ("The Help")
Cel mai bun film străin: "Nader and Simin, A Separation" (Iran)
Cel mai bun machiaj: "The Iron Lady"
Cele mai bune costume: "The Artist" (Mark Bridges)
Cea mai bună regie artistică: "Hugo" (Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo)
Cea mai bună imagine: "Hugo"(Robert Richardson)
Colonia Fetiţa (Oaşa) - Luncile Prigoanei - cabana Şureanu
Marcaj:cruce rosie
Durata: 3-3½ ore
Distanţa: 8,4 km
De la colonia Fetiţa, din şoseaua de contur al lacului, se desprinde un drum forestier ce se derulează pe pîrîul Fetiţa. În acel punct există un stîlp cu săgeată de tablă avînd inscripţia: ,,Spre cabana Şureanu 3-3½ ore". Parcurgem drumul forestier, desfăşurat pe malul stîng, circa 200 m, apoi trecem pe malul drept şi urmărim poteca prin pădurea de molid care urca în Golul Fetiţa (o poiană largă, cu stînă). Stîlpii de marcaj din poiană ne ghidează pe versantul sudic al Muntelui Fetiţa (1696 m), unde pădurea a fost tăiată. Poteca se lărgeşte la dimensiunile unui drum de căruţă. După puţin timp ajungem la o bifurcaţie de drumuri marcată de o troiţă (Crucea Fetiţei) şi un stîlp indicator. Spre dreapta (nord), drumul de căruţe coboară la cantonul silvic şi tabăra de elevi din Luncile Prigoanei.
Urmăm poteca turistică spre stînga, care ne va conduce pînă în poiana din Luncile Prigoanei. Aici, bifurcarea potecii este materializata de un stîlp indicator. Traseul din stînga, marcat cu triunghi roşu, este o nouă variantă de acces la Bilele, prin Vf. lui Pătru şi Gura Potecului, în curs de amenajare. Urmărim poteca din dreapta pînă la intersecţia drumului forestier ce urca din Valea Mare. Traversăm drumul şi după circa 200 m de mers prin poiană ajungem în drumul forestier care se derulează pe valea Prigoana. Traversăm pîrîul Prigoana de pe malul drept pe malul stîng peste un pod de beton. După circa 1 km apare o săgeată indicatoare îndreptată spre versant (dreapta). Din acest loc părăsim drumul forestier (care mai continuă circa 2 km în amonte, pe Prigoana) şi ţinem cărarea ce se derulează pe versant, prin pădurea defrişată. Urcuşul este greoi, mai întîi pe un ogaş, apoi în serpentine scurte pînă străbatem o diferenţă de nivel de cca 80 m. Inainte de a intra în pădure, mai parcurgem cca 200 m apro-ximativ pe curba de nivel. De aici putem admira valea Prigoanei în toată splendoarea ei. Vom pătrunde în pădurea de răşinoase pentru mai multă vreme. Poteca se lărgeşte şi trece muchia pe celălalt versant. Marcajul cruce roşie apare frecvent pe trunchiul copacilor. Îşi fac apariţia şi cîteva izvoare, iar la unul dintre acestea este amenajat un loc de popas cu o bancă. În continuare, poteca coboară în pantă domoală; luminişurile devin mai frecvente, arborii se răresc şi după cîteva minute pătrundem în poiana largă de la Poarta Raiului. Aici, cei care doresc să rămînă peste noapte pot găsi cu uşurinţă un loc favorabil pentru aşezarea cortului. În poiană apar încă două marcaje turistice - cel care vine de la Săsciori (triunghi albastru) şi cel care urcă de la Cugir, urmărind valea acestuia. În faţa noastră, pe stînga, se profilează frumoasa construcţie din lemn a cantonului silvic. Trecem pe lîngă canton, apoi traversăm rîul Canciu pe o punte, intrăm în pădure şi începem un urcuş ceva mai greu, timp de ½ oră, pe o potecă largă acoperită de pietriş şi bolovăniş. La capătul acesteia întîlnim o ramificaţie spre stînga, o potecă duce în curmătura Şureanu (triunghi albastru, bandă albastră) şi alta spre dreapta, care, după circa 5 minute, ne scoate la cabană.
3. Colonia Fetiţa - culmea Diudiu - culmea Cioaca Ciontii - Gura Potecului - Bilele
Marcaj:triunghi rosu
Durata: 4¾ - 5½ ore
Distanţa: 18 km.
Din colonia Fetiţa se urmăreşte drumul forestier în amonte (circa 5 km), pe malul vestic al lacului Oaşa, pînă în punctul Dîmbul Şerpilor. În dreapta se formează o potecă marcată cu triunghi roşu, care urca prin pădure (ocolind obîrşia unui pîrîu) pînă într-o poiană de pe culmea Diudiu (1400 m). De aici porneşte o potecă, nemarcată, care urmăreşte cu aproximaţie cumpăna de ape spre NV, trece pe la stîna Diudiu şi ajunge pînă în Valea Mare şi la luncile Prigoanei.
Urmărim însă poteca marcată cu triunghi roşu, care, din poiană, coboară 40-50 m diferenţă de nivel, pe un drum pietros, pînă în valea Diudiu (Şasa). Pe această vale urca şi o ramură a drumului forestier, părăsit la Dîmbul Şerpilor (si care ne-ar fi condus pînă în acest loc cu o întîrziere de circa ½ oră). Ajunşi în vale, cotim la stînga (aval) şi, după aproximativ 250 m parcurşi pe drumul forestier, ajungem la confluenţa cu pîrîul Potecului (1½ ore de la colonia Fetiţa).
Trecem pe malul drept al Diudiului peste pod şi ne angajăm pe valea Potecului. După 30-50 m traversăm pe malul drept al acestuia şi începem urcuşul pe culmea Ciontii (spre SV), printr-o rarişte, apoi printr-o poiană. Curînd se intră în pădure şi panta devine mai mare. Serpentinele alternează cu porţiuni pieptişe. După aproape o oră de la podeţ ajungem în Vf. Ciontii. De aici cotim spre dreapta (vest), coborîm puţin într-o poiană, apoi intrăm în pădure, menţinîndu-ne aproximativ în lungul culmii aproape plate (martor indubitabil din suprafaţa de eroziune Păltinei). Trecem printr-o zonă unde pădurea a fost doborîtă de vînt, coborîm uşor la stînga, pe sub culmea care rămîne în dreapta, şi traversăm un pîrîu. Urcăm apoi într-o rarişte, cotim la dreapta, trecem printr-o zonă de turbărie şi după cîteva minute de mers prin pădure ieşim în poiana de la Gura Potecului, situată pe o spinare netedă, punctată ici-colo de conifere. Parcurgem poiana în lung lăsînd pe dreapta drumul la stînă, traversăm un pîrîu şi urcînd puţin costiş ajungem în curmătura Gura Potecului, la indicatorul de direcţii (după 4-4½ ore de la colonia Fetiţa).
Aici, poteca noastră invizibilă prin iarba pajiştei se intersectează cu traseul 2, marcat cu bandă albastră (curmătura Tărtărău-Vf. Sălanele-cabana Şureanu). Marcajul cu triunghi roşu duce în continuare spre vest în culmea Bilele, pe o potecă ce asigură legătura între stîne şi care este utilizată şi de turiştii ce vor să ajungă de la Oaşa la cabana Voievodu (sau invers) pe cel mai scurt drum. Urmărind marcajul spre vest, coborîm în pădurea de conifere. După aproximativ 10 minute, poteca se transformă într-o alee care urmăreşte curba de nivel şi traversează cîteva pîraie. Din ultimul pîrîu, printr-un mic canal de coastă paralel cu poteca, apa este dusă pentru uzul curent la stîna Bilele. Părăsind pădurea, după ½ oră de la curmătura Gura Potecului, ne apare în faţă stîna. Lîngă stîlpul indicator întîlnim poteca dintre cabanele Voievodu şi Şureanu, marcată cu cruce albastră (traseul 22). Săgeţile de tablă ne arată direcţiile spre: Voievodu (3 ore), Şureanu (3 ore), Obîrşia Lotrului (5 ore).
Sursa:www.guideromania.com
Sursa:mediafax.ro
*Lungmetrajul "The Artist", de Michel Hazanavicius, a câştigat cele mai multe trofee - şase - la gala César 2012, inclusiv premiile pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor, potrivit site-ului televiziunii Canal Plus.
*Lungmetrajul alb-negru "The Artist", un omagiu adus filmelor mute hollywoodiene, a fost nominalizat la 10 categorii la cea de-a 37-a ediţie a galei premiilor César, considerate Oscarurile franceze, care s-a desfăşurat vineri seară, la Théâtre du Châtelet din Paris.
"The Artist" a primit şase distincţii, printre care cele pentru "cel mai bun film", "cel mai bun regizor" (Michel Hazanavicius) şi "cea mai bună actriţă" (Berenice Bejo). "The Artist", turnat în alb-negru, spune povestea lui George Valentin (Jean Dujardin), star al filmului mut, care a căzut în uitare odată cu apariţia sonorului, spre deosebire de tânăra actriţă Peppy Miller (Bérénice Bejo), una dintre admiratoarele sale.
*În mod surprinzător, Jean Dujardin, care a câştigat majoritatea premiilor acestui sezon, inclusiv Globul de Aur şi BAFTA, dar şi trofeul pentru interpretare la Festivalul de la Cannes 2011, a fost învins la categoria "cel mai bun rol principal masculin" de Omar Sy, premiat pentru rolul din "Intouchables".
Lungmetrajul francez "The Artist" este considerat un favorit la cea de-a 84-a gală Oscar, care va avea loc duminică, la Los Angeles, şi speră să îşi încheie victorios sezonul de premii obţinând o statuetă la categoria "cel mai bun film", după un parcurs inedit pentru o peliculă care nu este anglo-saxonă. Filmul este nominalizat la zece premii Oscar, fiind pentru prima dată când o peliculă franceză este selectată în atâtea categorii ale trofeelor decernate de Academia americană. Iar dacă ar obţine premiul Oscar pentru cel mai bun film, ar fi o premieră în istoria acestor distincţii, oferite de obicei unor opere anglo-saxone.
Tot vineri seară, filmul "Polisse", de Maïwenn, care avea cele mai multe nominalizări la gala César 2012 - 13 -, a obţinut doar două premii, pentru cel mai bun montaj şi cea mai bună speranţă feminină.
Totodată, "L'exercice de l'Etat", de Pierre Schoeller, care avea 11 nominalizări, a primit trei premii, printre care cel pentru cel mai bun scenariu original.
În premieră în istoria premiilor César, trofeul pentru cea mai bună speranţă feminină a fost acordat ex-aequo, actriţelor Naidra Ayadi ("Polisse") şi Clotilde Hesme ("Angèle et Tony").
Juriul celei de-a 37-a ediţii a premiilor César a fost prezidat de actorul Guillaume Canet.
*Cel mai bun film: "The Artist", de Michel Hazanavicius
Cel mai bun film de debut: "Le cochon de Gaza", de Sylvain Estibal
Cel mai bun film străin: "A Separation", de Asghar Farhadi
Cel mai bun scenariu original: Pierre Schoeller, pentru "L'exercice de l'Etat"
Cel mai bun scenariu adaptat: Yasmina Reza şi Roman Polanski, pentru "Carnage"
Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius, pentru "The Artist"
Cea mai bună actriţă în rol principal: Berénice Bejo, pentru "The Artist"
Cel mai bun actor în rol principal: Omar Sy, pentru "Intouchables"
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Carmen Maura, pentru "Les femmes du 6e étage"
Cel mai bun actor în rol secundar: Michel Blanc, pentru "L'exercice de l'Etat"
Cea mai bună speranţă feminină: ex aequo Naidra Ayadi ("Polisse") şi Clotilde Hesme ("Angèle et Tony")
Cea mai bună speranţă masculină: Grégory Gadebois ("Angèle et Tony")
Cel mai bun film de animaţie: "Le chat du rabbin", de Joann Sfar
Cel mai bun film documentar: "Tous au Larzac", de Christian Rouaud
Cel mai bun scurtmetraj: "L'accordeur", de Olivier Treiner
Cea mai bună imagine: Guillaume Schiffman, pentru "The Artist"
Cea mai bună muzică originală: Ludovic Bource, pentru "The Artist"
Cel mai bun sunet: Olivier Hesper, Julie Brenta şi Jean Pierre Laforce, pentru "L'exercice de l'Etat"
Cel mai bun montaj: Laure Gardette şi Yann Dedet, pentru "Polisse"
Cele mai bune costume: Anaïs Romand ("L'Apollonide, souvenirs de la maison close")
Cele mai bune decoruri: Laurence Bennett ("The Artist")
Premiul César onorific: Kate Winslet
2. Pasul Tărtărău - Poiana Muierii - Vf. Sălanele - Smida Mare - Gura Potecului - Vf. lul Pătru - Auşel - curmătura Şureanu - cabana Şureanu
Marcaj:
Banda albastra
Durata: 7-8 ore
Distanţa: 20 km.
Traseul acesta constituie un prim sector al drumului de creastă prin Munţii Şureanu. El este şi un fragment din poteca de creastă a Carpaţilor Meridionali (poate în viitor o magistrală turistică de picior), care face legătura între Munţii Cindrel, Lotru şi Munţii Retezat, urmărind cumpăna de ape între bazinul hidrografic al Muroşului şi cel al Jiului.
Se poate pleca în traseu fie din pasul Tărtărău, fie de la cabana Obîrşia Lotrului. În prima situaţie, coborîm spre Obîrşia Lotrului pe DN-67 C, circa 1,5 km, unde şoseaua face un cot brusc (aproape 3600) la stînga. Chiar din cotul şoselei spre dreapta (V) se desprinde poteca marcată cu bandă albastră ce ne va conduce spre curmătura, vîrful şi cabana Şureanu. Locul este marcat de un stîlp metalic, cu trei săgeţi de tablă pe care apar (destul de neclar) indicaţiile spre: Obîrşia Lotrului, Şureanu, Tărtărău. O poieniţă ne îmbie la puţină odihnă înainte de a porni mai departe.
Dacă se porneşte în traseu de la cabana Obîrsia Lotrului, atunci se va urca pe şosea, spre nord, circa 5 km, în 1½ ore.
Poteca largă, utilizată şi ca drum de căruţe, urmăreşte aproximativ curba de nivel de 1600 m şi, după ¼ ore, traversează printr-o şa cumpăna de ape dintre bazinele văilor Pravăţ şi Sălanele. După alte 15 minute de mers prin pădure ajungem în şaua Poiana Muierii, cu intersecţie de poteci (dar fără indicatori de direcţie): dinspre sud coboară poteca ce vine de la Cotul Ursului prin Poiana Muierii, dinspre vest urca poteca de la cabana Voievodu prin Muntele Stenninosu, spre est coboară un drum forestier pe valea Sălanele. Ne continuăm traseul pe drumul orientat spre nord, care ocoleşte mai întîi pe la est un vîrf împădurit şi ajunge într-o şa. În continuare lăsăm în stînga un alt vîrf, trecem printr-o şa lungă şi împădurită, presărată cu poieniţe. La capătul acesteia urcăm puţin, apoi coborîm într-o poiană largă, după circa 1½ ore de cînd am părăsit DN-67 C. În faţa noastră se ridică Vf. Sălanele (1 709 m). În acest punct ajunge şi o potecă nemarcată ce urca din valea Jiului de Est (cabana Voievodu) prin Muntele Grivei (traseul 23).
In continuare, cu toate că sîntem tentaţi să urmărim drumul din dreapta, pe curba de nivel, bine circulat (care de altfel duce la stîna din Sălanele, aflată la NE de vîrf), vom renunţa în favoarea unci poteci mai puţin vizibile, care urcă (jumătate stînga) în partea vestică a Vf. Sălanele. Lăsăm pe dreapta un izvor, urcăm spre un pile de brazi. Aici ne ghidăm după marcajul de pe pietre; ajungem într-o şa cu poiană, lăsăm apoi pe stînga un mic vîrf şi potecile de oi şi intrăm din nou în pădure. Mai departe, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe versantul dinspre bazinul Smidelor (estic), trece prin poieni şi plantaţii (din care se deschid perspective spre Munţii Cindrel şi Ştefleşti) şi ajungem în poiana stînei din Smida Mare.
Se impune un scurt popas în această poiană şi pentru a ne odihni privirea pe culmea centrală a Munţilor Cindrel, care se ridică spre est, dincolo de culmile Smida Mica şi Slimoiu.
Reluăm traseul ocolind pe la dreapta (est) Vf. Smida Mare (1 774 m) şi urcăm uşor (marcaj pe brazi), lăsînd stîna în partea dreapta. După ce ajungem în cumpăna de ape, în punctul ,,La Pociumb", coborîm în serpentină pe versantul vestic al culmii şi, după ½ oră de la plecarea din şaua Smidei Mari, o data cu ieşirea din pădure, ajungem în cel mai coborît punct din curmătura de la Gura Potecului. De aici urcăm, săltînd pe verticală circa 30 m, pe lîngă un pîlc de brazi (dreapta) şi după 10 minute ajungem la baza Vf. lui Pătru (2 130 m), cu aspect piramidal, unde un indicator îmbătrînit de vreme ne îndrumă spre cabana Voievodu, prin Bilele – 3 ½ ore (fragmente din traseele 3 şi 22), cabana Oaşa, prin Cioaca Ciontii - 3 ore (traseul 3), spre cabana Şureanu - 3 ore (traseul 2) şi spre Obîrşia Lotrului -4Va ore (adică înapoi, pe drumul pe care am venit).
In acest loc ne aflăm aproximativ la jumătatea drumului (ca timp) dintre Tărtărău şi Şureanu. Pe o muchie, spre est, se zăreşte stîna de la Gura Potecului, prin apropierea căreia duce poteca la Oaşa (triunghi roşu). Spre vest se vede valea adîncă a Bîrlogului Mic, dincolo de care se ridică muchia şi stîna Bilele.
Din acest punct urcăm prin pajişte pe versantul sudic al Vf. lui Pătru, avînd în stînga pădurea de conifere. După 10-l5 minute cotim uşor la stînga, urmînd marcajul bandă albastră. La început, poteca este mai mult bănuită, dar, treptat, devine vizibilă, mai ales după ce intrăm în pădure. În continuare, poteca urmăreşte aproximativ curba de nivel pe un arc de cerc în bazinul văii Bîrlogul Mic. După circa 10 minute ieşim din pădure şi începem să urcăm, costiş, traversînd cîteva pîrîiaşe; în 15 minute de la părăsirea pădurii ajungem în muchia Bilelor (un picior al Vf. lui Pătru). Aici duce şi poteca de la cabana Voievodu, pe la stîna Bilele, pe care o zărim jos, în stînga noastră. În acest punct, un indicator ar fi salutar.
Drumul continuă în urcuş spre NV (jumătate dreapta) pe versantul sud-vestic al Vf. lui Pătru. La marcajul bandă albastră aplicat pe pietre se adaugă cel cu cruce albastră (traseul 22) şi triunghi roşu (traseul 3). După 30-45 minute de mers, avînd mereu în faţă platoul Auşel, în dreapta Vf. lui Pătru şi în stînga (dincolo de valea Bilele) Muntele Clăbucet, ajungem în şaua Ocolul (1990 m), situată între Vf. lui Pătru şi Auşel. Aici se pot recunoaşte urmele unui castru roman. Timpul şi pendularea turmelor de oi au nivelat vechiul edificiu de pămînt, dar conturul său pătrat se observă încă destul de clar, dacă urcăm puţin spre est. Urmele castrului au determinat probabil şi denumirea locului - Ocolul[2].
Aici se poate ajunge pe o potecă nemarcată, traversînd Vf. lui Pătru. În acest caz, din curmătura Gura Potecului, urcînd pe versantul sudic al Vf. lui Pătru (după ce am părăsit poteca marcată cu bandă albastră care coteşte la stînga intrînd în pădure), se ajunge la pisc, pe o pantă ce depăşeşte uneori 400. În apropierea vîrfului, o data cu domolirea pantei, întîlnim cîteva stînci reziduale. Sub vîrf, pe versantul estic, se află un circ glaciar. Oboseala urcuşului este compensată nu prin faptul de a avea ,,sub picioare" cel mai înalt vîrf din Munţii Şureanu, ci şi prin splendida panorama ce-o oferă. După ce ne-am delectat privirile asupra culmilor împietrite ale Retezatului, Parîngului, Lotrului, Cindrelului şi Şureanului, identificînd culmi şi văi, vîrfuri şi suprafeţe de eroziune, coborîm spre vest, în şaua Ocolu, unde privirile ne sînt atrase de patrulaterul castrului.
Din şaua Ocolul continuăm traseul urcînd spre vest, pînă pe platoul uşor bombat al Auşelului (2 010 m), de unde ochiul găseşte îndată spre NNV cocoaşa înaltă şi stîncoasă a Şureanului, iar spre nord, culmile prelungi, golaşe ori împădurite care se lasă în trepte spre valea Mureşului. După 15-20 minute de mers pe platoul Auşel, în dreapta se adînceşte obîrşia unui pîrîu, tributar pe stînga Rîului Mare al Cugirului. Din acest punct, ocolim obîrşia pîrîului şi coborîm spre curmătura Şureanu, avînd în stînga muchia prin care culmea Auşel[3] se prelungeşte spre şa, în dreapta, valea Rîului Mare şi, dincolo de ea, Muntele Puru. Trecem printr-un grup de brazi piperniciţi, ienuperi şi jnepeni şi, după circa 45 minute din Vf. Auşel, ajungem în adînca şi larga curmătură a Şureanului, în care se interscctează mai multe poteci. Dincolo de cel mai coborît punct al curmăturii, spre Vf. Şureanu, există un indicator cu săgeţi spre cabanele: Şureanu (nord) 15 minute, Prislop (vest) 7l/2 ore, Auşel (sud) 2½ - 3 ore, Obîrşia Lotrului 8-9 ore şi Voievodu 5-6 ore.
Din acest punct, pentru a ajunge la cabana Şureanu, cotim la dreapta, spre NE, avînd în stînga Vf. Şureanu şi în dreapta valea Rîului Mare. Poteca este marcată cu bandă, cruce şi triunghi albastru. O data cu părăsirea curmăturii, creasta se lărgeşte transformîndu-se aproape într-un drum de căruţă. După 15 minute de coborîş uşor cotim brusc la stînga. În acest punct ajunge şi poteca ce urca de la Poarta Raiului (vine din dreapta), marcată cu cruce roşie. După 5 minute ajungem la cabana Şureanu, construită pe un tăpşan format din depozite morenice. Aici dăm de o poiană frumoasă, înconjurată de conifere.
In spatele cabanei distingem circul glaciar sculptat în versantul estic al Muntelui Şureanu. În cadrul circului, care prezintă o asimetrie pronunţată (versanţii vestic şi nordic fiind mai înalţi şi mai abrupţi decît cel sudic), se distinge un prag glaciar (la baza căruia se află lacul) îngropat parţial (în partea nordică) de o morenă longitudinală împădurită. Deasupra pragului, o potcoavă nivală, acoperită de jnepeni, închide o mica depresiune mlăştinoasă. În partea estică, circul este limitat de un prag şi o morenă frontală. Aceasta închide o cuvetă de subsăpare glaciară, ocupată odinioară în întregime de apele lacului. Colmatarea acestuia, asociată cu adîncirea emisarului în morenă au redus suprafaţa lacului, favorizînd dezvoltarea unei zone mlăştinoase, cu cîteva pîlcuri de jnepeni.
De la cabana se poate urca în 1½ ore la Vf. Şureanu (traseul 7).
Sursa:guideromania.com
Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.
Hora de Dragobete
Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.
„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.
În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.
1. Sebeş - Şugag - Tău - Oaşa - Tărtărău -Obîrşia Lotrului
Nemarcat
Distanţa: 78 km
Acest traseu urmăreşte sectorul nordic al şoselei (DN-67 C), care străbate transversal Carpaţii Meridionali Centrali între localităţile Sebeş şi Novaci. În acelaşi timp, ea constituie o ,,alee" din care se desprind numeroase trasee turistice, unele descrise în ghid. Datorită lungimii, recomandăm parcurgerea sa cu un mijloc de transport (autobuzul I.T.A.), şoseaua fiind asfaltată pînă la Oaşa şi în curs de asfaftare în rest.
Ieşim din oraşul Sebeş prin str. Poştei. În continuare, drumul se derulează în amonte, prin lunca largă a văii Sebeşului. La 3 km dam de Petreşti, cunoscută localitate, unde există o fabrică de hîrtie. Tot aici au fost descoperite ruinele unei biserici fortificate din secolul al XIII-lea şi vestigii de cultură din neoliticul tîrziu (ceramică pictată). Prin alinierea caselor cu porţi masive, a străzilor curate, Petreştiul pare un orăşel-satelit al Sebeşului.
Pe măsura apropierii de localitatea Sebeşel, valea se strîmtează; în peisaj se impun mai întîi lacul de acumulare Petreşti, apoi rîpele de Sub Piatră cu caracter de cuestă, formate prin eroziunea viguroasă a rîului în malul drept. Ele sînt constituite din gresii şi gresii marnoase. Alături apare valea Joagărului cu caracter subsecvent. Şoseaua se apropie de fruntea de terasă, care se ridică teşit cu 5 m deasupra luncii. După 3 km de la Petreşti, se ajunge în Sebeşel, satul de origine al pictorului Sava Henţia (1848-l904), cunoscut mai ales ca portretist; după ce a urmat Şcoala de belle arte din Bucureşti şi s-a consacrat ca pictor în anturajul cunoscuţilor profesori Gh. Tattarescu şi Th. Aman, a fost trimis la studii în Franţa, ca bursier al statului. A participat, ca şi N. Grigorescu, la Războiul pentru cucerirea Independenţei de stat a Romăniei (1877). La Sebeşel, pe dealul Gorgan, s-au descoperit urmele unei aşezări din comuna primitivă şi urme romane în punctul ,,In vii".
Părăsind Sebeşelul, valea se lărgeşte puţin şi după nici 2 km intrăm în Săsciori, centrul administrativ al satelor Căpîlna, Dumbrava, Laz, Săsciori, Loman, Pleşi, Răchita, Sebeşel, Tonea. Aici, pe un pinten de deal, se văd încă ruinele unei cetăţi feudale din secolul al XII-lea. De la Săsciori, pe un drum vicinal spre est, se poate ajunge la Cacoviţa şi Cîlnic (aici există o cetate ţărănească de la sfîrsitul secolului al XIII-lea), iar spre vest, în satul Loman, de unde se poate urma traseul 5 spre cabana Şureanu.
Urmărind drumul asfaltat (circa 1 km), după un cot brusc ajungem în satul Laz, unul din centrele renumite de pictură a icoanelor pe sticlă. De la Laz, în amonte, drumul urmăreşte meandrele adîncite în roci metamorfice ale văii Sebeşului. Satul Căpîlna, la care ajungem după 4 km, este prins ca într-un cleşte, încît casele se înşiră de-a lungul şoselei sau se anină pe versanţi. Aici, pe stînga văii, pe dealul Cetăţuia se păstrează urmele unei fortăreţe dacice construită din blocuri de piatră. Pentru vţitarea acestor vestigii urmărim soseaua spre Şugag, circa 3 km, pînă cînd traversăm rîul Sebeş de pe dreapta pe stînga peste ,,podul Cetăţii". Indată ce trecem podul, coborîm terasamentul şoselei şi ne angajăm pe lîngă o veche carieră, pe o potecă ce suie pe valea Gărgălăului, umbrită de pădurea de fag. După circa 25 minute de urcus, pădurea se răreşte şi poteca face un ocol către stînga. Urcăm costiş prin poiană avînd în stînga valea Gărgălăului şi în cîteva minute ajungem pe mamelonul care mai păstrează temeliile cetăţii construite în secolul al II-lea î.e.n., distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război cu dacii (105-l06). Din acest punct se poate urmări o potecă nemarcată pînă în apropierea şcolii din Pleşi şi, de acolo, la cabana şi Vîrful Şureanu (traseul 5).
De la Căpîlna la Şugag, pe o distanţă de circa 10 km, şoseaua şi rîul Sebeş şerpuiesc paralel sub versanţii împăduriţi. Din loc în loc, pe clinele mai domoale sau pe boturile de deal se disting case izolate în mijlocul fîneţelor. Pe la jumătatea distanţei dintre cele două localităţi, pe partea dreapta a văii, este confluenţa cu Nedeiu, care şi-a săpat o vale adîncă cu pereţi prăpăstioşi. Mai în amonte cu 2 km apare drumul forestier care urca pe valea Mărtiniei.
Şugagul este cea mai din amonte localitate de pe valea Sebeşului şi centru de comuna de care aparţin satele: Arţi, Bîrsana, Dobra, Jidoştina, Mărtinia, Tău-Bistra. Casele sale se aliniază de o parte şi de alta a şoselei pe mai bine de 2 km. Aici se păstrează elemente de arhitectură ţărănească tradiţională şi se perpetuează arta încrustării lemnului. La capătul sudic al localităţii, Sebeşul primeşte din dreapta rîul Dobra, pe care porneşte o ramificaţie a şoselei ce duce la Jina (în Munţii Cindrel).
Din amonte de Şugag şi plnă la Tău (confluenţa cu Bistra), pe o distanţă de 14 km, valea este îngustă, cu aspect de defileu, cu versanţi prăpăstioşi. Impresionant este mai ales versantul drept, între colţii Măgurii şi Runcu, ale cărui stînci golaşe poartă denumiri sugestive de ,,Grumazi", ,,Masa Jidovului”, ,,Masa Dracului", precum şi un sector de albie cu pantă mare, unde apa se zbuciumă printre bolovani, numit ,,La Ţurloaie". Tot aici sînt două mici organisme torenţiale cu denumiri de rezonanţă: ,,Pîrîul Dracului" şi ,,Torentul Morţii", care exprimă limpede înfăţişarea lor. Menţionăm şi existenţa pinetelor de la Colţii Măgurii, ca vegetaţie relictă glaciară. După un cot al văii ajungem la Tău-Bistra, unde a existat o veche colonie a muncitorilor forestieri. Denumirea provine de la un hait ce funcţiona aici, pe a cărui vatră s-a creat lacul de acumulare Tău-Bistra.
Din şoseaua care se desfăşoară pe malul vestic al lacului se desprinde drumul forestier ce urcă pe valea Miraşului şi ajunge în punctul Curmături (traseul 5), de unde coboară în valea Rîului Mare (traseul 6). Alt drum forestier urcă pe valea Gîlciagului pînă aproape de izvoare, aflate pe culmea Stînişoara.
Continuăm traseul nostru de la Tău-Bistra la Oaşa, pe valea îngustă a Sebeşului. Dintre afluenţii mai importanţi pe care îi primeşte în acest sector se diferenţiază Prigoana, pe stînga, pe al cărui curs mijlociu se dezvoltă bazinetul depresionar Luncile Prigoanei, cu aspect suspendat, la circa 1400 m. El se încadrează, de fapt, în Depresiunea intramontană Oaşa. Pe Prigoana urca un drum forestier pînă în curmătura Prisăcii (traseele 5 şi 6), de unde, apoi, trece în valea Rîului Mare. În Luncile Prigoanei, din acest drum se desprinde o ramură care coboară la Oaşa pe Valea Mare.
In amonte de Gura Prigoanei, cu 2,3 km, Sebeşul primeşte din Munţii Cindrel contribuţia de apă a Cibanului şi, mai în amonte (5,7 km), se ridică impunătorul baraj de la Oaşa, care reţine apele celui mai mare lac de pe cursul Sebeşului. Bazinetul depresionar de la Oaşa, compartimentat prin îngustarea de la Bolovan, este partea cea mai coborîtă (1200 m) a unei depresiuni intramontane înalte, care se extinde pînă în curmătura Ştefleşti, înglobînd mai mulţi umeri de vale, precum şi nivelele suprafeţei de eroziune Păltinei.
Înainte de formarea lacului, fundul aluvionat al acestui bazinet, unde se întîlneau apele văilor Frumoasa şi Sălanele, avea toate caracterele unci mlaştini cu ochiuri de apă şi procese de turbificare. În compartimentul din aval (Oaşa Mare) a funcţionat un hait. În compartimentul din amonte (Oaşa Mica), pe clina domoală de la malul stîng al pîrîului Sălanele era casa în care îşi petrecea vacanţele Mihail Sadoveanu şi unde a elaborat multe din Povestirile de pe valea Frumoasei, pline de tîlc şi de sensibilitate pentru natură. Tot aici era şi vechca cabana turistică Oaşa, unde a fost multă vreme cabanier Rudi-bacii, poreclit şi Ochi de urs, tovarăş de vînătoare al lui Mihail Sadoveanu şi lonel Pop.
La baraj, drumul carosabil se bifurcă. Ramura principală (asfaltată) trece peste baraj, urmărind malul drept (estic); ramura secundară (pietruită) se menţine pe malul stîng (vcstic) al lacului şi ajunge la colonia Fetiţa - aşezare a constructorilor de la baraj şi hidrocentrală; apoi, după cîteva bucle, pătrunde pe valea Sălanele, ca drum forestier. Urmărind şoseaua (DN-67C) peste baraj, trecem pe la noua cabana Oaşa. Mai sus de gura Curpătului, lacul rămîne în urmă, valea devine mai strîmtă între culmile Podele şi Slimoiul, pen-tru ca apoi, la confluenţa cu pîrîul Tărtărău, ea să se lărgească brusc. Aici se află un bazinet depresionar în vatra căruia există un canton silvic cu posibilităţi de cazare.
La Tărtărău, drumul se bifurcă. Ramura din stînga rămîne în continuare pe Valea Frumoasei, pe care urca spre NE, traversează curmătura Ştefleşti dintre Munţii Lotrului şi Munţii Cindrel şi coboară în valea Sadului. Ramura din dreapta (DN-67 C) urca în serpentine largi o diferenţă de nivel de circa 400 m, pînă pe cumpăna apelor dintre bazinele rîurilor Lotru şi Sebeş, în şaua Tărtărău (1 665 m). De aici porneşte o potecă turistică ce urca pe Muntele Tîmpele şi pe creasta principală a Munţilor Ştefleşti (Munţii Lotrului). Din pasul Tărtărău[1] şoseaua (DN-67C) coboară la Obîrsia Lotrului.
In lipsa unui mijloc de transport, drumul de la Oaşa în curmătura Tărtărău (marcat destul de rar cu triunghi albastru) se parcurge în circa 3 ore. La obîrşia Lotrului funcţionează o cabana turistică, un magazin alimentar şi o staţie hidrometeorologică.
Sursa:guideromania.com
Biserica veche ortodoxa din Deva
Biserica a fost construita incepand cu anul 1640 ,in cimitirul vechi al orasului Deva de pe strada Calugareni.Biserica dupa un timp arde,fiind refacuta ,turnul fiind rezidit in anul 1727 .Din aceasta biserica n-a mai ramas decat turnul care se vede in cimitir si a fost declarat monument istoric.Pe fata turnului exista o pisanie scrisa in piatra cu litere chirilice cu urmatorul continut:
"Cu ajutorul Tatalui si cu indemanarea Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant s-au ridicat acest turn in zilele Inaltatului Imparat Carol si fiind Arhiereul Ardealului Maria Sa Domnul Vladica Ion si fiind protopop Giorgie Cioca Hinedorean si s-au ridicat cu cheltuieala Dumnealui rapusatu Todor Grosa fiind ingropat in biserica si au lasat pe gazdoaie Dumnealui Jupaneasa Fabian cu fiul Dumnealor Ion Grosa si s-a ridicat de pomana Dumnealor si a tot nemul Dumnealor.Cheltuit 406 VS florintisi fiind langa Dumneaiei Jupan Sabau Mihai si Jupan Dragos,Popi au fost:Pop Istoc,Pop Iosif ,Pop Giorgie
Scris-am eu Todor zidar,valeat 1727 Mai 20
Cal care va strica sa fie afurist de Cristos"
20 februarie 2012
George Acin
Deva - Cabana ,,Caprioara"
Durata: ½ ora
Din centrul orasului, mergem pe B-dul Dr. Petru spre Dealul Cetatii. In fata parcului cu statuia lui Decebal si a vechii primarii a orasului, cotim la stînga pe strada Aurel Vlaicu pe care o urmam circa 2 km pîna la iesirea din localitate. In continuare drumul, în curs de modernizare, urca în lungul unei vai, pentru a ajunge dupa o panta mai accentuata într-o poiana pitoreasca, situata sub dealul Cozia. Aici se afla cabana si baza sportiva a orasului. Locul din fata cabanei este indicat pentru camping sau instalarea unei tabere.
Examen de absolvire la Academia de Marina:
- Ce faci daca in fata navei vine un uragan strasnic, chiar cind esti aproape de tarm?
- Arunc imediat ancora, domnule comandant.
- Si daca vine un alt uragan din spate?
- Arunc din nou ancora, domnule.
- Si daca vine altul de la tribord?
- Ordon aruncarea ancorei...
- Si de unde naiba ai atitea ancore?
- Dar dv. de unde ati facut rost de atitea uragane?
-
Unchiul meu a iesit la pensie cu gradul de general colonel. Cind a murit, avea atit de multe medalii pe piept, incit l-au aruncat la fiare vechi.
Pe piatra funerara a unui catir, mascota unitatii, statea scris: -Aici zace catirul John, care a lovit cu copita un capitan, trei sergenti, 15 soldati si o grenada...-
Deva - Dealul Cetatii (minele cetatii Deva)
-TRASEU NEMARCAT-
Durata: 30-45 minute.
Din (centrul municipiului, ne îndreptam pe B-dul Dr. Petru Groza spre parcul orasului. Inainte de intrarea in parc, remarcam cladirea veche a primariei, pe care o placa de marmura aminteste sarbatorirea a 700 ani de la prima atestare scrisa a localitatii Deva (1269-1969). Traversam parcul în care se afla statuia lui Decebal, opera sculptorului Radu Moga, si Muzeul judetean, Sectia de arheologie (program 10-18), instalat în castelul "Magnia Curia", cladire in stilul Renasterii din secolul XVII, fosta resedinta a principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen. In spatele parcului, se ridica cu 184 m deasupra orasului Dealul Cetatii, declarat monument al naturii, datorita florei si faunei sale. Locul este prielnic viperei cu corn (Vipera ammodytes). Dealul este constituit dintr-un corp subvulcanic de roci andezitice. Datorita pozitiei sale strategice, cu vedere la distanta mare si usor de aparat, a fost locuit din cele mai îndepartate timpuri (de omul comunei primitive, daci, români) pîna în epoca moderna. Cetatea, ale carei ruine se pastreaza în vîrful dealului, dateaza din secolul XIII, Ulterior, constructia a suferit mai multe transformari. Folosita si pastrata în buna stare pîna în secolul XIX, cetatea a jucat un rol important în revolutia din 1848-1849 cînd îsi încheie existenta multiseculara, zidurile ei fiind aruncate în aer de explozia unui depozit de praf de pusca.
La iesirea din parc, în dreptul scarilor cu care începe urcusul pe Dealul Cetatii, un panou indica variantele si marcajul aleilor (p. 126). Dupa ce urcam scarile si continuam pe aleea 5 în dreptul tunelului, putem alege doua variante, fie ca mergem spre stînga pe aleea 5 care urca în panta accentuata direct la ruine, fie trecem prin tunel si ocolim în panta lina Dealul Cetatii, pe aleea 2 sau 3 trecînd prin padurea de brazi, pentru a ajunge la poarta I. Din incinta cetatii se deschide o priveliste minunata asupra luncii Muresului si muntilor învecinati.
Sursa:scritube.com
